Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 28

Profeţie împotriva regelui Tirului

1Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: „Fiul omului, spune-i prinţului Tirului că aşa vorbeşte Stăpânul Domn:

«Ţi s-a îngâmfat inima
    şi ai zis: ‘Sunt zeu[a]!
Stau pe tronul zeilor[b]
    în inima mărilor!’
Deşi crezi că eşti asemenea zeilor,
    tu eşti de fapt doar un om, nu eşti un zeu.
Iată, te crezi mai înţelept decât Daniel[c]
    şi crezi că nici o taină nu-ţi este ascunsă!
Prin înţelepciunea şi priceperea ta
    ţi-ai făcut avere
şi ai adunat aur şi argint
    în vistieriile tale.
Prin multa ta înţelepciune în ce priveşte negoţul
    ţi-ai înmulţit averea,
dar din cauza averii tale
    ţi s-a îngâmfat inima.»

De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn:

«Pentru că îţi asemeni gândirea
    cu gândirea lui Dumnezeu,
iată, aduc împotriva ta nişte străini,
    pe cele mai barbare dintre neamuri.
Ele îşi vor scoate sabia împotriva minunatei tale înţelepciuni
    şi îţi vor pângări strălucirea.
Te vor coborî în groapă
    şi vei muri de o moarte violentă
        în inima mărilor.
Vei mai zice tu atunci: ‘Sunt Dumnezeu!’,
    în faţa ucigaşului tău?
Vei fi un biet om, nu Dumnezeu
    în mâna celor ce te vor străpunge!
10 Vei muri de moartea celor necircumcişi[d],
    ucis de mâna străinilor,
        căci Eu, Domnul, am vorbit, zice Stăpânul Domn.»“

11 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 12 „Fiul omului, rosteşte o cântare de jale despre regele Tirului! Spune-i că aşa vorbeşte Stăpânul Domn:

«Erai un semn al perfecţiunii,
    plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe.
13 Stăteai în Eden,
    grădina lui Dumnezeu,
şi erai acoperit cu tot felul de pietre preţioase:
    cu sard, topaz, diamant,
crisolit, onix, jasp,
    safir[e], turcoaz şi smarald.[f]
Bijuteriile şi filigranele tale erau din aur,[g]
    pregătite încă din ziua în care ai fost creat.
14 Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse;
    te-am pus să fii pe muntele[h] cel sfânt al lui Dumnezeu
        şi umblai prin mijlocul pietrelor de foc.
15 Ai fost fără vină în căile tale
    din ziua în care ai fost creat
        şi până când s-a găsit nedreptate în tine.
16 Prin mărimea negoţului tău
    te-ai umplut de violenţă
        şi ai păcătuit.
De aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu
    şi te-am îndepărtat, heruvim ocrotitor,[i]
        din mijlocul pietrelor de foc.
17 Ţi s-a îngâmfat inima
    din pricina frumuseţii tale
şi ţi-ai pervertit înţelepciunea
    din cauza splendorii tale!
De aceea te-am aruncat la pământ
    şi te-am expus înaintea regilor,
        ca să fi o privelişte pentru ei!
18 Prin mulţimea nelegiuirilor tale şi a negoţului tău necinstit
    ţi-ai pângărit sanctuarele.
De aceea am făcut să iasă un foc din mijlocul tău,
    care te-a mistuit,
şi te-am făcut scrum pe pământ,
    înaintea tuturor celor ce te priveau.
19 Toţi cei ce te cunosc dintre popoare
    sunt înmărmuriţi din pricina ta.
Ai parte de un sfârşit îngrozitor
    şi nu vei mai exista niciodată!»“

Profeţie împotriva Sidonului

20 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 21 „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre Sidon şi profeţeşte împotriva lui. 22 Spune-i că aşa vorbeşte Stăpânul Domn:

«Iată, sunt împotriva ta, Sidoane,
    şi de aceea Mă voi slăvi în mijlocul tău!
        Şi vor şti că Eu sunt Domnul,
când Îmi voi împlini judecăţile împotriva lui
    şi Îmi voi arăta sfinţenia în el.»
23 Voi trimite molima în el
    şi vărsarea de sânge pe străzile lui.
Cel înjunghiat va cădea în mijlocul lui,
    răpus de sabia care loveşte de jur împrejur.
        Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.

24 Atunci, pentru cei din Casa lui Israel, nu va mai fi nici un spin care înţeapă şi nici un ghimpe care provoacă durere din partea tuturor vecinilor lor care-i dispreţuiesc. Şi vor şti astfel că Eu sunt Stăpânul Domn.

25 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Când îi voi aduna pe cei din Casa lui Israel dintre popoarele unde au fost împrăştiaţi, Îmi voi arăta sfinţenia prin ei înaintea neamurilor şi ei vor locui în propria lor ţară, pe care am dat-o robului Meu, Iacov. 26 Vor locui în siguranţă în ea, vor construi case şi vor sădi vii. Da, vor locui în siguranţă când Îmi voi împlini judecăţile împotriva tuturor vecinilor lor care-i dispreţuiesc. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor.»“

Notas al pie

  1. Ezechiel 28:2 Ebr.: El; cel mai probabil contextul trimite la mitologia canaanită în care El, alături de Baal, era cea mai importantă zeitate
  2. Ezechiel 28:2 Oraşele erau deseori numite „tronul“ unui anumit zeu, dacă în ele se aflau temple vestite ale respectivelor zeităţi; posibil ca menţiunea din text să facă referire la templul lui Melkart, zeu ce era patronul cetăţii Tir
  3. Ezechiel 28:3 Vezi nota de la 14:14
  4. Ezechiel 28:10 O moarte nedemnă; fenicienii, asemenea evreilor şi egiptenilor, erau circumcişi
  5. Ezechiel 28:13 Sau: lapislazuli
  6. Ezechiel 28:13 Identificarea exactă a anumitor pietre este nesigură
  7. Ezechiel 28:13 Sensul în ebraică al acestui vers este nesigur. Sau: Tamburinele tale erau lucrate din aur
  8. Ezechiel 28:14 Sensul versului în ebraică este nesigur; sau: Te-am pus să fii un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; erai pe muntele; sau, cf. LXX: Ţi-am dat un heruvim (sau: un heruvim cu aripile întinse) care să te păzească
  9. Ezechiel 28:16 TM; LXX: Dumnezeu, / iar heruvimul păzitor te-a îndepărtat

The Message

Ezekiel 28

The Money Has Gone to Your Head

11-5 God’s Message came to me, “Son of man, tell the prince of Tyre, ‘This is what God, the Master, says:

“‘Your heart is proud,
    going around saying, “I’m a god.
I sit on God’s divine throne,
    ruling the sea”—
You, a mere mortal,
    not even close to being a god,
A mere mortal
    trying to be a god.
Look, you think you’re smarter than Daniel.
    No enigmas can stump you.
Your sharp intelligence
    made you world-wealthy.
You piled up gold and silver
    in your banks.
You used your head well,
    worked good deals, made a lot of money.
But the money has gone to your head,
    swelled your head—what a big head!

6-11 “‘Therefore, God, the Master, says:

“‘Because you’re acting like a god,
    pretending to be a god,
I’m giving fair warning: I’m bringing strangers down on you,
    the most vicious of all nations.
They’ll pull their swords and make hash
    of your reputation for knowing it all.
They’ll puncture the balloon
    of your god-pretensions.
They’ll bring you down from your self-made pedestal
    and bury you in the deep blue sea.
Will you protest to your assassins,
    “You can’t do that! I’m a god”?
To them you’re a mere mortal.
    They’re killing a man, not a god.
You’ll die like a stray dog,
    killed by strangers—
Because I said so.
    Decree of God, the Master.’”

11-19 God’s Message came to me: “Son of man, raise a funeral song over the king of Tyre. Tell him, A Message from God, the Master:

“You had everything going for you.
    You were in Eden, God’s garden.
You were dressed in splendor,
    your robe studded with jewels:
Carnelian, peridot, and moonstone,
    beryl, onyx, and jasper,
Sapphire, turquoise, and emerald,
    all in settings of engraved gold.
A robe was prepared for you
    the same day you were created.
You were the anointed cherub.
    I placed you on the mountain of God.
You strolled in magnificence
    among the stones of fire.
From the day of your creation
    you were sheer perfection . . .
    and then imperfection—evil!—was detected in you.
In much buying and selling
    you turned violent, you sinned!
I threw you, disgraced, off the mountain of God.
    I threw you out—you, the anointed angel-cherub.
    No more strolling among the gems of fire for you!
Your beauty went to your head.
    You corrupted wisdom
    by using it to get worldly fame.
I threw you to the ground,
    sent you sprawling before an audience of kings
    and let them gloat over your demise.
By sin after sin after sin,
    by your corrupt ways of doing business,
    you defiled your holy places of worship.
So I set a fire around and within you.
    It burned you up. I reduced you to ashes.
All anyone sees now
    when they look for you is ashes,
    a pitiful mound of ashes.
All who once knew you
    now throw up their hands:
‘This can’t have happened!
    This has happened!’”

20-23 God’s Message came to me: “Son of man, confront Sidon. Preach against it. Say, ‘Message from God, the Master:

“‘Look! I’m against you, Sidon.
    I intend to be known for who I truly am among you.’
They’ll know that I am God
    when I set things right
    and reveal my holy presence.
I’ll order an epidemic of disease there,
    along with murder and mayhem in the streets.
People will drop dead right and left,
    as war presses in from every side.
Then they’ll realize that I mean business,
    that I am God.

24 “No longer will Israel have to put up with
    their thistle-and-thorn neighbors
Who have treated them so contemptuously.
    And they also will realize that I am God.”

25-26 God, the Master, says, “When I gather Israel from the peoples among whom they’ve been scattered and put my holiness on display among them with all the nations looking on, then they’ll live in their own land that I gave to my servant Jacob. They’ll live there in safety. They’ll build houses. They’ll plant vineyards, living in safety. Meanwhile, I’ll bring judgment on all the neighbors who have treated them with such contempt. And they’ll realize that I am God.”