Babilon, sabia judecății lui Dumnezeu
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, îndreaptă‑ți fața spre Ierusalim, predică împotriva locurilor sfinte și profețește împotriva țării lui Israel. 3Spune țării lui Israel că așa vorbește Domnul: «Iată, sunt împotriva ta, și de aceea Îmi voi scoate sabia din teacă și‑l voi tăia din tine atât pe cel drept, cât și pe cel rău. 4De vreme ce sunt pe cale să tai din tine atât pe cel drept, cât și pe cel rău, sabia Mea va ieși din teacă împotriva tuturor făpturilor, din sud până în nord. 5Și toate făpturile vor ști că Eu, Domnul, Mi‑am scos sabia din teacă; ea nu se va mai întoarce la locul ei.»
6Iar tu, fiul omului, gemi! Suspină cu coapsele zdrobite și cu amărăciune! Suspină înaintea ochilor lor. 7Când te vor întreba «De ce suspini?», să le răspunzi: «Din cauza veștii care vine! Orice inimă se va descuraja și toate mâinile vor slăbi. Orice duh va leșina și pe toți genunchii se va scurge apă7 Vezi nota de la 7:17..» Iat‑o că vine! Este foarte aproape, zice Stăpânul Domn.“
8Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 9„Fiul omului, profețește și spune că așa vorbește Stăpânul:
«O sabie, o sabie
este ascuțită și lustruită.
10Este ascuțită pentru măcel
și lustruită ca să scânteieze ca fulgerul.
Sau să ne bucurăm, sceptru al fiului Meu? Ea disprețuiește orice copac.10 Sensul frazei este nesigur. Sau Nu ne vom bucura, sceptru al fiului Meu.
11El a dat‑o să fie lustruită
și să poată fi ținută în mână.
Ea este o sabie ascuțită și lustruită
ca să fie pusă în mâna celui ce ucide.
12Strigă și gemi, fiul omului,
căci ea este scoasă împotriva poporului Meu
și împotriva tuturor prinților lui Israel.
Ei sunt dați sabiei împreună cu poporul Meu.
De aceea, lovește‑ți coapsa!12 Semn de mare suferință și întristare.
13Căci încercarea va avea loc. Și ce se va întâmpla dacă sceptrul, pe care sabia îl disprețuiește, nu va mai fi?13 Sensul versetului este nesigur. zice Stăpânul Domn.»
14Tu, fiul omului, profețește
și bate din palme!
«Fie ca sabia să lovească de două ori,
ba chiar de trei ori.
Este o sabie pentru prăpăd,
pentru un mare prăpăd,
o sabie care îi împresoară!
15Pentru ca inimile să se descurajeze
și mulți să se poticnească,
am pus sabia pentru înjunghiere
la toate porțile lor.
Ah, ea este făcută să scânteieze ca fulgerul
și este lustruită pentru măcel!
16Sabie, lovește în dreapta,
taie în stânga
sau oriunde îți este îndreptat tăișul!
17Iar Eu voi bate din palme
și‑Mi voi potoli furia!»
Eu, Domnul, am vorbit!“
18Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 19„Fiul omului, hotărăște două drumuri pe care să vină sabia împăratului Babilonului. Amândouă să iasă din aceeași țară. Apoi fă un semn; fă‑l la răscrucea drumului spre cetate. 20Să faci în așa fel încât unul din drumurile pe care trebuie să vină sabia să treacă prin Raba fiilor lui Amon, iar celălalt – prin Iuda, prin fortificațiile Ierusalimului. 21Căci împăratul Babilonului stă la răscrucea drumului, la capătul celor două drumuri, ca să ghicească prin divinație.21 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10. El scutură săgețile, întreabă terafimii21 Idoli ai casei, așa cum erau penații în mitologia etruscă și romană. și se uită la ficat. 22În mâna lui dreaptă stă prezicerea pentru Ierusalim, ca să pregătească berbecii de fier, să dea ordin să înceapă măcelul, să scoată strigăte de război, să pregătească berbecii de fier împotriva porților, să înalțe rampe de asalt și să zidească întărituri. 23Dar cei care și‑au încălcat jurămintele pe care i le‑au făcut vor crede că ceea ce s‑a prevestit23 Prevestire prin „arta divinației“ (vezi nota de la Deut. 18:10). nu este decât deșertăciune. El însă le va ține minte nelegiuirea aceasta și îi va prinde.
24De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că v‑ați făcut nelegiuirea de pomină, descoperindu‑vă fărădelegile și lăsând astfel să vi se vadă păcatele în toate faptele voastre, pentru că ați făcut aceasta, veți fi prinși.
25Iar tu, prinț al lui Israel, păgân și ticălos, căruia ți‑a venit ziua, vremea pedepsei finale, 26așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Să se dea jos turbanul! Să se înlăture coroana! Nimic nu va mai fi la fel. Cel smerit va fi înălțat, iar cel înălțat va fi smerit. 27O ruină! O ruină! O voi preface într‑o ruină. Și aceasta nu se va întâmpla până când nu va veni cel căruia îi aparține judecata; i‑am dat‑o lui.’»
28Iar tu, fiul omului, profețește și spune că așa vorbește Stăpânul Domn despre fiii lui Amon și despre disprețul lor:
«O sabie, o sabie
este scoasă pentru măcel.
Ea este lustruită, ca să reziste,
să fie un fulger.
29În pofida vedeniilor mincinoase despre tine,
în pofida divinației29 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10. înșelătoare cu privire la tine,
vei fi pusă la gâtul
acelor ticăloși care vor fi uciși,
cărora le‑a venit ziua,
vremea pedepsei finale.
30Pune sabia înapoi în teacă!
În locul în care ai fost făurită,
în țara ta de origine,
acolo te voi judeca.
31Îmi voi revărsa peste tine indignarea
și voi sufla peste tine cu focul furiei Mele.
Te voi da pe mâna barbarilor,
a celor ce sunt pricepuți să distrugă.
32Vei cădea pradă focului,
sângele tău va fi vărsat în mijlocul țării
și nu vei mai fi amintită,
căci Eu, Domnul, am vorbit!»“
Babilonia, Onyankopɔn Atemmuo Akofena
1Awurade asɛm baa me nkyɛn sɛ: 2“Onipa ba, fa wʼani kyerɛ Yerusalem na kasa tia kronkronbea no. Hyɛ nkɔm tia Israel asase 3na ka kyerɛ no sɛ: ‘Yei ne deɛ Awurade seɛ: Me ne wo anya. Mɛtwe mʼakofena afiri ne bɔha mu de ayi ateneneefoɔ ne amumuyɛfoɔ afiri mo mu. 4Esiane sɛ merebɛyi ateneneefoɔ ne amumuyɛfoɔ afiri mo mu enti, mʼakofena bɛfiri ne bɔha mu atia obiara, firi anafoɔ fam kɔsi atifi fam. 5Afei nnipa nyinaa bɛhunu sɛ me Awurade, matwe mʼakofena afiri ne bɔha mu na ɛrensane bio.’
6“Enti si apinie, onipa ba! Fa akoma a abubuo ne awerɛhoɔ a ano yɛ den si apinie wɔ wɔn anim. 7Na sɛ wɔbisa wo sɛ, ‘Adɛn enti na woresi apinie a?’ Wobɛka sɛ, ‘Ɛyɛ asɛm a ɛreba no enti. Akoma biara bɛboto na nsa biara mu agogo, honhom biara bɛtɔ baha na kotodwe biara bɛpopo.’ Ɛreba, ɛkwan biara soɔ ɛbɛba, Otumfoɔ Awurade asɛm nie.”
8Awurade asɛm baa me nkyɛn sɛ, 9“Onipa ba, hyɛ nkɔm na ka sɛ, ‘Sei na Awurade seɛ:
“ ‘Akofena bi, akofena bi,
wɔase ano, atwi ho,
10wɔase ano ama akumkumakumkum no,
wɔatwi ho ama ɛtwa yerɛ yerɛ sɛ anyinam!
“ ‘Ɛsɛ sɛ yɛsɛpɛ yɛn ho wɔ me babarima Yuda ahempoma ho anaa? Akofena no mfa poma biara a ɛte saa no nyɛ hwee.
11“ ‘Wɔayi akofena no asi hɔ sɛ wɔntwitwi ho,
sɛ wɔmfa nsa nkura mu;
wɔase ano, atwi ho,
ayɛ no krado ama okumfoɔ no.
12Su na twa adwo, onipa ba,
ɛfiri sɛ ɛtia me nkurɔfoɔ;
ɛtia Israel mmapɔmma nyinaa.
Wɔagyaa wɔn ama akofena no
aka me nkurɔfoɔ ho.
Enti fa wo nsa gu wo tiri so.
13“ ‘Sɔhwɛ bɛba ampa ara. Na sɛ Yuda ahempoma a akofena no mfa no nyɛ hwee no nni hɔ a, ɛdeɛn na wɔbɛyɛ? Otumfoɔ Awurade asɛm nie.’
14“Enti onipa ba, hyɛ nkɔm
na bɔ wo nsam.
Ma akofena no ntwitwa mprenu
mpo mprɛnsa.
Ɛyɛ akumakunkum akofena,
akumakunkum kɛseɛ no akofena,
a ɛba wɔn so firi afanan nyinaa.
15Ɛbɛma akoma nyinaa aboto
na atɔfoɔ adɔɔso,
mede akunkumakunkum akofena no asisi
wɔn apono nyinaa ano.
Ao! Wɔayɛ no sɛ ɛntwa yerɛ yerɛ sɛ anyinam
wɔaso mu ama akumkumakumkum.
16Ao akofena, twa kɔ nifa,
na twa kɔ benkum,
deɛ wo dadeɛ bɛfa biara.
17Me nso, mɛbɔ me nsam,
na mʼabufuhyeɛ ano bɛdwo
Me Awurade na makasa no.”
18Awurade asɛm baa me nkyɛn sɛ: 19“Onipa ba, bɔ akwan mmienu ma Babiloniahene akofena no mfa so, na ne mmienu mfiri aseɛ wɔ amantam korɔ mu. Fa akyerɛkyerɛkwan si nkwanta a ɛmane kɔ kuropɔn no mu. 20Bɔ ɛkwan baako a akofena no bɛfa soɔ akɔtia Amonfoɔ Raba ne baako nso a ɛbɛtia Yuda ne Yerusalem a wɔabɔ ho ban no. 21Na Babiloniahene bɛgyina akwan mmienu no nkwanta so ahwehwɛ nkɔmhyɛ. Ɔde agyan bɛbɔ ntonto, akɔ abisa wɔ nʼahoni nkyɛn, na wahwɛ brɛboɔ mu. 22Ne nsa nifa mu na ntonto a ɛbɛbɔ Yerusalem no bɛkɔ, na ɛhɔ na wɔbɛhyehyɛ obubuadaban nnua de ama okum kɛseɛ no. Afei wɔde osebɔ bɛpagya obubuadaban nnua no apempem apono no. Wɔbɛyɛ epie na wasisi pampim. 23Ɛbɛyɛ sɛ nkɔntorɔ ama wɔn a wɔ ne no ayɛ apam, nanso ɔbɛkaakae wɔn afɔdie na wafa wɔn nnommum.
24“Enti yei ne deɛ Otumfoɔ Awurade seɛ: ‘Esiane sɛ mo saa nkurɔfoɔ yi nam mo atuateɛ so akae me mo afɔdie, de ada mo bɔne a moyɛ nyinaa adi enti, wɔbɛfa mo nnommum.
25“ ‘Wo, Israel heneba otirimuɔdenfoɔ a wo ɛda aduru. Wo a wo asotwe berɛ aduru ne mpɔnpɔnsoɔ, 26yei ne deɛ Otumfoɔ Awurade seɛ: Tu abɔtiten no, yi ahenkyɛ no. Ɛrenyɛ sɛdeɛ na ɛteɛ kane no: Wɔbɛpagya deɛ abrɛ ase, na deɛ ama ne ho so nso, wɔabrɛ no ase. 27Ɔsɛeɛ! Ɔsɛeɛ! Mɛsɛe no! Ahennie no rensi ne dada mu bio kɔsi sɛ deɛ ɛyɛ ne dea no bɛba. Ɔno na mede bɛma no.’
28“Na wo, onipa ba, hyɛ nkɔm ka sɛ, ‘Yei ne deɛ Otumfoɔ Awurade ka fa Amonfoɔ ne wɔn ahohorabɔ ho:
“ ‘Akofena bi, akofena bi,
wɔatwe ama akunkumakunkum,
wɔatwi ho sɛ ɛnni nam
na ɛpa yerɛ yerɛ sɛ anyinam!
29Atorɔ anisoadehunu
ne nkontompo nkonyaa a ɛfa wo ho akyi no
wɔde bɛto wɔn kɔn mu
amumuyɛfoɔ a ɛsɛ sɛ wɔkum wɔn no
wɔn a wɔn ɛda no aduru soɔ,
ne wɔn a wɔn asotwe berɛ no
aduru ne mponponsoɔ no.
30“ ‘Sane fa akofena no hyɛ ne bɔha mu
wɔ faako a wɔbɔɔ woɔ hɔ
wɔ wo nananom asase so,
mɛbu wo atɛn.
31Mɛhwie mʼabufuhyeɛ agu wo so
na mahome mʼabufuo a ɛyɛ hu atia wo;
Mede wo bɛhyɛ mmarima atirimuɔdenfoɔ nsa,
wɔn a wɔwɔ adesɛeɛ ho nyansa.
32Wobɛyɛ nnyensin ama ogya,
wɔbɛka wo mogya agu wɔ wʼasase so,
na wɔrenkae wo bio;
me Awurade na makasa.’ ”
