1El mi‑a zis: „Fiul omului, stai în picioare și‑ți voi vorbi!“ 2În timp ce‑mi vorbea, Duhul a intrat în mine și m‑a făcut să stau în picioare. Și am ascultat la Cel Ce‑mi vorbea.
3El mi‑a zis: „Fiul omului, Eu te trimit la fiii lui Israel, la aceste neamuri răzvrătite care s‑au răzvrătit împotriva Mea! Atât ei, cât și părinții lor s‑au răzvrătit împotriva Mea până în ziua aceasta. 4Fiii la care te trimit Eu au fețe aspre și inimi împietrite. Tu însă să le spui: «Așa vorbește Stăpânul Domn!» 5Atunci fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, – căci sunt o Casă răzvrătită –, vor ști totuși că în mijlocul lor se află un profet.
6Cât despre tine, fiul omului, să nu te temi de ei și nici de cuvintele lor să nu‑ți fie teamă! Chiar dacă spinii și mărăcinii cresc lângă tine și chiar dacă locuiești printre scorpioni, să nu te temi de cuvintele lor și să nu te înspăimânți de fețele lor, căci ei sunt o Casă răzvrătită. 7Să le vorbești cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci ei sunt niște răzvrătiți. 8Totodată, fiul omului, ascultă ce am să‑ți spun! Nu fi răzvrătit ca această Casă răzvrătită! Deschide gura și mănâncă ceea ce‑ți voi da!“
9M‑am uitat și iată că o mână era întinsă spre mine, iar în ea am văzut sulul unei cărți. 10El l‑a desfășurat înaintea mea. Sulul era scris pe ambele părți, fiind plin de plângeri, bocete și vaiete.
دعوة حزقيال
1ثُمَّ قَالَ لِي: «يَا ابْنَ آدَمَ، قِفْ عَلَى قَدَمَيْكَ فَأُخَاطِبَكَ». 2وَحَالَمَا تَكَلَّمَ دَخَلَ فِيَّ الرُّوحُ وَأَنْهَضَنِي عَلَى قَدَمَيَّ وَسَمِعْتُهُ يُخَاطِبُنِي: 3«يَا ابْنَ آدَمَ، هَا أَنَا بَاعِثُكَ إِلَى بَنِي إِسْرَائِيلَ، إِلَى أُمَّةٍ مُتَمَرِّدَةٍ عَصَتْنِي، إِذْ تَعَدَّوْا هُمْ وَآبَاؤُهُمْ عَلَيَّ إِلَى هَذَا الْيَوْمِ. 4أَنَا بَاعِثُكَ إِلَى الأَبْنَاءِ الْمُتَصَلِّبِينَ الْقُسَاةِ، فَتَقُولُ لَهُمْ: هَذَا مَا يُعْلِنُهُ الرَّبُّ. 5فَإِنْ سَمِعُوا، أَوْ أَبَوْا لأَنَّهُمْ شَعْبٌ عَاصٍ فَإِنَّهُمْ يَعْلَمُونَ عَلَى الأَقَلِّ أَنَّ نَبِيًّا بَيْنَهُمْ. 6أَمَّا أَنْتَ، يَا ابْنَ آدَمَ، فَلا تَرْهَبْهُمْ وَلا تَخْشَ كَلامَهُمْ، وَإِنْ كَانُوا لَكَ قَرِيساً وَشَوْكاً. وَأَنْتَ سَاكِنٌ بَيْنَ عَقَارِبَ، فَلا تَرْهَبْ كَلامَهُمْ، وَلا تَفْزَعْ مِنْ مَحْضَرِهِمْ لأَنَّهُمْ شَعْبٌ مُتَمَرِّدٌ. 7إِنَّمَا عَلَيْكَ أَنْ تُبَلِّغَهُمْ كَلامِي سَوَاءٌ سَمِعُوا أَوْ أَبَوْا، لأَنَّهُمْ شَعْبٌ مُتَمَرِّدٌ.
8وَالآنَ يَا ابْنَ آدَمَ، أَصْغِ لِمَا أُخَاطِبُكَ بِهِ. لَا تَكُنْ مُتَمَرِّداً مِثْلَ ذَلِكَ الشَّعْبِ الْمُتَمَرِّدِ. افْتَحْ فَمَكَ وَكُلْ مَا أُطْعِمُكَ». 9فَنَظَرْتُ وَإذَا بِيَدٍ مُمْتَدَّةٍ إِلَيَّ، وَفِيهَا دَرْجُ كِتَابٍ. 10وَعِنْدَمَا نَشَرَهُ أَمَامِي رَأَيْتُ الْكِتَابَةَ تَمْلَؤُهُ مِنَ الدَّاخِلِ وَالْخَارِجِ وَقَدْ دُوِّنَتْ فِيهِ مَرَاثٍ وَمَنَاحَاتٌ وَوَيْلاتٌ.
