Căderea Egiptului, comparată cu căderea Asiriei
1În anul al unsprezecelea, în prima zi a lunii a treia,1 21 iunie 587 î.Cr.; vezi nota de la 1:1. Cuvântul Domnului a venit la mine și mi‑a zis: 2„Fiul omului, spune‑i lui Faraon, regele Egiptului, și mulțimii sale astfel:
«Cu cine poți fi asemănat tu, în măreția ta?
3Iată că, odinioară, Asiria era un cedru în Liban,
cu ramuri frumoase și coroana aducătoare de umbră;
era înalt în statură,
iar vârful îi ajungea printre nori.3, 10, 14 Sau: iar vârful i se ridica deasupra frunzișului des.
4Apele îl făcuseră să crească
și adâncul îl înălțase;
râurile acestuia străbăteau de jur împrejur
plantația pe care se afla,
și își trimiteau pâraiele
la toți copacii câmpiei.
5De aceea s‑a înălțat în statură
mai mult decât toți ceilalți copaci din câmpie.
Crengile i‑au crescut
și ramurile i s‑au lungit,
datorită belșugului de ape
care‑l făcuse să dea vlăstare.
6Printre crengile lui
își făceau cuibul toate păsările cerului.
Sub coroana lui zămisleau toate vietățile câmpului,
iar la umbra lui locuiau toate neamurile cele multe.
7Era frumos prin măreția lui
și prin lungimea ramurilor lui,
căci rădăcinile lui erau înfipte
în apropierea multor ape.
8Cedrii din grădina lui Dumnezeu
nu‑l întreceau,
chiparoșii nu se puteau compara
cu crengile lui,
iar platanii nu se puteau asemăna
cu ramurile lui.
Niciun copac din grădina lui Dumnezeu
nu se putea compara cu el în frumusețe.
9L‑am făcut atât de frumos
prin mulțimea crengilor lui,
încât îl invidiau toți copacii Edenului,
care erau în grădina lui Dumnezeu.»
10De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că se înălța în statură, pentru că își ridica vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălțimea lui, 11l‑am dat pe mâna prințului neamurilor, care i‑a făcut după răutatea lui. Eu l‑am alungat 12și astfel cele mai groaznice dintre neamurile străine l‑au tăiat și l‑au părăsit. Crengile i‑au căzut pe munți și prin toate văile, iar ramurile i‑au fost spulberate prin toate albiile țării. Toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l‑au părăsit. 13Pe trunchiul lui căzut și‑au făcut cuibul toate păsările cerului, iar între crengile lui s‑au așezat toate vietățile câmpului. 14Toate acestea, pentru ca niciunul dintre copacii de lângă ape să nu se mai mândrească cu înălțimea lui și să nu‑și mai ridice vârful până la nori și pentru ca niciun copac udat de ape să nu‑și mai înalțe trunchiul spre ei. Căci toți sunt dați morții, în tărâmul cel mai de jos, în mijlocul fiilor omului, la cei ce au coborât în groapă.»
15Așa vorbește Stăpânul Domn: «În ziua în care a coborât în Locuința Morților15 Ebr.: Șeol; [peste tot în carte]., am răspândit bocetul. L‑am acoperit cu adâncul și i‑am retras râurile, iar apele cele multe au fost oprite. Am întunecat Libanul pentru el și toți copacii câmpiei au pălit din cauza lui. 16La vuietul căderii sale am făcut să se cutremure neamurile, când l‑am coborât în Locuința Morților împreună cu cei ce se coboară în groapă. Atunci toți copacii Edenului, ce avea Libanul mai bun și mai ales, toți copaci bine udați, s‑au consolat în tărâmul cel mai de jos. 17Au coborât și ei împreună cu el în Locuința Morților, la cei răpuși de sabie, ei care erau aliații17 Lit.: brațul. lui și locuiau la umbra lui printre neamuri.
18Așadar, Faraon, cu cine poți fi asemănat tu printre copacii Edenului, în slava și măreția ta? Și totuși vei fi coborât împreună cu copacii Edenului în tărâmul cel mai de jos și vei zăcea printre cei necircumciși, alături de cei răpuși de sabie. Iată ce este Faraon și toată mulțimea lui, zice Stăpânul Domn.»“
تشبيه مصر به درخت سرو
1در سال يازدهم تبعيدمان در روز اول ماه سوم، پيغام ديگری از جانب خداوند به من رسيد:
2-3«ای انسان خاكی، به پادشاه مصر و تمام قوم او بگو: تو نيز مانند آشور هستی. آشور قومی بزرگ و توانا بود؛ او همچون درخت سرو لبنان، پر شاخ و برگ و سايهگستر بود و سرش به ابرها میرسيد. 4آبهای زير زمين و نهرها او را سيراب میكردند و باعث رشد آن میشدند، همچنين اين آبها تمام درختان اطرافش را نيز آبياری مینمودند. 5به سبب فراوانی آب، او از همهٔ درختان بلندتر و پر شاخ و برگتر شد. 6در ميان شاخههايش پرندگان آشيانه میساختند و در زير شاخههايش، گلهها و رمهها بچه میزاييدند. تمام قومهای بزرگ جهان زير سايهٔ او بودند. 7او بزرگ و زيبا بود و ريشههايش در آب فرو رفته بودند. 8اين درخت از هر درخت ديگری در باغ خدا بلندتر و زيباتر بود. شاخههای هيچ درخت صنوبری مثل شاخههای آن نبود و جوانههای هيچ درختی به جوانههای آن نمیرسيد. 9به سبب عظمتی كه من به او بخشيده بودم، تمام درختان باغ عدن به او حسادت میكردند.»
10خداوند میفرمايد: «اكنون مصر، اين درخت بلند، مغرور و متكبر شده است و خود را از ديگران بهتر و برتر میداند و سر به فلک كشيده است، 11پس، او را به دست يک قوم نيرومند تسليم میكنم تا او را به سزای شرارتش برساند. من خودم او را سرنگون میكنم. 12لشكر بيگانهای31:12 منظور «بابل» است. كه مايهٔ وحشت و دلهرهٔ قومهاست میآيد و او را قطع میكند و به زمين میاندازد. شاخههای شكستهٔ آن در اطراف كوهها، درهها و رودخانهها پخش و پراكنده میشود. تمام كسانی كه در زير سايهاش بودند آن را به همان حال افتاده، میگذارند و از آنجا میروند. 13پرندگان، بر تنهٔ آن لانه میكنند و حيوانات وحشی در ميان شاخههای بزرگ آن میخوابند. 14اين درس عبرتی است برای قومهای قوی و كامياب، تا مغرور نشوند؛ زيرا همه محكوم به مرگ هستند و مثل تمام مردم ديگر به دنيای مردگان میروند.»
15خداوند میفرمايد: «وقتی مصر سقوط كند درياها را برمیانگيزانم تا برايش ماتم گيرند و از حركت باز ايستند. لبنان را سياهپوش میكنم و تمام درختان، پژمرده میشوند. 16وقتی مصر و تمام كسانی را كه مانند وی هستند به دنيای مردگان بفرستم، قومها از صدای افتادنش وحشت خواهند كرد. تمام درختان عدن، مرغوبترين و بهترين درختان لبنان كه هميشه سيراب بودند، وقتی ببينند كه مصر هم در دنيای مردگان در كنار آنهاست، خوشحال خواهند شد. 17تمام همپيمانان او نيز كه در زير سايهاش بودند هلاک شده، همراه وی به دنيای مردگان خواهند رفت.
18«ای مصر، تو در ميان درختان عدن (يعنی ممالک جهان)، بسيار باشكوه و عظيم هستی، ولی همراه همهٔ ممالک ديگر به قعر دنيای مردگان سرنگون خواهی شد و در ميان ممالكی قرار خواهی گرفت كه آنها را پست شمرده، با شمشير كشتی.»
خداوند میفرمايد: «اين است عاقبت پادشاه مصر و تمام قوم او.»