Cazanul ruginit
1În anul al nouălea, în ziua a zecea a lunii a zecea,1 15 ianuarie 588 î.Cr. Vezi nota de la 1:1. Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, scrie data zilei de azi, chiar a acestei zile, deoarece chiar în această zi împăratul Babilonului s‑a năpustit asupra Ierusalimului. 3Rostește o pildă cu privire la această Casă răzvrătită și spune‑i că așa vorbește Stăpânul Domn:
«Pune cazanul, pune‑l
și toarnă apă în el!
4Pune în el bucăți de carne,
cele mai bune bucăți: coapsa și umărul.
Umple‑l cu cele mai bune oase!
5Să fie luat ce‑i mai bun din turmă.
Îngrămădește apoi oase sub el
și fă‑l să fiarbă în clocot,
ca să fiarbă oasele din el!»
6Căci așa vorbește Stăpânul Domn:
«Vai de cetatea vărsătoare de sânge,
cazanul care are rugină pe el
și de pe care nu iese rugina.
Să se scoată pe rând bucățile din el,
fără să se arunce sorții.
7Căci sângele pe care l‑a vărsat ea este în mijlocul ei.
L‑a pus pe stânca goală;
nu l‑a vărsat pe pământ,
ca să‑l acopere apoi cu țărână.
8Ca să‑Mi arăt furia, ca să Mă răzbun,
i‑am vărsat sângele pe stânca goală,
pentru ca astfel să nu fie acoperit.»
9De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn:
«Vai de cetatea cea vărsătoare de sânge!
Dar și Eu voi mări grămada de lemne.
10Îngrămădește multe lemne,
aprinde focul,
fierbe bine carnea,
amestecă în zeamă
și lasă până vor arde și oasele!
11Apoi așază cazanul gol pe cărbuni,
ca să se încălzească, să i se încingă arama
și astfel să se topească murdăria de pe el
și să i se șteargă rugina.
12Eforturile au fost în zadar;
rugina lui cea multă n‑a ieșit de pe el.
În foc cu rugina lui!12 Sensul acestui vers este nesigur.
13În necurăția ta este desfrânare. Pentru că am vrut să te curățesc, dar tu nu te‑ai curățit de necurăția ta, nu vei mai fi curățită până când nu Îmi voi potoli furia față de tine.
14Eu, Domnul, am vorbit! A venit vremea și voi face întocmai! Nu te voi cruța, nu voi avea milă și nu‑Mi va părea rău! Vei fi judecată după căile tale și după faptele tale, zice Stăpânul Domn.»“
Moartea soției lui Ezechiel
15Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 16„Fiul omului, iată că îți voi lua printr‑o lovitură plăcerea ochilor tăi. Tu însă să nu bocești, să nu plângi și să nu‑ți dea lacrimile! 17Gemi în tăcere, dar nu te tângui ca pentru cei morți! Leagă‑ți turbanul și pune‑ți sandalele în picioare. Să nu‑ți acoperi barba și să nu mănânci pâinea oamenilor17, 22 Expresia face referire la practica veche potrivit căreia, în semn de compasiune, oamenii ofereau pâine persoanelor îndoliate sau aflate în necaz. Sau pâinea celor ce jelesc..“
18Am vorbit poporului dimineața, iar seara mi‑a murit soția. A doua zi, dimineața, am făcut cum mi s‑a poruncit.
19Poporul m‑a întrebat:
– Nu vrei să ne lămurești ce înseamnă ceea ce faci?
20Eu le‑am răspuns:
– Cuvântul Domnului a venit la mine și mi‑a zis: 21„Spune‑i Casei lui Israel: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Iată, voi lăsa să fie întinat Sfântul Meu Lăcaș, mândria puterii voastre, plăcerea ochilor voștri și delectarea sufletului vostru, iar fiii voștri și fiicele voastre, pe care îi veți fi lăsat în urmă, vor cădea uciși de sabie. 22Atunci veți face și voi cum am făcut eu. Nu vă veți acoperi barba și nu veți mânca pâinea oamenilor. 23Veți purta turban pe cap și sandale în picioare, nu veți jeli și nici nu veți plânge, ci veți putrezi în nelegiuirile voastre și veți geme unul către altul. 24Ezechiel va fi pentru voi un semn. Tot ceea ce a făcut el, veți face și voi. Când se vor întâmpla acestea, veți ști că Eu sunt Stăpânul Domn.’»
25Tu însă, fiul omului, în ziua când voi lua de la ei tăria lor, bucuria, măreția lor, ce este mai de preț în ochii lor și ceea ce le înalță sufletul, pe fiii lor și pe fiicele lor, 26în ziua aceea, va veni un fugar la tine ca să te înștiințeze. 27În ziua aceea, când va veni fugarul, ți se va deschide și ție gura, vei vorbi și nu vei mai fi mut. Vei fi astfel un semn pentru popor și ei vor ști că Eu sunt Domnul.“
La olla hirviente
1El día diez del mes décimo del año noveno, el Señor me dirigió la palabra: 2«Hijo de hombre, anota la fecha de hoy, de este mismo día, porque el rey de Babilonia ha atacado a Jerusalén. 3Cuéntale una parábola a este pueblo rebelde, y adviértele que así dice el Señor y Dios:
»“Coloca la olla sobre el fuego
y échale agua.
4Agrégale pedazos de carne,
los mejores trozos de pierna y de lomo.
Llénala con lo mejor de los huesos,
5con lo mejor del rebaño.
Amontona leña debajo de la olla,
para que hierva bien el agua
y se cuezan bien los huesos.
6Porque el Señor y Dios dice:
»”¡Ay de la ciudad sanguinaria!
¡Ay de esa olla oxidada,
cuyo óxido no se puede quitar!
Saca uno a uno los trozos de carne,
tal como vayan saliendo.24:6 tal como vayan saliendo. Lit. sin echar suertes sobre ella.
7»”La ciudad está empapada en su sangre,
pues ella la derramó sobre la roca desnuda;
no la derramó por el suelo,
donde el polvo la podía cubrir.
8Sobre la roca desnuda he vertido su sangre,
para que no quede cubierta.
Así haré que se encienda mi ira
y daré lugar a mi venganza.
9Porque así dice el Señor y Dios:
»”¡Ay de la ciudad sanguinaria!
Yo también amontonaré la leña.
10¡Vamos, apilen la leña
y enciendan el fuego!
¡Cocinen la carne y preparen las especias,
y que se quemen bien los huesos!
11¡Pongan la olla vacía sobre las brasas,
hasta que el bronce esté al rojo vivo!
¡Que se fundan en ella sus impurezas
y se consuma su herrumbre!
12Pero ella frustró todos los esfuerzos;
está tan oxidada que ni el fuego la puede purificar.24:12 Pero … purificar. Texto de difícil traducción.
13»”Jerusalén, yo he querido purificarte de tu infame lujuria, pero no has dejado que te purifique. Por eso, no quedarás limpia hasta que se apacigüe mi ira contra ti.
14»”Yo, el Señor, lo he dicho y lo cumpliré. Yo mismo actuaré y no me voy a retractar. No tendré compasión ni cambiaré de parecer. Te juzgaré conforme a tu conducta y a tus acciones, afirma el Señor y Dios”».
Muerte de la esposa de Ezequiel
15La palabra del Señor vino a mí y me dijo: 16«Hijo de hombre, voy a quitarte de golpe el deleite de tus ojos. Pero no llores ni hagas lamentos, ni dejes tampoco que te corran las lágrimas. 17Gime en silencio y no hagas duelo por los muertos. Átate el turbante, cálzate los pies y no te cubras la barba ni comas el pan de duelo».
18Por la mañana hablé al pueblo y por la tarde murió mi esposa. A la mañana siguiente, hice lo que se me había ordenado.
19La gente del pueblo me preguntó: «¿No nos vas a explicar qué significado tiene para nosotros lo que estás haciendo?».
20Yo les contesté: «El Señor me dirigió la palabra y me ordenó 21advertirle al pueblo de Israel que así dice el Señor y Dios: “Voy a profanar mi santuario, orgullo de su fortaleza, el Templo que les deleita la vista y en el que depositan su afecto. Los hijos y las hijas que ustedes dejaron morirán a filo de espada, 22y ustedes harán lo mismo que yo: no se cubrirán la barba ni comerán el pan de duelo. 23Llevarán el turbante sobre la cabeza y se calzarán los pies. No llorarán ni harán lamentos, sino que se consumirán a causa de sus pecados y gemirán unos con otros. 24Ezequiel les servirá de señal y ustedes harán lo mismo que él hizo. Cuando esto suceda, sabrán que yo soy el Señor y Dios”.
25»Y tú, hijo de hombre, el día en que yo les quite su fortaleza, su alegría y su gozo, la delicia de sus ojos, el deseo de su corazón y a sus hijos e hijas, 26vendrá un fugitivo a comunicarte la noticia. 27Ese mismo día se te soltará la lengua y no callarás más. Entonces podrás hablar con el fugitivo; servirás de señal para ellos y sabrán que yo soy el Señor».
