Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 19

Bocet pentru prinţii lui Israel

1Iar tu înalţă un cântec de jale despre prinţii lui Israel! Spune:

„Ce era mama ta? Era o leoaică
    printre lei!
Ea stătea întinsă în mijlocul leilor tineri,
    crescându-şi puii.
L-a crescut pe unul din puii ei
    şi acesta a devenit un leu tânăr.
El s-a obişnuit să sfâşie prada
    şi a ajuns să mănânce oameni.
Când au auzit neamurile despre el,
    l-au prins în groapa lor
şi l-au dus în lanţuri
    în ţara Egiptului.

Când şi-a văzut aşteptarea neîmplinită
    şi speranţa spulberată,
leoaica l-a luat pe un alt pui de-al ei
    şi l-a pus leu conducător.
El a umblat printre lei
    până a devenit un leu tânăr.
A învăţat să sfâşie prada
    şi a ajuns să mănânce oameni.
Dădea buzna în fortăreţele[a] oamenilor
    şi le devasta cetăţile.
Ţara, cu tot ce cuprindea ea,
    era îngrozită la auzul răgetului său.
Atunci neamurile din provinciile vecine
    s-au îndreptat împotriva lui,
şi-au aruncat plasa asupra lui
    şi el a fost prins în groapa lor.
L-au pus într-o cuşcă, în lanţuri,
    l-au dus la împăratul Babilonului
şi l-au aşezat în temniţă,
    ca să nu i se mai audă glasul
        pe munţii lui Israel.

10 Mama ta era ca o viţă în via ta,[b]
    plantată lângă ape.
Datorită belşugului de apă,
    ea era roditoare şi plină de mlădiţe.
11 Mlădiţele ei erau aşa de tari,
    încât se puteau face din ele sceptre domneşti.
Ea se înălţa
    prin frunzişul stufos,
şi se făcea observată prin înălţimea ei
    şi prin mulţimea mlădiţelor ei.

12 Dar a fost smulsă cu furie
    şi aruncată la pământ.
Vântul de răsărit a făcut-o să se ofilească,
    roadele i-au fost zdrobite,
iar mlădiţele ei cele tari s-au uscat
    şi au fost arse de foc.
13 Acum ea este plantată în pustie,
    într-un pământ uscat şi secetos.
14 Din butucul ei a ieşit un foc,
    care i-a mistuit roadele.
Şi astfel nu a mai rămas în ea nici o mlădiţă tare,
    care să fie bună pentru un sceptru domnesc.

Acesta este un cântec de jale; să fie cântat ca un cântec de jale.“

Notas al pie

  1. Ezechiel 19:7 LXX; Tg: Le spărgea fortăreţele. Sensul în ebraică al acestui vers este nesigur; TM conţine, lit.: Le cunoştea văduvele (sau fortăreţele); de aici, posibil: Făcea rău femeilor, văduvindu-le
  2. Ezechiel 19:10 Două mss TM; cele mai multe mss TM: în sângele tău

Nova Versão Internacional

Ezequiel 19

Lamento pelos Príncipes de Israel

1“Levante um lamento pelos príncipes de Israel e diga:

“Que leoa foi sua mãe entre os leões!
Ela se deitava entre os leõezinhos
    e criava os seus filhotes.
Um dos seus filhotes
    tornou-se um leão forte.
Ele aprendeu a despedaçar a presa
    e devorou homens.
As nações ouviram a seu respeito,
    e ele foi pego na cova delas.
Elas o levaram com ganchos
    para o Egito.

“Quando ela viu que a sua esperança
    não se cumpria,
quando viu que se fora
    a sua expectativa,
escolheu outro de seus filhotes
    e fez dele um leão forte.
Ele vagueou entre os leões,
    pois agora era um leão forte.
Ele aprendeu a despedaçar a presa
    e devorou homens.
Arrebentou[a] suas fortalezas
    e devastou suas cidades.
A terra e todos que nela estavam
    ficaram aterrorizados
    com o seu rugido.
Então as nações vizinhas
    o atacaram.
Estenderam sua rede para apanhá-lo,
    e ele foi pego na armadilha que fizeram.
Com ganchos elas o puxaram
    para dentro de uma jaula
e o levaram ao rei da Babilônia.
Elas o colocaram na prisão,
de modo que não se ouviu mais
    o seu rugido
    nos montes de Israel.

10 “Sua mãe era como uma vide
    em sua vinha[b]
    plantada junto à água;
era frutífera e cheia de ramos,
    graças às muitas águas.
11 Seus ramos eram fortes,
próprios para o cetro
    de um governante.
Ela cresceu e subiu muito,
    sobressaindo
    à folhagem espessa;
chamava a atenção por sua altura
    e por seus muitos ramos.
12 Mas foi desarraigada com fúria
    e atirada ao chão.
O vento oriental a fez murchar,
    seus frutos foram arrancados,
seus fortes galhos secaram
    e o fogo os consumiu.
13 Agora está plantada no deserto,
    numa terra seca e sedenta.
14 O fogo espalhou-se de um
    dos seus ramos principais
e consumiu toda a ramagem.
Nela não resta nenhum ramo forte
    que seja próprio para o cetro
    de um governante.

Esse é um lamento e como lamento deverá ser empregado”.

Notas al pie

  1. 19.7 Conforme o Targum. O Texto Massorético diz Conheceu.
  2. 19.10 Conforme dois manuscritos do Texto Massorético. A maioria dos manuscritos do Texto Massorético diz em seu sangue.