Bocet pentru prinții lui Israel
1Iar tu înalță o cântare de jale despre prinții lui Israel! 2Spune:
«Ce era mama ta? Era o leoaică printre lei!
Ea stătea întinsă în mijlocul leilor tineri,
crescându‑și puii.
3L‑a crescut pe unul din puii ei
și acesta a devenit un leu tânăr.
El s‑a obișnuit să sfâșie prada
și a ajuns să devoreze oameni.
4Când au auzit neamurile despre el,
l‑au prins în groapa lor
și l‑au dus în lanțuri
în țara Egiptului.
5Când și‑a văzut așteptarea neîmplinită
și speranța spulberată,
leoaica l‑a luat pe un alt pui de‑al ei
și l‑a pus leu conducător.
6El a umblat printre lei
până a devenit un leu tânăr.
A învățat să sfâșie prada
și a ajuns să devoreze oameni.
7Le‑a7 Lit.: I‑a. cunoscut văduvele
și le‑a devastat cetățile.
Țara, cu tot ce cuprindea ea,
era îngrozită la auzul urletului său.
8Atunci neamurile din provinciile vecine
s‑au îndreptat împotriva lui
și au aruncat plasa asupra lui,
iar el a fost prins în groapa lor.
9L‑au pus într‑o cușcă, în lanțuri,
l‑au dus la împăratul Babilonului
și l‑au așezat în temniță,
ca să nu i se mai audă glasul
pe munții lui Israel.
10Mama ta era ca o viță în via ta,
plantată lângă ape.
Datorită belșugului de apă,
ea era roditoare și plină de mlădițe.
11Mlădițele ei erau așa de tari,
încât se puteau face din ele sceptre de conducători.
Ea se înălța prin frunzișul stufos,
și se făcea observată prin înălțimea ei
și prin mulțimea mlădițelor ei.
12Dar a fost smulsă cu furie
și aruncată la pământ.
Vântul de răsărit a făcut‑o să se ofilească,
roadele i‑au fost zdrobite,
iar mlădițele ei cele tari s‑au uscat
și au fost mistuite de foc.
13Acum ea este plantată în pustie,
într‑un pământ uscat și secetos.
14Din butucul ei a ieșit un foc,
care i‑a mistuit roadele.
Și astfel n‑a mai rămas în ea nicio mlădiță tare,
niciun sceptru pentru a conduce.»
Aceasta este o cântare de jale și va fi folosită ca o cântare de jale.“
Lamento pelos Príncipes de Israel
1“Levante um lamento pelos príncipes de Israel 2e diga:
“Que leoa foi sua mãe entre os leões!
Ela se deitava entre os leõezinhos
e criava os seus filhotes.
3Um dos seus filhotes
tornou-se um leão forte.
Ele aprendeu a despedaçar a presa
e devorou homens.
4As nações ouviram a seu respeito,
e ele foi pego na cova delas.
Elas o levaram com ganchos para o Egito.
5“Quando ela viu que a sua esperança não se cumpria,
quando viu que se fora a sua expectativa,
escolheu outro de seus filhotes e fez dele um leão forte.
6Ele vagueou entre os leões,
pois agora era um leão forte.
Ele aprendeu a despedaçar a presa
e devorou homens.
7Arrebentou19.7 Conforme o Targum. O Texto Massorético diz Conheceu. suas fortalezas
e devastou suas cidades.
A terra e todos que nela estavam
ficaram aterrorizados com o seu rugido.
8Então as nações vizinhas o atacaram.
Estenderam sua rede para apanhá-lo,
e ele foi pego na armadilha que fizeram.
9Com ganchos elas o puxaram para dentro de uma jaula
e o levaram ao rei da Babilônia.
Elas o colocaram na prisão,
de modo que não se ouviu mais o seu rugido
nos montes de Israel.
10“Sua mãe era como uma vide em sua vinha19.10 Conforme dois manuscritos do Texto Massorético. A maioria dos manuscritos do Texto Massorético diz em seu sangue.
plantada junto à água;
era frutífera e cheia de ramos,
graças às muitas águas.
11Seus ramos eram fortes,
próprios para o cetro de um governante.
Ela cresceu e subiu muito,
sobressaindo à folhagem espessa;
chamava a atenção por sua altura
e por seus muitos ramos.
12Mas foi desarraigada com fúria
e atirada ao chão.
O vento oriental a fez murchar,
seus frutos foram arrancados,
seus fortes galhos secaram
e o fogo os consumiu.
13Agora está plantada no deserto,
numa terra seca e sedenta.
14O fogo espalhou-se de um dos seus ramos principais
e consumiu toda a ramagem.
Nela não resta nenhum ramo forte
que seja próprio para o cetro de um governante.
Esse é um lamento e como lamento deverá ser empregado”.
