Babilon, sabia judecății lui Dumnezeu
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, îndreaptă‑ți fața spre Ierusalim, predică împotriva locurilor sfinte și profețește împotriva țării lui Israel. 3Spune țării lui Israel că așa vorbește Domnul: «Iată, sunt împotriva ta, și de aceea Îmi voi scoate sabia din teacă și‑l voi tăia din tine atât pe cel drept, cât și pe cel rău. 4De vreme ce sunt pe cale să tai din tine atât pe cel drept, cât și pe cel rău, sabia Mea va ieși din teacă împotriva tuturor făpturilor, din sud până în nord. 5Și toate făpturile vor ști că Eu, Domnul, Mi‑am scos sabia din teacă; ea nu se va mai întoarce la locul ei.»
6Iar tu, fiul omului, gemi! Suspină cu coapsele zdrobite și cu amărăciune! Suspină înaintea ochilor lor. 7Când te vor întreba «De ce suspini?», să le răspunzi: «Din cauza veștii care vine! Orice inimă se va descuraja și toate mâinile vor slăbi. Orice duh va leșina și pe toți genunchii se va scurge apă7 Vezi nota de la 7:17..» Iat‑o că vine! Este foarte aproape, zice Stăpânul Domn.“
8Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 9„Fiul omului, profețește și spune că așa vorbește Stăpânul:
«O sabie, o sabie
este ascuțită și lustruită.
10Este ascuțită pentru măcel
și lustruită ca să scânteieze ca fulgerul.
Sau să ne bucurăm, sceptru al fiului Meu? Ea disprețuiește orice copac.10 Sensul frazei este nesigur. Sau Nu ne vom bucura, sceptru al fiului Meu.
11El a dat‑o să fie lustruită
și să poată fi ținută în mână.
Ea este o sabie ascuțită și lustruită
ca să fie pusă în mâna celui ce ucide.
12Strigă și gemi, fiul omului,
căci ea este scoasă împotriva poporului Meu
și împotriva tuturor prinților lui Israel.
Ei sunt dați sabiei împreună cu poporul Meu.
De aceea, lovește‑ți coapsa!12 Semn de mare suferință și întristare.
13Căci încercarea va avea loc. Și ce se va întâmpla dacă sceptrul, pe care sabia îl disprețuiește, nu va mai fi?13 Sensul versetului este nesigur. zice Stăpânul Domn.»
14Tu, fiul omului, profețește
și bate din palme!
«Fie ca sabia să lovească de două ori,
ba chiar de trei ori.
Este o sabie pentru prăpăd,
pentru un mare prăpăd,
o sabie care îi împresoară!
15Pentru ca inimile să se descurajeze
și mulți să se poticnească,
am pus sabia pentru înjunghiere
la toate porțile lor.
Ah, ea este făcută să scânteieze ca fulgerul
și este lustruită pentru măcel!
16Sabie, lovește în dreapta,
taie în stânga
sau oriunde îți este îndreptat tăișul!
17Iar Eu voi bate din palme
și‑Mi voi potoli furia!»
Eu, Domnul, am vorbit!“
18Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 19„Fiul omului, hotărăște două drumuri pe care să vină sabia împăratului Babilonului. Amândouă să iasă din aceeași țară. Apoi fă un semn; fă‑l la răscrucea drumului spre cetate. 20Să faci în așa fel încât unul din drumurile pe care trebuie să vină sabia să treacă prin Raba fiilor lui Amon, iar celălalt – prin Iuda, prin fortificațiile Ierusalimului. 21Căci împăratul Babilonului stă la răscrucea drumului, la capătul celor două drumuri, ca să ghicească prin divinație.21 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10. El scutură săgețile, întreabă terafimii21 Idoli ai casei, așa cum erau penații în mitologia etruscă și romană. și se uită la ficat. 22În mâna lui dreaptă stă prezicerea pentru Ierusalim, ca să pregătească berbecii de fier, să dea ordin să înceapă măcelul, să scoată strigăte de război, să pregătească berbecii de fier împotriva porților, să înalțe rampe de asalt și să zidească întărituri. 23Dar cei care și‑au încălcat jurămintele pe care i le‑au făcut vor crede că ceea ce s‑a prevestit23 Prevestire prin „arta divinației“ (vezi nota de la Deut. 18:10). nu este decât deșertăciune. El însă le va ține minte nelegiuirea aceasta și îi va prinde.
24De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că v‑ați făcut nelegiuirea de pomină, descoperindu‑vă fărădelegile și lăsând astfel să vi se vadă păcatele în toate faptele voastre, pentru că ați făcut aceasta, veți fi prinși.
25Iar tu, prinț al lui Israel, păgân și ticălos, căruia ți‑a venit ziua, vremea pedepsei finale, 26așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Să se dea jos turbanul! Să se înlăture coroana! Nimic nu va mai fi la fel. Cel smerit va fi înălțat, iar cel înălțat va fi smerit. 27O ruină! O ruină! O voi preface într‑o ruină. Și aceasta nu se va întâmpla până când nu va veni cel căruia îi aparține judecata; i‑am dat‑o lui.’»
28Iar tu, fiul omului, profețește și spune că așa vorbește Stăpânul Domn despre fiii lui Amon și despre disprețul lor:
«O sabie, o sabie
este scoasă pentru măcel.
Ea este lustruită, ca să reziste,
să fie un fulger.
29În pofida vedeniilor mincinoase despre tine,
în pofida divinației29 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10. înșelătoare cu privire la tine,
vei fi pusă la gâtul
acelor ticăloși care vor fi uciși,
cărora le‑a venit ziua,
vremea pedepsei finale.
30Pune sabia înapoi în teacă!
În locul în care ai fost făurită,
în țara ta de origine,
acolo te voi judeca.
31Îmi voi revărsa peste tine indignarea
și voi sufla peste tine cu focul furiei Mele.
Te voi da pe mâna barbarilor,
a celor ce sunt pricepuți să distrugă.
32Vei cădea pradă focului,
sângele tău va fi vărsat în mijlocul țării
și nu vei mai fi amintită,
căci Eu, Domnul, am vorbit!»“
L’épée de l’Eternel
1L’Eternel m’adressa la parole en ces termes :
2Fils d’homme, tourne-toi vers le sud, proclame une parole sur les pays du midi et prophétise sur la forêt du Néguev. 3Dis à la forêt du Néguev : « Ecoute donc la parole de l’Eternel. Voici ce que déclare le Seigneur, l’Eternel : Moi, je vais allumer un feu chez toi, ce feu dévorera chez toi tout arbre vert, tout arbre sec. Et cette flamme ardente ne s’éteindra pas avant que tout le monde soit brûlé par elle, du midi jusqu’au nord21.3 Voir Lc 23.31.. 4Alors tout le monde verra que c’est moi, l’Eternel, qui l’ai allumée : elle ne s’éteindra pas. »
5Alors je m’écriai : Ah ! Seigneur Eternel, ils disent à mon sujet : « Il ne fait que débiter des paraboles ! »
6Alors l’Eternel m’adressa la parole en ces termes :
7Fils d’homme, tourne-toi en direction de Jérusalem, proclame une parole sur les sanctuaires et prophétise sur le pays d’Israël. 8Dis au pays d’Israël : « Voici ce que déclare l’Eternel : Moi, je vais m’en prendre à toi, je tirerai de son fourreau mon épée21.8 Nabuchodonosor (v. 24). et j’extirperai les justes du milieu de toi, ainsi que les méchants. 9C’est pour retrancher de chez toi les justes ainsi que les méchants que je dégainerai l’épée de son fourreau, pour frapper tout le monde, du midi jusqu’au nord. 10Alors tout le monde saura que c’est moi, l’Eternel, qui ai dégainé mon épée de son fourreau, et elle n’y rentrera plus. »
11Et toi, fils d’homme, va pousser des gémissements. Le cœur brisé21.11 Certains comprennent : le dos courbé., oui, pousse sous leurs yeux d’amers gémissements. 12Et s’ils viennent te dire : « Pourquoi donc gémis-tu ? » voici, tu répondras : « C’est à cause d’une nouvelle qui va venir : tous les cœurs vont perdre courage, tous les bras faibliront, tous les esprits se troubleront, tous les genoux flageoleront. Oui, elle vient cette nouvelle, elle va se réaliser, c’est là ce que déclare le Seigneur, l’Eternel. »
Le chant de l’épée du massacre
13L’Eternel m’adressa la parole en ces termes :
14Fils d’homme, prophétise.
Dis : « Ainsi parle l’Eternel :
L’épée, l’épée
est aiguisée, ╵elle est polie.
15Si elle est aiguisée, ╵c’est en vue d’un massacre
et elle est bien polie ╵pour lancer des éclairs.
Peut-on se réjouir ╵du sceptre de mon fils ?
L’épée méprise ╵un tel morceau de bois21.15 La traduction de la seconde moitié du verset est incertaine. Le fils de l’Eternel est certainement le roi. !
16L’Eternel donne21.16 Autre traduction : on donne. l’épée à polir,
il la donne à brandir,
l’épée est aiguisée, ╵elle est fourbie
et l’on peut la remettre ╵aux mains du destructeur.
17Fils d’homme, crie et hurle,
car c’est contre mon peuple ╵que l’épée est tirée,
et contre tous les princes d’Israël
qui sont voués au glaive, ╵avec mon peuple.
Alors frappe-toi la poitrine
18car c’est l’épreuve.
Et qu’arrivera-t-il ╵si le sceptre royal ╵que cette épée méprise ╵venait à disparaître ?
C’est là ce que déclare ╵le Seigneur, l’Eternel. »
19Fils d’homme, prophétise
et frappe des deux mains,
car l’épée frappera ╵à deux reprises, ╵et même à trois.
C’est l’épée du massacre,
cette épée fait un grand massacre,
encerclant ses victimes.
20Pour que le cœur leur manque
et que beaucoup défaillent,
j’ai mis en poste ╵aux portes de toutes les villes, ╵l’épée pour le carnage.
Oui, elle est faite ╵pour lancer des éclairs,
et elle est dégainée ╵pour le massacre.
21Du tranchant, frappe à droite
et frappe à gauche,
frappe de tous côtés.
22Et moi aussi, je vais frapper ╵une main contre l’autre
et donner libre cours ╵à mon indignation.
Moi, l’Eternel, je vous le dis.
L’épée à la croisée des chemins
23L’Eternel m’adressa la parole et me dit :
24Toi, fils d’homme, trace deux chemins21.24 Il s’agit de nouveau d’un acte symbolique (voir 4.1). que pourra emprunter l’épée du roi de Babylone, deux chemins partant d’un même pays. A l’entrée de chaque chemin, tu placeras un panneau indiquant la direction d’une ville. 25Tu traceras un chemin pour l’épée jusqu’à Rabba, la ville des Ammonites, et l’autre jusqu’à Jérusalem, la ville fortifiée, en Juda ; 26car le roi de Babylone se tient au carrefour d’où partent les deux chemins pour consulter l’oracle : il secoue des flèches, il interroge les idoles domestiques, il examine le foie d’animaux. 27Dans sa main droite, le sort est tombé sur Jérusalem : Dresse les béliers, lance le cri de guerre pour appeler au carnage, place des béliers contre les portes, élève des terrasses de siège, construis des terrassements ! 28Les habitants de Jérusalem ne voient en cela que de faux présages, puisqu’on s’est engagé envers eux par des serments solennels21.28 Il peut s’agir de l’engagement de l’Eternel à maintenir la dynastie davidique (2 S 7.14-16), ou bien de l’engagement des Egyptiens à défendre Jérusalem contre les Babyloniens. Autre traduction : Mais puisqu’ils se sont engagés envers lui par des serments solennels, le roi de Babylone leur rappellera leur crime, c’est-à-dire la violation du serment d’allégeance que lui avait prêté le roi Sédécias.. Mais le roi de Babylone leur rappellera leur crime, de sorte qu’ils seront pris. 29C’est pourquoi, voici ce que déclare le Seigneur, l’Eternel : « Puisque vous avez attiré l’attention sur vos fautes et que vous avez mis à nu vos péchés et manifesté vos transgressions dans toutes vos actions, parce que vous avez ainsi attiré l’attention sur vous, vous serez capturés.
30Quant à toi, prince d’Israël impie et méchant, l’heure va sonner pour la fin de tes péchés21.30 Ce verset s’adresse à Sédécias (voir 2 R 25.4-7).. 31Voici ce que dit le Seigneur, l’Eternel : Qu’on lui ôte le turban ! Qu’on lui enlève la couronne ! Ce qui est ne sera plus. Ce qui est abaissé sera élevé et ce qui est élevé sera abaissé. 32Des ruines, des ruines ! J’en ferai des ruines comme jamais il n’y en a eu, et ce, jusqu’à ce que vienne celui à qui appartient le gouvernement et à qui je le remettrai. »
Le châtiment des Ammonites
33Fils d’homme, prophétise et dis : « Voici ce que déclare le Seigneur, l’Eternel, contre les Ammonites à cause de leurs outrages. Dis-leur : L’épée, l’épée est dégainée pour le massacre, elle est polie pour dévorer et lancer des éclairs21.33 Pour les v. 33-37, voir Jr 49.1-6.. 34Tandis qu’on a pour vous des révélations illusoires, et des oracles mensongers, l’épée tranchera le cou des impies et des méchants. Le jour vient qui mettra un terme à tes péchés. 35Remettrai-je mon épée au fourreau ? Non ! Dans le lieu même où vous avez été créés, au pays de vos origines, je vous jugerai. 36Et je déchaînerai contre vous mon indignation, je soufflerai sur vous le feu de ma colère, et je vous livrerai entre les mains de barbares, artisans de destruction. 37Vous serez la proie du feu, votre sang coulera au milieu du pays et vous ne laisserez aucun souvenir. Car moi, l’Eternel, je l’ai dit. »
