Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 3

1El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ceea ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta, apoi du-te şi vorbeşte-i Casei lui Israel!“ Mi-am deschis gura şi El mi-a dat să mănânc sulul acela. El mi-a mai zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi stomacul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul pe care ţi l-am dat!“ L-am mâncat şi, în gura mea, sulul a fost dulce ca mierea.

Apoi El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la cei din Casa lui Israel şi spune-le cuvintele Mele! Căci nu eşti trimis la un popor cu o vorbire neînţeleasă şi cu o limbă greoaie, ci la Casa lui Israel. Nu te trimit la popoare multe, cu vorbirea neînţeleasă şi cu limba greoaie, ale căror cuvinte nu le poţi înţelege. Cu siguranţă, dacă te-aş trimite la ele, te-ar asculta. Cei din Casa lui Israel însă nu vor dori să te asculte, deoarece nu doresc să Mă asculte pe Mine. Căci toţi cei din Casa lui Israel au fruntea tare şi inima împietrită. Iată, voi face faţa ta la fel de tare ca feţele lor şi fruntea ta – la fel de tare ca frunţile lor. Voi face fruntea ta ca diamantul, mai tare decât cremenea. Nu te teme de ei şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt o Casă răzvrătită!“

10 El a continuat: „Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun. 11 Mergi de îndată la cei exilaţi din poporul tău! Vorbeşte-le şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn!»“

12 Duhul m-a ridicat şi am auzit înapoia mea un sunet ca vuietul unui mare cutremur: „Binecuvântată fie slava Domnului din Lăcaşul Lui!“[a] 13 Acest vuiet, ca cel al unui mare cutremur, era vuietul făcut de aripile fiinţelor atunci când se atingeau una de cealaltă şi vuietul roţilor din apropierea lor. 14 Când m-a ridicat Duhul şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios în duhul meu, iar mâna Domnului apăsa tare asupra mea. 15 Am ajuns la exilaţii din Tel-Abib, la cei ce locuiau lângă râul Chebar. Acolo unde locuiau, am stat înmărmurit printre ei timp de şapte zile.

Ezechiel, străjer peste Israel

16 La sfârşitul celor şapte zile, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 17 „Fiul omului, te-am pus străjer peste cei din Casa lui Israel. Când vei auzi vreun cuvânt din gura Mea, să-i avertizezi din partea Mea! 18 Dacă îi voi zice celui nelegiuit: «Sigur vei muri!», iar tu nu-l vei avertiza şi nu-i vei vorbi ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi astfel viaţa, cel nelegiuit va muri datorită vinii lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. 19 Dacă însă îl vei avertiza pe cel nelegiuit, iar el nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea lui cea rea, atunci acesta va muri datorită vinii lui, iar tu îţi vei scăpa sufletul.

20 Dacă cel drept se va întoarce de la dreptatea lui şi va săvârşi nedreptate, voi pune înaintea lui o cursă şi el va muri. Dacă nu l-ai avertizat, atunci el va muri în păcatul lui şi nu-i vor fi amintite faptele drepte pe care le-a făcut, iar sângele lui îl voi cere din mâna ta. 21 Dacă tu însă l-ai avertizat pe cel drept să nu păcătuiască, şi el nu a păcătuit, atunci acesta va trăi, datorită faptului că a fost avertizat, iar tu îţi vei scăpa sufletul.“

Muţenia lui Ezechiel

22 Mâna Domnului a fost peste mine acolo şi El mi-a zis: „Ridică-te, du-te în vale şi acolo îţi voi vorbi!“ 23 M-am ridicat şi m-am dus în vale. Şi iată că slava Domnului stătea acolo, întocmai ca slava pe care o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ. 24 Duhul a intrat în mine şi m-a ridicat în picioare. El a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Intră în casa ta şi închide-te înăuntru! 25 Cât despre tine, fiul omului, vor pune peste tine funii şi te vor lega ca să nu mai poţi ieşi în mijlocul lor. 26 Voi face ca limba ta să se lipească de cerul gurii tale şi vei fi mut, astfel încât nu vei mai putea să-i mustri, căci sunt o Casă răzvrătită. 27 Dar când îţi voi vorbi, îţi voi deschide gura, iar tu le vei spune: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn!» Şi cine va vrea să asculte, să asculte, iar cine va refuza să asculte, să nu asculte, căci sunt o Casă răzvrătită.“

Notas al pie

  1. Ezechiel 3:12 Sau: cutremur când slava Domnului s-a arătat din Lăcaşul Lui.

The Message

Ezekiel 3

Warn These People

1He told me, “Son of man, eat what you see. Eat this book. Then go and speak to the family of Israel.”

2-3 As I opened my mouth, he gave me the scroll to eat, saying, “Son of man, eat this book that I am giving you. Make a full meal of it!”

So I ate it. It tasted so good—just like honey.

4-6 Then he told me, “Son of man, go to the family of Israel and speak my Message. Look, I’m not sending you to a people who speak a hard-to-learn language with words you can hardly pronounce. If I had sent you to such people, their ears would have perked up and they would have listened immediately.

7-9 “But it won’t work that way with the family of Israel. They won’t listen to you because they won’t listen to me. They are, as I said, a hard case, hardened in their sin. But I’ll make you as hard in your way as they are in theirs. I’ll make your face as hard as rock, harder than granite. Don’t let them intimidate you. Don’t be afraid of them, even though they’re a bunch of rebels.”

10-11 Then he said, “Son of man, get all these words that I’m giving you inside you. Listen to them obediently. Make them your own. And now go. Go to the exiles, your people, and speak. Tell them, ‘This is the Message of God, the Master.’ Speak your piece, whether they listen or not.”

12-13 Then the Spirit picked me up. Behind me I heard a great commotion—“Blessed be the Glory of God in his Sanctuary!”—the wings of the living creatures beating against each other, the whirling wheels, the rumble of a great earthquake.

14-15 The Spirit lifted me and took me away. I went bitterly and angrily. I didn’t want to go. But God had me in his grip. I arrived among the exiles who lived near the Kebar River at Tel Aviv. I came to where they were living and sat there for seven days, appalled.

16 At the end of the seven days, I received this Message from God:

17-19 “Son of man, I’ve made you a watchman for the family of Israel. Whenever you hear me say something, warn them for me. If I say to the wicked, ‘You are going to die,’ and you don’t sound the alarm warning them that it’s a matter of life or death, they will die and it will be your fault. I’ll hold you responsible. But if you warn the wicked and they keep right on sinning anyway, they’ll most certainly die for their sin, but you won’t die. You’ll have saved your life.

20-21 “And if the righteous turn back from living righteously and take up with evil when I step in and put them in a hard place, they’ll die. If you haven’t warned them, they’ll die because of their sins, and none of the right things they’ve done will count for anything—and I’ll hold you responsible. But if you warn these righteous people not to sin and they listen to you, they’ll live because they took the warning—and again, you’ll have saved your life.”

22 God grabbed me by the shoulder and said, “Get up. Go out on the plain. I want to talk with you.”

23 So I got up and went out on the plain. I couldn’t believe my eyes: the Glory of God! Right there! It was like the Glory I had seen at the Kebar River. I fell to the ground, prostrate.

24-26 Then the Spirit entered me and put me on my feet. He said, “Go home and shut the door behind you.” And then something odd: “Son of man: They’ll tie you hand and foot with ropes so you can’t leave the house. I’ll make your tongue stick to the roof of your mouth so you won’t be able to talk and tell the people what they’re doing wrong, even though they are a bunch of rebels.

27 “But then when the time is ripe, I’ll free your tongue and you’ll say, ‘This is what God, the Master, says: . . .’ From then on it’s up to them. They can listen or not listen, whichever they like. They are a bunch of rebels!”