1El mi‑a zis: „Fiul omului, mănâncă ceea ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta, apoi du‑te și vorbește‑i Casei lui Israel!“ 2Mi‑am deschis gura și El mi‑a dat să mănânc sulul acela.
3El mi‑a zis: „Fiul omului, hrănește‑ți pântecul și umple‑ți măruntaiele cu sulul pe care ți l‑am dat!“ L‑am mâncat și, în gura mea, sulul a fost dulce ca mierea.
4Apoi El mi‑a zis: „Fiul omului, du‑te, mergi la Casa lui Israel și spune‑le cuvintele Mele! 5Căci nu ești trimis la un popor cu o vorbire neînțeleasă și cu o limbă greoaie, ci la Casa lui Israel. 6Nu te trimit la popoare multe, cu vorbirea neînțeleasă și cu limba greoaie, ale căror cuvinte nu le poți înțelege. Cu siguranță, dacă te‑aș trimite la ele, te‑ar asculta. 7Însă cei din Casa lui Israel nu vor dori să te asculte, deoarece nu doresc să Mă asculte pe Mine. Căci toți cei din Casa lui Israel au fruntea tare și inima împietrită. 8Iată, voi face fața ta la fel de tare ca fețele lor și fruntea ta – la fel de tare ca frunțile lor. 9Voi face fruntea ta ca diamantul, mai tare decât cremenea. Nu te teme de ei și nu te înspăimânta de fețele lor, căci sunt o Casă răzvrătită!“
10El mi‑a zis: „Fiul omului, primește în inima ta și ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ți le spun. 11Du‑te! Mergi la exilați, la fiii poporului tău! Vorbește‑le și, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: «Așa vorbește Stăpânul Domn!»“
12Duhul m‑a ridicat și am auzit înapoia mea un sunet ca vuietul unui mare cutremur: „Binecuvântată fie slava Domnului din Locul Lui!“12 Sau: cutremur când slava Domnului s‑a ridicat din Lăcașul Lui. 13Acest vuiet, ca al unui mare cutremur, era vuietul făcut de aripile ființelor vii atunci când se atingeau una de cealaltă și vuietul roților din apropierea lor. 14Când m‑a ridicat Duhul și m‑a luat, mergeam amărât și mânios în duhul meu, iar mâna Domnului apăsa tare asupra mea. 15Am ajuns la exilații din Tel‑Abib, care locuiau lângă râul Chebar, și am șezut acolo unde locuiau ei. Am șezut înmărmurit acolo, în mijlocul lor, timp de șapte zile.
Ezechiel, străjer peste Israel
16La sfârșitul celor șapte zile, Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 17„Fiul omului, te‑am pus străjer peste Casa lui Israel. Când vei auzi vreun cuvânt din gura Mea, să‑i avertizezi din partea Mea! 18Dacă îi voi zice celui nelegiuit: «Sigur vei muri!», iar tu nu‑l vei avertiza și nu‑i vei vorbi ca să‑l întorci de la calea lui cea rea și să‑i scapi astfel viața, cel nelegiuit va muri din cauza nelegiuirii lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. 19Dacă însă îl vei avertiza pe cel rău, iar el nu se va întoarce de la răutatea lui și de la calea lui cea rea, atunci acesta va muri din cauza nelegiuirii lui, iar tu îți vei scăpa sufletul.
20Dacă cel drept se va întoarce de la dreptatea lui și va săvârși nedreptate, voi pune înaintea lui o cursă și el va muri. Dacă nu l‑ai avertizat, atunci el va muri în păcatul lui și nu‑i vor fi amintite faptele drepte pe care le‑a făcut, iar sângele lui îl voi cere din mâna ta. 21Dacă tu însă l‑ai avertizat pe cel drept să nu păcătuiască, și el nu a păcătuit, atunci sigur va trăi, căci a fost avertizat, iar tu îți vei scăpa sufletul.“
Muțenia lui Ezechiel
22Mâna Domnului a fost peste mine acolo și El mi‑a zis: „Ridică‑te, du‑te în vale și acolo îți voi vorbi!“ 23M‑am ridicat și m‑am dus în vale. Și iată că slava Domnului stătea acolo, întocmai ca slava pe care o văzusem la râul Chebar. Atunci m‑am aruncat cu fața la pământ.
24Duhul a intrat în mine și m‑a ridicat în picioare. El a vorbit cu mine și mi‑a zis: „Intră în casa ta și închide‑te înăuntru! 25Cât despre tine, fiul omului, vor pune peste tine funii și te vor lega ca să nu mai poți ieși în mijlocul lor. 26Voi face ca limba ta să se lipească de cerul gurii tale și vei fi mut, astfel încât nu vei mai putea să‑i mustri, căci sunt o Casă răzvrătită. 27Dar când îți voi vorbi, îți voi deschide gura, iar tu le vei spune: «Așa vorbește Stăpânul Domn!» Și cine va vrea să asculte, să asculte, iar cine va refuza să asculte, să nu asculte, căci sunt o Casă răzvrătită.“
Ezechiël als wachter over Israël aangesteld
1Hij zei tegen mij: ‘Mensenzoon, eet wat Ik u geef, eet deze boekrol op! Ga dan en geef mijn boodschap door aan het volk van Israël.’ 2Ik deed mijn mond open en Hij liet mij die rol opeten. 3‘Vul uw maag ermee en laat uw lichaam deze boekrol in zich opnemen.’ Hij smaakte zoet als honing.
4Daarna zei de stem: ‘Mensenzoon, ga nu naar de Israëlieten met mijn boodschappen. 5Ik stuur u niet naar een of ander ver afgelegen land waarvan u de taal niet beheerst. 6Nee, niet naar stammen met een vreemde en onbegrijpelijke taal. Trouwens, als Ik dat deed, zouden zij naar u luisteren. 7Ik stuur u naar de Israëlieten en zij zullen niet naar u willen luisteren, omdat zij ook naar Mij niet willen luisteren! Want het merendeel van hen is hardleers en onwillig. 8Maar kijk, Ik maak ook u hard en koppig, net als zij. 9Ja, Ik maak u zo hard als diamant, nog harder dan graniet. Wees dus niet bang voor hen en laat u niet afschrikken door hun blikken van haat en woede, ook al zijn het nog zulke rebellen.’ 10Hij voegde daaraan toe: ‘Mensenzoon, laat al mijn woorden eerst diep in uw eigen hart zinken, luister er zelf aandachtig naar. 11Pas daarna moet u naar uw volk in ballingschap gaan en, of zij luisteren of niet, tegen hen zeggen: “Dit zegt de Oppermachtige Here!” ’
12Toen tilde de Geest mij op en hoorde ik als met een geweldig geruis de woorden: ‘Geprezen zij de heerlijkheid van de Here vanuit zijn woning.’ 13Het was het geluid van de vleugels van de levende wezens, toen zij elkaar raakten en het geluid van de wielen naast hen. 14-15 De Geest tilde mij op en nam mij mee naar Tel-Abib, bij de ballingen aan de rivier de Kebar. Ik kwam daar opgewonden aan met een bezwaard hart, want de hand van de Here drukte zwaar op mij. Zo verbleef ik zeven dagen onder de ballingen. Ik was verbijsterd en kon geen woord uitbrengen.
16Na die zeven dagen zei de Here tegen mij: 17‘Mensenzoon, Ik heb u als wachter over Israël aangesteld, elke keer als Ik mijn volk een waarschuwing geef, moet u die onmiddellijk doorgeven. 18Als u weigert de goddeloze te waarschuwen, als Ik wil dat u hem vertelt: “U zult binnenkort sterven, bekeer u daarom en red uw leven,” dan zal hij in zijn zonden sterven, maar Ik zal u dan voor zijn dood ter verantwoording roepen. 19Maar als u hem wel waarschuwt en hij blijft zondigen en weigert zich te bekeren, zal hij in zijn zonden sterven, maar buiten uw schuld. U hebt alles gedaan wat u kon en zult vrijuit gaan. 20Als een goed mens afdwaalt en slechte dingen gaat doen en u weigert hem op de gevolgen daarvan te wijzen en Ik vernietig hem, zullen zijn vroegere goede daden hem niet helpen, hij zal in zijn zonde sterven. Maar Ik zal u verantwoordelijk stellen voor zijn dood en u eveneens straffen. 21Maar als u hem wel waarschuwt en hij bekeert zich, dan zal hij blijven leven omdat hij zich de waarschuwing aantrok, en dan hebt u ook uw eigen leven gered.’
22Opnieuw werd ik gegrepen door het besef van Gods tegenwoordigheid. Toen Hij tegen mij zei: ‘Ga naar het dal, dan zal Ik daar met u spreken,’ stond ik op en ging. 23Daar zag ik de heerlijkheid van de Here opnieuw, net als in mijn eerste visioen. Met mijn gezicht naar beneden liet ik mij op de grond vallen. 24Toen kwam de Geest in mij en kon ik weer rechtop staan. Hij sprak tegen mij en zei: ‘Ga en sluit uzelf op in uw huis, 25daar zal men u vastbinden, zodat u niet weg kunt 26en Ik zal uw tong aan uw gehemelte laten kleven, zodat u niet tot het volk zult kunnen spreken, want het zijn opstandige mensen. 27Elke keer als Ik u een boodschap geef, zal Ik uw tong losmaken, zodat u kunt spreken en dan zult u tegen hen zeggen: “De Oppermachtige Here zegt: ‘Laat iedereen luisteren die wil luisteren, en wie dat niet wil, moet het maar laten. Want het is een opstandig volk.’ ” ’
