Babilon, sabia judecății lui Dumnezeu
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, îndreaptă‑ți fața spre Ierusalim, predică împotriva locurilor sfinte și profețește împotriva țării lui Israel. 3Spune țării lui Israel că așa vorbește Domnul: «Iată, sunt împotriva ta, și de aceea Îmi voi scoate sabia din teacă și‑l voi tăia din tine atât pe cel drept, cât și pe cel rău. 4De vreme ce sunt pe cale să tai din tine atât pe cel drept, cât și pe cel rău, sabia Mea va ieși din teacă împotriva tuturor făpturilor, din sud până în nord. 5Și toate făpturile vor ști că Eu, Domnul, Mi‑am scos sabia din teacă; ea nu se va mai întoarce la locul ei.»
6Iar tu, fiul omului, gemi! Suspină cu coapsele zdrobite și cu amărăciune! Suspină înaintea ochilor lor. 7Când te vor întreba «De ce suspini?», să le răspunzi: «Din cauza veștii care vine! Orice inimă se va descuraja și toate mâinile vor slăbi. Orice duh va leșina și pe toți genunchii se va scurge apă7 Vezi nota de la 7:17..» Iat‑o că vine! Este foarte aproape, zice Stăpânul Domn.“
8Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 9„Fiul omului, profețește și spune că așa vorbește Stăpânul:
«O sabie, o sabie
este ascuțită și lustruită.
10Este ascuțită pentru măcel
și lustruită ca să scânteieze ca fulgerul.
Sau să ne bucurăm, sceptru al fiului Meu? Ea disprețuiește orice copac.10 Sensul frazei este nesigur. Sau Nu ne vom bucura, sceptru al fiului Meu.
11El a dat‑o să fie lustruită
și să poată fi ținută în mână.
Ea este o sabie ascuțită și lustruită
ca să fie pusă în mâna celui ce ucide.
12Strigă și gemi, fiul omului,
căci ea este scoasă împotriva poporului Meu
și împotriva tuturor prinților lui Israel.
Ei sunt dați sabiei împreună cu poporul Meu.
De aceea, lovește‑ți coapsa!12 Semn de mare suferință și întristare.
13Căci încercarea va avea loc. Și ce se va întâmpla dacă sceptrul, pe care sabia îl disprețuiește, nu va mai fi?13 Sensul versetului este nesigur. zice Stăpânul Domn.»
14Tu, fiul omului, profețește
și bate din palme!
«Fie ca sabia să lovească de două ori,
ba chiar de trei ori.
Este o sabie pentru prăpăd,
pentru un mare prăpăd,
o sabie care îi împresoară!
15Pentru ca inimile să se descurajeze
și mulți să se poticnească,
am pus sabia pentru înjunghiere
la toate porțile lor.
Ah, ea este făcută să scânteieze ca fulgerul
și este lustruită pentru măcel!
16Sabie, lovește în dreapta,
taie în stânga
sau oriunde îți este îndreptat tăișul!
17Iar Eu voi bate din palme
și‑Mi voi potoli furia!»
Eu, Domnul, am vorbit!“
18Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 19„Fiul omului, hotărăște două drumuri pe care să vină sabia împăratului Babilonului. Amândouă să iasă din aceeași țară. Apoi fă un semn; fă‑l la răscrucea drumului spre cetate. 20Să faci în așa fel încât unul din drumurile pe care trebuie să vină sabia să treacă prin Raba fiilor lui Amon, iar celălalt – prin Iuda, prin fortificațiile Ierusalimului. 21Căci împăratul Babilonului stă la răscrucea drumului, la capătul celor două drumuri, ca să ghicească prin divinație.21 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10. El scutură săgețile, întreabă terafimii21 Idoli ai casei, așa cum erau penații în mitologia etruscă și romană. și se uită la ficat. 22În mâna lui dreaptă stă prezicerea pentru Ierusalim, ca să pregătească berbecii de fier, să dea ordin să înceapă măcelul, să scoată strigăte de război, să pregătească berbecii de fier împotriva porților, să înalțe rampe de asalt și să zidească întărituri. 23Dar cei care și‑au încălcat jurămintele pe care i le‑au făcut vor crede că ceea ce s‑a prevestit23 Prevestire prin „arta divinației“ (vezi nota de la Deut. 18:10). nu este decât deșertăciune. El însă le va ține minte nelegiuirea aceasta și îi va prinde.
24De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că v‑ați făcut nelegiuirea de pomină, descoperindu‑vă fărădelegile și lăsând astfel să vi se vadă păcatele în toate faptele voastre, pentru că ați făcut aceasta, veți fi prinși.
25Iar tu, prinț al lui Israel, păgân și ticălos, căruia ți‑a venit ziua, vremea pedepsei finale, 26așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Să se dea jos turbanul! Să se înlăture coroana! Nimic nu va mai fi la fel. Cel smerit va fi înălțat, iar cel înălțat va fi smerit. 27O ruină! O ruină! O voi preface într‑o ruină. Și aceasta nu se va întâmpla până când nu va veni cel căruia îi aparține judecata; i‑am dat‑o lui.’»
28Iar tu, fiul omului, profețește și spune că așa vorbește Stăpânul Domn despre fiii lui Amon și despre disprețul lor:
«O sabie, o sabie
este scoasă pentru măcel.
Ea este lustruită, ca să reziste,
să fie un fulger.
29În pofida vedeniilor mincinoase despre tine,
în pofida divinației29 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10. înșelătoare cu privire la tine,
vei fi pusă la gâtul
acelor ticăloși care vor fi uciși,
cărora le‑a venit ziua,
vremea pedepsei finale.
30Pune sabia înapoi în teacă!
În locul în care ai fost făurită,
în țara ta de origine,
acolo te voi judeca.
31Îmi voi revărsa peste tine indignarea
și voi sufla peste tine cu focul furiei Mele.
Te voi da pe mâna barbarilor,
a celor ce sunt pricepuți să distrugă.
32Vei cădea pradă focului,
sângele tău va fi vărsat în mijlocul țării
și nu vei mai fi amintită,
căci Eu, Domnul, am vorbit!»“
Babilonia, Onyankopɔn Atemmu Afoa
1Awurade asɛm baa me nkyɛn se 2“Onipa ba, fa wʼani kyerɛ Yerusalem na kasa tia kronkronbea no. Hyɛ nkɔm tia Israel asase 3na ka kyerɛ no se: ‘Sɛɛ na Awurade se: Me ne wo anya. Mɛtwe mʼafoa afi ne boha mu de ayi atreneefo ne amumɔyɛfo afi mo mu. 4Esiane sɛ merebeyi atreneefo ne amumɔyɛfo afi mo mu nti, mʼafoa befi ne boha mu atia obiara, fi anafo fam kosi atifi fam. 5Afei nnipa nyinaa behu sɛ me Awurade matwe mʼafoa afi ne boha mu na ɛrensan bio.’
6“Enti si apini, onipa ba! Fa koma a abubu ne awerɛhow a ano yɛ den si apini wɔ wɔn anim. 7Na sɛ wobisa wo se, ‘Adɛn nti na woresi apini a?’ Wobɛka se, ‘Ɛyɛ asɛm a ɛreba no nti. Koma biara bɛbotow na nsa biara mu agugow, honhom biara bɛtɔ beraw na kotodwe biara bɛpopo.’ Ɛreba, ɔkwan biara so ɛbɛba, Otumfo Awurade asɛm ni.”
8Awurade asɛm baa me nkyɛn se, 9“Onipa ba, hyɛ nkɔm na ka se, ‘sɛɛ na Awurade se:
“ ‘Afoa bi, afoa bi,
wɔasew ano, atwiw ho,
10wɔasew ano ama akunkumakunkum no,
wɔatwiw ho ma etwa yerɛw yerɛw sɛ anyinam!
“ ‘Ɛsɛ sɛ yɛsɛpɛw yɛn ho wɔ me babarima Yuda ahempema ho ana? Afoa no mfa pema biara a ɛte saa no nyɛ hwee.
11“ ‘Wɔayi afoa no asi hɔ sɛ wontwitwiw ho,
sɛ wɔmfa nsa nkura mu;
wɔasew ano, atwiw ho,
ayɛ no krado ama owudifo no.
12Su na twa adwo, onipa ba,
efisɛ etia me nkurɔfo;
etia Israel mmapɔmma nyinaa.
Wɔagyaa wɔn ama afoa no
aka me nkurɔfo ho.
Enti fa wo nsa gu wo ti so.
13“ ‘Sɔhwɛ bɛba ampa ara. Na sɛ Yuda ahempema a afoa no mfa no nyɛ hwee no nni hɔ a dɛn na wɔbɛyɛ? Otumfo Awurade asɛm ni.’
14“Enti onipa ba, hyɛ nkɔm
na bɔ wo nsam.
Ma afoa no ntwitwa mprenu,
mpo mprɛnsa.
Ɛyɛ akunkumakunkum afoa,
akunkumakunkum kɛse no afoa,
a ɛba wɔn so fi afanan nyinaa.
15Ɛbɛma koma nyinaa abotow
na atɔfo adɔɔso,
mede akunkumakunkum afoa no asisi
wɔn apon nyinaa ano.
Hwɛ! Wɔatono no sɛ entwa yerɛw yerɛw sɛ anyinam,
wɔaso mu ama akunkumakunkum.
16Wo afoa, twa kɔ nifa,
na twa kɔ benkum,
nea wo dade bɛfa biara.
17Me nso, mɛbɔ me nsam,
na mʼabufuwhyew ano bedwo
Me Awurade na makasa no.”
18Awurade asɛm baa me nkyɛn se: 19“Onipa ba, bɔ akwan abien na Babiloniahene afoa no mfa so, na ne abien no nyinaa mfi ase wɔ ɔman koro mu. Fa akwankyerɛde si nkwanta a ɛman kɔ kuropɔn no mu no so. 20Bɔ ɔkwan baako a afoa no bɛfa so ako atia Amonfo Raba ne baako nso a ebetia Yuda ne Yerusalem a wɔabɔ ho ban no. 21Na Babiloniahene begyina akwan abien no nkwanta so ahwehwɛ nkɔmhyɛ, ɔde agyan bɛbɔ ntonto, akɔ abisa wɔ nʼahoni nkyɛn, na wahwɛ mmrɛbo mu. 22Ne nsa nifa mu na ntonto a ɛbɛbɔ Yerusalem no bɛkɔ, na hɔ na wɔbɛhyehyɛ oburuw adwennini, de ama okum kɛse no. Afei wɔde osebɔ bɛma oburuw nnua no so apempem apon no, wɔbɛyɛ mpempe na wɔasisi pampim. 23Ɛbɛyɛ sɛ atoro nkɔm ama wɔn a wɔne no ayɛ apam, nanso ɔbɛkaakae wɔn afɔdi na wafa wɔn nnommum.
24“Enti sɛɛ na Otumfo Awurade se: ‘Esiane sɛ mo saa nkurɔfo yi nam mo atuatew so akae me mo afɔdi, de ada mo bɔne a moyɛ nyinaa adi, sɛ moayɛ eyi nti, wɔbɛfa mo nnommum.
25“ ‘Wo ɔkɔntɔnkye ne Israel hene ba otirimɔdenfo a wo da adu, wo a wʼasotwe bere adu ne mpɔmpɔnso, 26sɛɛ na Otumfo Awurade se: Tu abotiri no, yi ahenkyɛw no. Ɛrenyɛ sɛnea na ɛte kan no: Wɔbɛma nea abrɛ ase no so; nea ama ne ho so nso, wɔabrɛ no ase. 27Ɔsɛe! Ɔsɛe! Mɛyɛ no ɔsɛe! Ɛrensi ne dedaw mu bio kosi sɛ ɔbɛba nea ɛyɛ ne de no nkyɛn, ɔno na mede bɛma no.’
28“Na wo, onipa ba, hyɛ nkɔm ka se, ‘Sɛɛ na Otumfo Awurade ka fa Amonfo ne wɔn ahohorabɔ ho:
“ ‘Afoa bi, afoa bi,
wɔatwe ama akunkumakunkum,
wɔatwiw ho sɛ enni nam
na ɛmpa yerɛw yerɛw sɛ anyinam!
29Atoro anisoadehu
ne nkontompo nkonyaa a ɛfa wo ho akyi no
wɔde bɛto wɔn kɔn mu
amumɔyɛfo a ɛsɛ sɛ wokum wɔn no,
wɔn a wɔn da no adu so,
ne wɔn a wɔn asotwe bere
adu ne mpɔmpɔnso no.
30“ ‘San fa afoa no hyɛ ne boha mu
wɔ faako a wɔbɔɔ wo hɔ
wɔ wo nananom asase so,
mebu wo atɛn.
31Mehwie mʼabufuwhyew agu wo so
na mahome mʼabufuw a ɛyɛ hu atia wo;
Mede wo bɛhyɛ mmarima atirimɔdenfo nsa,
wɔn a wɔwɔ adesɛe ho nyansa.
32Wobɛyɛ nnyansin ama ogya,
wɔbɛka wo mogya agu wɔ wʼasase so,
na wɔrenkae wo bio;
me Awurade na makasa.’ ”
