Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 31

Căderea Egiptului, comparată cu căderea Asiriei

1În anul al unsprezecelea, în prima zi a lunii a treia,[a] Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: „Fiul omului, spune-i lui Faraon, monarhul Egiptului, şi mulţimii sale astfel:

«Cu cine poţi fi asemănat tu, în măreţia ta?

Iată că, odinioară, Asiria era un cedru în Liban,
    cu ramuri frumoase şi coroana aducătoare de umbră;
era înalt în statură,
    iar vârful îi ajungea printre nori.[b]
Apele îl făcuseră să crească
    şi adâncul îl înălţase;
râurile acestuia scăldau locul în care era plantat
    de jur împrejur
şi îşi trimiteau pâraiele
    la toţi copacii câmpiei.
De aceea s-a înălţat în statură
    mai mult decât toţi ceilalţi copaci din câmpie.
Crengile i-au crescut
    şi ramurile i s-au lungit,
        din pricina belşugului de ape care-l făcuse să dea vlăstare.
Printre crengile lui
    îşi făceau cuibul toate păsările cerului;
sub coroana lui
    zămisleau toate fiarele câmpului,
iar la umbra lui
    locuiau toate neamurile cele multe.
Era frumos prin măreţia lui
    şi prin lungimea ramurilor lui,
căci rădăcinile lui erau înfipte
    în apropierea multor ape.
Cedrii din grădina lui Dumnezeu
    nu-l întreceau,
chiparoşii nu se puteau compara
    cu crengile lui,
iar platanii nu se puteau asemăna
    cu ramurile lui;
nici un copac din grădina lui Dumnezeu
    nu se putea compara cu el în frumuseţe.
L-am făcut atât de frumos
    prin mulţimea crengilor lui,
încât îl invidiau toţi copacii Edenului,
    toţi copacii din grădina lui Dumnezeu.»

10 De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Pentru că se înălţa în statură, pentru că îşi ridica vârful până la nori şi inima i se mândrea cu înălţimea lui, 11 l-am dat pe mâna prinţului neamurilor, care i-a făcut după răutatea lui. Eu l-am lepădat 12 şi astfel cele mai înspăimântătoare dintre neamurile străine l-au tăiat şi l-au părăsit. Crengile i-au căzut pe munţi şi prin toate văile, iar ramurile i-au fost spulberate prin toate albiile ţării. Toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui şi l-au părăsit. 13 Pe trunchiul lui căzut şi-au făcut cuibul toate păsările cerului, iar între crengile lui s-au aşezat toate fiarele câmpului. 14 Toate acestea, pentru ca nici unul dintre copacii de lângă ape să nu se mai mândrească cu înălţimea lui şi să nu-şi mai ridice vârful până la nori şi pentru ca nici un copac udat de ape să nu-şi mai înalţe trunchiul spre ei. Căci toţi sunt sortiţi morţii, în tărâmul de jos, printre muritori, la cei ce s-au coborât în groapă.»

15 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «În ziua în care s-a coborât în Locuinţa Morţilor[c], am răspândit jalea. L-am acoperit cu adâncul şi i-am retras râurile, iar apele cele multe au fost oprite. Am întunecat Libanul pentru el şi toţi copacii câmpiei s-au uscat din pricina lui. 16 La vuietul căderii sale am făcut să se cutremure neamurile, când l-am coborât în Locuinţa Morţilor împreună cu cei ce se coboară în groapă. Atunci toţi copacii Edenului, ce avea Libanul mai bun şi mai ales, toţi copaci bine udaţi, s-au consolat în tărâmul de jos. 17 S-au coborât şi ei împreună cu el în Locuinţa Morţilor, la cei răpuşi de sabie, ei care erau aliaţii[d] lui şi locuiau la umbra lui printre neamuri.

18 Aşadar, Faraon, cu cine poţi fi asemănat tu printre copacii Edenului, în toată slava şi măreţia ta? Şi totuşi vei fi coborât împreună cu copacii Edenului în tărâmul de jos şi vei zăcea printre cei necircumcişi, alături de cei răpuşi de sabie. Iată ce este Faraon şi toată mulţimea lui, zice Stăpânul Domn.»“

Notas al pie

  1. Ezechiel 31:1 21 iunie 587 î.Cr.; vezi nota de la 1:1
  2. Ezechiel 31:3 Sau: iar vârful i se ridica deasupra frunzişului des; şi în vs. 10, 14
  3. Ezechiel 31:15 Ebr.: Şeol; peste tot în carte
  4. Ezechiel 31:17 Lit.: braţul

Nueva Versión Internacional

Ezequiel 31

El cedro del Líbano

1El día primero del mes tercero del año undécimo, el Señor me dirigió la palabra: «Hijo de hombre, dile al faraón y a toda su gente:

»“¿Quién se puede comparar con tu grandeza?
Fíjate en Asiria,
    que alguna vez fue cedro del Líbano,
con bello y frondoso ramaje;
    su copa llegaba hasta las nubes.
Las aguas lo hicieron crecer;
    las corrientes profundas lo nutrieron.
Sus ríos corrían en torno a sus raíces;
    sus acequias regaban todos los árboles del campo.
Así el cedro creció
    más alto que todos los árboles.
Gracias a las abundantes aguas,
    se extendió su frondoso ramaje.
Todas las aves del cielo
    anidaban en sus ramas.
Todas las bestias del campo
    parían bajo su follaje.
Todas las naciones
    vivían bajo su sombra.
Era un árbol imponente y majestuoso,
    de ramas extendidas;
sus raíces se hundían
    hasta las aguas caudalosas.
Ningún cedro en el jardín de Dios
    se le podía comparar;
ningún pino ostentaba un follaje parecido,
    ni tenían su fronda los castaños.
Ningún árbol del jardín de Dios
    se le comparaba en hermosura.
Yo lo hice bello
    y con un ramaje majestuoso.
En el Edén, jardín de Dios,
    era la envidia de todos los árboles.

10 »”Por eso, así dice el Señor omnipotente: ‘Por cuanto el árbol creció tan alto, y ufano de su altura irguió su copa hasta las nubes, 11 yo lo he desechado; lo he dejado en manos de un déspota invasor, para que lo trate según su maldad. 12 Los extranjeros más crueles lo han talado, abandonándolo a su suerte. Sus ramas han caído en los montes y en los valles; yacen rotas por todas las cañadas del país. Huyeron y lo abandonaron todas las naciones que buscaban protección bajo su sombra. 13 Ahora las aves del cielo se posan sobre su tronco caído, y los animales salvajes se meten entre sus ramas. 14 Y esto es para que ningún árbol que esté junto a las aguas vuelva a crecer tanto; para que ningún árbol, por bien regado que esté, vuelva a elevar su copa hasta las nubes. Todos están destinados a la muerte, a bajar a las regiones profundas de la tierra y quedarse entre los mortales que descienden a la fosa.

15 »” ’Así dice el Señor omnipotente: El día en que el cedro bajó al abismo, hice que el mar subterráneo se secara en señal de duelo. Detuve sus corrientes, y contuve sus ríos; por él cubrí de luto al Líbano, y todos los árboles del campo se marchitaron. 16 Cuando lo hice bajar al abismo, junto con los que descienden a la fosa, con el estruendo de su caída hice temblar a las naciones. Todos los árboles del Edén, los más selectos y hermosos del Líbano, los que estaban mejor regados, se consolaron en las regiones subterráneas. 17 Sus aliados entre las naciones que buscaban protección bajo su sombra también descendieron con él al abismo, junto con los que habían muerto a filo de espada. 18 Ningún árbol del Edén se le podía comparar en grandeza y majestad. No obstante, también él descendió con los árboles del Edén a las regiones subterráneas. Allí quedó tendido en medio de los paganos, junto con los que murieron a filo de espada. ¡Y así será la muerte del faraón y de todos sus súbditos! Lo afirma el Señor omnipotente’ ”».