Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 31

Căderea Egiptului, comparată cu căderea Asiriei

1În anul al unsprezecelea, în prima zi a lunii a treia,[a] Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: „Fiul omului, spune-i lui Faraon, monarhul Egiptului, şi mulţimii sale astfel:

«Cu cine poţi fi asemănat tu, în măreţia ta?

Iată că, odinioară, Asiria era un cedru în Liban,
    cu ramuri frumoase şi coroana aducătoare de umbră;
era înalt în statură,
    iar vârful îi ajungea printre nori.[b]
Apele îl făcuseră să crească
    şi adâncul îl înălţase;
râurile acestuia scăldau locul în care era plantat
    de jur împrejur
şi îşi trimiteau pâraiele
    la toţi copacii câmpiei.
De aceea s-a înălţat în statură
    mai mult decât toţi ceilalţi copaci din câmpie.
Crengile i-au crescut
    şi ramurile i s-au lungit,
        din pricina belşugului de ape care-l făcuse să dea vlăstare.
Printre crengile lui
    îşi făceau cuibul toate păsările cerului;
sub coroana lui
    zămisleau toate fiarele câmpului,
iar la umbra lui
    locuiau toate neamurile cele multe.
Era frumos prin măreţia lui
    şi prin lungimea ramurilor lui,
căci rădăcinile lui erau înfipte
    în apropierea multor ape.
Cedrii din grădina lui Dumnezeu
    nu-l întreceau,
chiparoşii nu se puteau compara
    cu crengile lui,
iar platanii nu se puteau asemăna
    cu ramurile lui;
nici un copac din grădina lui Dumnezeu
    nu se putea compara cu el în frumuseţe.
L-am făcut atât de frumos
    prin mulţimea crengilor lui,
încât îl invidiau toţi copacii Edenului,
    toţi copacii din grădina lui Dumnezeu.»

10 De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Pentru că se înălţa în statură, pentru că îşi ridica vârful până la nori şi inima i se mândrea cu înălţimea lui, 11 l-am dat pe mâna prinţului neamurilor, care i-a făcut după răutatea lui. Eu l-am lepădat 12 şi astfel cele mai înspăimântătoare dintre neamurile străine l-au tăiat şi l-au părăsit. Crengile i-au căzut pe munţi şi prin toate văile, iar ramurile i-au fost spulberate prin toate albiile ţării. Toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui şi l-au părăsit. 13 Pe trunchiul lui căzut şi-au făcut cuibul toate păsările cerului, iar între crengile lui s-au aşezat toate fiarele câmpului. 14 Toate acestea, pentru ca nici unul dintre copacii de lângă ape să nu se mai mândrească cu înălţimea lui şi să nu-şi mai ridice vârful până la nori şi pentru ca nici un copac udat de ape să nu-şi mai înalţe trunchiul spre ei. Căci toţi sunt sortiţi morţii, în tărâmul de jos, printre muritori, la cei ce s-au coborât în groapă.»

15 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «În ziua în care s-a coborât în Locuinţa Morţilor[c], am răspândit jalea. L-am acoperit cu adâncul şi i-am retras râurile, iar apele cele multe au fost oprite. Am întunecat Libanul pentru el şi toţi copacii câmpiei s-au uscat din pricina lui. 16 La vuietul căderii sale am făcut să se cutremure neamurile, când l-am coborât în Locuinţa Morţilor împreună cu cei ce se coboară în groapă. Atunci toţi copacii Edenului, ce avea Libanul mai bun şi mai ales, toţi copaci bine udaţi, s-au consolat în tărâmul de jos. 17 S-au coborât şi ei împreună cu el în Locuinţa Morţilor, la cei răpuşi de sabie, ei care erau aliaţii[d] lui şi locuiau la umbra lui printre neamuri.

18 Aşadar, Faraon, cu cine poţi fi asemănat tu printre copacii Edenului, în toată slava şi măreţia ta? Şi totuşi vei fi coborât împreună cu copacii Edenului în tărâmul de jos şi vei zăcea printre cei necircumcişi, alături de cei răpuşi de sabie. Iată ce este Faraon şi toată mulţimea lui, zice Stăpânul Domn.»“

Notas al pie

  1. Ezechiel 31:1 21 iunie 587 î.Cr.; vezi nota de la 1:1
  2. Ezechiel 31:3 Sau: iar vârful i se ridica deasupra frunzişului des; şi în vs. 10, 14
  3. Ezechiel 31:15 Ebr.: Şeol; peste tot în carte
  4. Ezechiel 31:17 Lit.: braţul

The Message

Ezekiel 31

The Funeral of the Big Tree

11-9 In the eleventh year, on the first day of the third month, God’s Message came to me: “Son of man, tell Pharaoh king of Egypt, that pompous old goat:

“‘Who do you, astride the world,
    think you really are?
Look! Assyria was a Big Tree, huge as a Lebanon cedar,
    beautiful limbs offering cool shade,
Skyscraper high,
    piercing the clouds.
The waters gave it drink,
    the primordial deep lifted it high,
Gushing out rivers around
    the place where it was planted,
And then branching out in streams
    to all the trees in the forest.
It was immense,
    dwarfing all the trees in the forest—
Thick boughs, long limbs,
    roots delving deep into earth’s waters.
All the birds of the air
    nested in its boughs.
All the wild animals
    gave birth under its branches.
All the mighty nations
    lived in its shade.
It was stunning in its majesty—
    the reach of its branches!
    the depth of its water-seeking roots!
Not a cedar in God’s garden came close to it.
    No pine tree was anything like it.
Mighty oaks looked like bushes
    growing alongside it.
Not a tree in God’s garden
    was in the same class of beauty.
I made it beautiful,
    a work of art in limbs and leaves,
The envy of every tree in Eden,
    every last tree in God’s garden.’”

10-13 Therefore, God, the Master, says, “‘Because it skyscrapered upward, piercing the clouds, swaggering and proud of its stature, I turned it over to a world-famous leader to call its evil to account. I’d had enough. Outsiders, unbelievably brutal, felled it across the mountain ranges. Its branches were strewn through all the valleys, its leafy boughs clogging all the streams and rivers. Because its shade was gone, everybody walked off. No longer a tree—just a log. On that dead log birds perch. Wild animals burrow under it.

14 “‘That marks the end of the “big tree” nations. No more trees nourished from the great deep, no more cloud-piercing trees, no more earthborn trees taking over. They’re all slated for death—back to earth, right along with men and women, for whom it’s “dust to dust.”

15-17 “‘The Message of God, the Master: On the day of the funeral of the Big Tree, I threw the great deep into mourning. I stopped the flow of its rivers, held back great seas, and wrapped the Lebanon mountains in black. All the trees of the forest fainted and fell. I made the whole world quake when it crashed, and threw it into the underworld to take its place with all else that gets buried. All the trees of Eden and the finest and best trees of Lebanon, well-watered, were relieved—they had descended to the underworld with it—along with everyone who had lived in its shade and all who had been killed.

18 “‘Which of the trees of Eden came anywhere close to you in splendor and size? But you’re slated to be cut down to take your place in the underworld with the trees of Eden, to be a dead log stacked with all the other dead logs, among the other uncircumcised who are dead and buried.

“‘This means Pharaoh, the pompous old goat.

“‘Decree of God, the Master.’”