Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 20:1-49

Israel, condamnat pentru apostazie

1În al șaptelea an, în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii,1 14 august 591 î.Cr.; vezi nota de la 1:1. au venit niște bărbați dintre bătrânii lui Israel1 Vezi nota de la 8:1. ca să‑L întrebe pe Domnul și s‑au așezat înaintea mea.

2Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 3„Fiul omului, vorbește‑le bătrânilor lui Israel și spune‑le că așa vorbește Stăpânul Domn: «Ați venit să Mă întrebați? Viu sunt Eu, că nu Mă voi lăsa întrebat de voi, zice Stăpânul Domn

4Vrei să‑i judeci? Vrei să‑i judeci, fiul omului? Atunci fă‑le cunoscute urâciunile părinților lor. 5Să le spui că așa vorbește Stăpânul Domn: «În ziua când l‑am ales pe Israel, Mi‑am ridicat mâna5 Aluzie la jurământul exprimat prin acest gest. pentru sămânța Casei lui Iacov și M‑am făcut cunoscut lor în țara Egiptului. Atunci am ridicat mâna pentru ei, zicând: ‘Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!’ 6În ziua aceea le‑am jurat că‑i voi scoate din țara Egiptului și că‑i voi duce într‑o țară pe care am căutat‑o pentru ei, o țară unde curge lapte și miere, cea mai frumoasă dintre toate țările. 7Le‑am zis: ‘Aruncați‑vă fiecare spurcăciunile dinaintea ochilor și nu vă întinați cu idolii Egiptului, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.’

8Dar ei s‑au răzvrătit împotriva Mea și n‑au vrut să Mă asculte. Niciunul nu și‑a aruncat spurcăciunile dinaintea ochilor lui și nici nu a uitat de idolii Egiptului. Atunci am zis că‑Mi voi revărsa furia peste ei și‑Mi voi dezlănțui toată mânia împotriva lor, în mijlocul țării Egiptului. 9Dar am făcut altfel de dragul Numelui Meu, pentru ca acesta să nu fie profanat înaintea ochilor neamurilor printre care ei se aflau; căci înaintea ochilor lor Mă făcusem cunoscut ca să‑i scot din țara Egiptului. 10Așa că i‑am scos din țara Egiptului și i‑am dus în pustie. 11Le‑am dat hotărârile Mele și le‑am făcut cunoscute rânduielile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele. 12Le‑am mai dat și Sabatele Mele, ca semn între Mine și ei, ca să se știe că Eu sunt Domnul Care îi sfințește12 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică)..

13Dar cei din Casa lui Israel s‑au răzvrătit împotriva Mea în pustie. N‑au urmat hotărârile Mele, au respins rânduielile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele, și au pângărit mult Sabatele Mele. Am zis atunci că‑Mi voi revărsa furia peste ei și‑i voi mistui în pustie. 14Dar nu le‑am făcut astfel de dragul Numelui Meu, pentru ca acesta să nu fie profanat înaintea ochilor neamurilor dinaintea cărora i‑am scos. 15De asemenea, le‑am jurat în pustie că nu‑i voi mai duce în țara pe care le‑am rânduit‑o, în țara în care curge lapte și miere, cea mai frumoasă dintre toate țările, 16deoarece au respins rânduielile Mele, n‑au urmat hotărârile Mele și au pângărit Sabatele Mele. Căci inimile lor tot după idolii lor s‑au dus. 17Totuși, M‑am uitat cu milă la ei, nu i‑am distrus și nu i‑am făcut să piară în pustie. 18Atunci le‑am zis fiilor lor în pustie: ‘Nu urmați hotărârile părinților voștri, nu păziți judecățile lor și nu vă întinați cu idolii lor. 19Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru! Urmați hotărârile Mele, păziți și împliniți rânduielile Mele 20și sfințiți Sabatele Mele, ca să fie un semn între Mine și voi și să se știe că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!’

21Dar și copiii lor s‑au răzvrătit împotriva Mea. Ei n‑au urmat hotărârile Mele, n‑au păzit rânduielile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele, iar Sabatele Mele le‑au pângărit. Atunci am zis că Îmi voi revărsa furia peste ei și‑Mi voi dezlănțui toată mânia împotriva lor în pustie. 22Dar Mi‑am retras mâna de dragul Numelui Meu, ca să nu fie astfel profanat înaintea ochilor neamurilor dinaintea cărora i‑am scos. 23De asemenea, le‑am jurat în pustie că‑i voi împrăștia printre neamuri și‑i voi răspândi prin țările lumii, 24pentru că n‑au împlinit rânduielile Mele, ci au respins hotărârile Mele, au pângărit Sabatele Mele și și‑au ațintit privirile spre idolii părinților lor.

25Mai mult, le‑am dat hotărâri care nu erau bune și judecăți prin care să nu poată trăi. 26I‑am întinat prin darurile lor, când își treceau prin foc întâii născuți, ca să‑i îngrozesc și să știe astfel că Eu sunt Domnul

27De aceea, fiul omului, vorbește Casei lui Israel și spune‑le: «Așa vorbește Stăpânul Domn: iată prin ce anume M‑au mai blasfemiat părinții voștri, fiind necredincioși față de Mine. 28Când i‑am dus în țara pe care am jurat că le‑o voi da, ei și‑au aruncat privirile spre fiecare deal înalt, spre fiecare copac stufos și acolo și‑au înjunghiat jertfele, acolo și‑au oferit ofrandele prin care M‑au înfuriat, acolo și‑au pus miresmele plăcute și acolo au turnat darurile de băutură. 29Eu i‑am întrebat: ‘Ce este această înălțime la care vă duceți?’ De aceea, până în ziua de azi se numește Bama29 Bama înseamnă Înălțime.

Promisiunea restaurării

30Așadar, spune Casei lui Israel: «Așa vorbește Stăpânul Domn: vă veți întina oare la fel ca părinții voștri, prostituându‑vă înaintea spurcăciunilor lor? 31Aducându‑vă darurile și trecându‑vă fiii prin foc, voi continuați până astăzi să vă întinați prin toți idolii voștri. Și Eu să Mă las întrebat de voi, Casă a lui Israel? Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că nu Mă voi lăsa întrebat.

32Voi ziceți: ‘Vrem să fim ca neamurile, asemenea clanurilor celorlalte țări, și să slujim lemnului și pietrei!’ Ceea ce voi aveți însă în minte nu se va întâmpla niciodată! 33Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că voi domni peste voi cu mână puternică, cu braț întins și revărsându‑Mi furia! 34Vă voi scoate dintre popoare și vă voi aduna din țările în care sunteți împrăștiați, cu mână puternică, cu braț întins și revărsându‑Mi furia. 35Vă voi duce în pustia popoarelor și acolo Mă voi judeca cu voi față în față. 36Așa cum i‑am judecat pe părinții voștri în pustia țării Egiptului, tot așa vă voi judeca și pe voi, zice Stăpânul Domn. 37Vă voi trece pe sub toiag și vă voi aduce din nou în legământ. 38Îi voi înlătura dintre voi pe cei răzvrătiți și pe cei nesupuși Mie. Îi voi scoate din țara unde au fost străini, dar nu vor intra în țara lui Israel. Atunci veți ști că Eu sunt Domnul.

39Cât despre voi, Casă a lui Israel, așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Duceți‑vă acum și slujiți fiecare idolilor voștri! După aceea însă veți asculta de Mine cu siguranță și nu‑Mi veți mai profana Numele Meu cel sfânt cu darurile și cu idolii voștri! 40Căci pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înălțat al lui Israel, zice Stăpânul Domn, acolo Îmi va sluji toată Casa lui Israel, toți cei din țară, iar Eu îi voi primi cu bunăvoință. Acolo voi căuta40 Sau: voi accepta. contribuțiile voastre și cele dintâi roade din darurile voastre, împreună cu toate jertfele voastre sfinte. 41Când vă voi scoate dintre popoare și vă voi aduna din țările în care ați fost împrăștiați, vă voi accepta ca pe o aromă plăcută și Mă voi arăta sfânt prin voi înaintea ochilor neamurilor41 Vezi 20:1 și Num. 20:12.. 42Și veți ști că Eu sunt Domnul când vă voi aduce în țara lui Israel, în țara pe care am jurat cu mâna ridicată că o voi da părinților voștri. 43Acolo vă veți aminti de căile voastre și de toate faptele prin care v‑ați întinat și vă va fi scârbă de voi înșivă din cauza tuturor relelor pe care le‑ați săvârșit. 44Și veți ști că Eu sunt Domnul când Mă voi purta cu voi având în vedere Numele Meu, nu căile voastre cele rele și faptele voastre pervertite, Casă a lui Israel, zice Stăpânul Domn.’»“

Iudeea este condamnată

45Cuvântul Domnului a venit la mine și mi‑a zis:

46– Fiul omului, îndreaptă‑ți fața spre drumul dinspre miazăzi, predică împotriva sudului și profețește împotriva pădurii ținutului Neghevului. 47Spune‑i pădurii Neghevului astfel: „Ascultă Cuvântul Domnului! Așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, voi aprinde în tine un foc, care va mistui orice copac verde și orice copac uscat. Flacăra arzătoare nu va fi stinsă, și totul, din sud până la nord, va fi pârjolit de ea. 48Și orice făptură va vedea că Eu am aprins‑o; ea nu va fi stinsă.»“

49Atunci am zis:

– Ah, Stăpâne Doamne, ei zic despre mine că nu vorbesc decât în pilde!

Bibelen på hverdagsdansk

Ezekiels Bog 20:1-44

Folkets oprør og det fremtidige håb om genoprettelse

1På den tiende dag i den femte måned i det syvende år af vores eksil kom nogle af Israels ledere til mig for at spørge Herren til råds. Da de havde sat sig, 2kom Herrens ord til mig: 3„Du menneske, sig til Israels ledere: ‚Hvor vover I at komme og spørge mig om noget? Jeg forsikrer jer, at jeg ikke har i sinde at lade mig udspørge af jer.’ 4Du menneske, jeg ønsker, at du skal minde dem om al den synd, Israels folk har begået lige fra forfædrenes tid og indtil i dag. 5-6Sig til dem: Da jeg udvalgte Israels folk og åbenbarede mig for dem i Egypten, lovede jeg dem højt og helligt, at jeg ville være deres Gud og føre dem ud af Egypten til det land, jeg ville give dem, det dejligste land i verden, et land, der ‚flyder med mælk og honning’.

7Dengang sagde jeg til dem: Skil jer af med de modbydelige afguder, som I er begyndt at tilbede her i Egypten, for jeg er Herren, jeres Gud. 8Men de hørte ikke efter og gjorde oprør imod mig. De skilte sig ikke af med deres afskyelige afguder, men blev ved med at tilbede de mange egyptiske afgudsbilleder. Det var lige før, jeg lod min vrede gå ud over dem, mens de endnu var i Egypten. 9-10Men jeg holdt igen, for at egypterne ikke skulle få anledning til at håne Israels Gud og hævde, at jeg ikke var i stand til at redde mit folk. Derfor førte jeg dem ud af Egypten og videre ud i ørkenen. 11Der gav jeg dem mine love og forordninger, og de, der overholder alle disse love, vil få livet derved.20,11 3.Mos. 18,5. Rom. 10,5.

12Jeg gav dem sabbatsdagen som et tegn på forholdet mellem mig og dem og for at minde dem om, at de er mit folk, og at jeg er Herren, der gør dem hellige.

13Men Israels folk gjorde oprør imod mig under ørkenvandringen. De adlød ikke mine love, og de forkastede alle mine befalinger, selv om de, som overholder dem, får livet derved. Sabbatsdagen overholdt de heller ikke. Det var lige før, jeg i min vrede udryddede dem derude i ørkenen. 14Men jeg holdt igen af hensyn til mit omdømme blandt de folk, som havde set, hvordan jeg førte dem ud af Egypten. 15Dog svor jeg på, at de, der havde gjort oprør, ikke ville få lov til at komme ind i det land, jeg havde udvalgt til dem, det dejligste land i verden, et land, der ‚flyder med mælk og honning’. 16De havde jo hverken fulgt mine love eller overholdt mine sabbatter. Tværtimod, de havde kun plads for afguder i deres hjerter. 17Alligevel skånede jeg dem, så mit folk ikke blev udryddet i ørkenen.

18Så sagde jeg til deres børn, mens de endnu var i ørkenen: I må ikke gå i jeres fædres fodspor eller dyrke deres afguder, 19for jeg er Herren, jeres Gud. Adlyd mine love og pas på at overholde mine bud. 20Hold sabbatten hellig, for den er et tegn på pagten mellem mig og jer, og det skal hjælpe jer til at huske på, at jeg er Herren, jeres Gud.

21Men børnene gjorde også oprør imod mig. De forkastede mine love, selv om de, som holder mine bud, får livet derved. Mine sabbatsdage overholdt de heller ikke. Da var det igen lige før, jeg i min vrede udryddede dem i ødemarken. 22Dog holdt jeg igen af hensyn til mit omdømme blandt de folkeslag, som havde set, hvordan jeg førte mit folk ud af Egypten.

23-24Mens de endnu var i ørkenen, lovede jeg højt og helligt, at jeg ville sprede dem blandt verdens nationer, fordi de havde forkastet mine love og forordninger. Sabbatten holdt de ikke hellig, og de blev ved med at dyrke deres forfædres afguder. 25Derefter lod jeg dem sejle deres egen sø og følge skikke og love, som i sidste ende ville ødelægge livet for dem. 26Jeg lod dem vanære sig selv med deres afgudsofre. Det endte med, at de brændte deres førstefødte børn som en offergave til deres afguder. Jeg håbede, at de derved ville føle rædsel og lede ved de ting, de gjorde, og komme til erkendelse af, at jeg er den sande Gud.

27-28Du menneske, sig til Israels folk: Jeres forfædre har gang på gang gjort sig skyldige i blasfemi og forræderi imod mig, også efter at jeg førte dem ind i det land, jeg lovede dem. På hver høj og under hvert skyggefuldt træ dyrkede de deres afguder med røgelse og drikofre. 29Da spurgte jeg dem: ‚Hvad er det for en høj, I går hen til?’ og derfra stammer navnet ‚offerhøj’.20,29 På hebraisk bama, som betyder „et højt sted”.

30Hør nu, hvad Gud Herren siger til jer, Israels ledere: Hvor længe vil I fortsætte med at være utro over for mig og dyrke de afskyelige afguder? 31Så længe I bliver ved med jeres afgudsdyrkelse og tilmed ofrer jeres egne børn til dem, kan I ikke forvente, at jeg skal høre på jeres bønner eller hjælpe jer på nogen måde. 32I vil gerne være som alle andre folkeslag på jorden og dyrke guder af træ og sten, men det vil jeg ikke acceptere. 33Så sandt jeg lever, siger Herren: Jeg ønsker at være jeres konge, og jeg vil demonstrere min vældige magt og vrede på jer. 34Jeg vil også demonstrere min magt ved at straffe de ugudelige folkeslag, I bliver spredt iblandt, og føre jer hjem igen.

35Men først måtte jeg sende jer ud i en ørken af fremmede folkeslag, for at jeg personligt kunne holde dom over jer, 36akkurat som dengang jeg personligt straffede jeres forfædre i den bogstavelige ørken efter at have ført dem ud af Egypten. 37Jeg afsagde min dom over jer, som når hyrden skiller fårene fra gederne, og jeg vil føre de lydige tilbage ind under min pagts bestemmelser. 38Men jeg vil skille mig af med de ulydige og oprørske iblandt jer. De bliver fjernet fra jordens overflade i det land, hvor de lever som fremmede, og ingen af dem får lov til at komme tilbage til Israels land. Da vil I forstå, at jeg er Herren.

39Israels folk, hør, hvad Gud Herren har at sige til jer: I, der lever i oprør, kan bare fortsætte med at dyrke jeres afskyelige afguder. Men engang vil mit folk igen adlyde mig og ikke længere bringe skam over mit hellige navn med deres modbydelige afguderi. 40På mit hellige bjerg i Jerusalem skal hele Israel engang tilbede og tjene mig, siger Herren. Dér vil jeg tage imod jer og jeres ofre og gaver. 41Ja, når jeg fører jer hjem fra eksilet i de fremmede lande, skal I være som et vellugtende røgelsesoffer, der bringes for at ære mig, og folkeslagene skal se, at jeg er en hellig Gud. 42Når jeg fører jer hjem til det land, jeg lovede jeres forfædre, skal I indse, at jeg er Herren. 43Da skal I med afsky se tilbage på fortidens synder og føle lede ved jer selv over al den ondskab, I har begået. 44Og når jeg for mit navns æres skyld velsigner jer på trods af jeres ondskab og afskyelige handlinger, vil I indse, at jeg er Herren, jeres Gud.”