Bocet pentru prinții lui Israel
1Iar tu înalță o cântare de jale despre prinții lui Israel! 2Spune:
«Ce era mama ta? Era o leoaică printre lei!
Ea stătea întinsă în mijlocul leilor tineri,
crescându‑și puii.
3L‑a crescut pe unul din puii ei
și acesta a devenit un leu tânăr.
El s‑a obișnuit să sfâșie prada
și a ajuns să devoreze oameni.
4Când au auzit neamurile despre el,
l‑au prins în groapa lor
și l‑au dus în lanțuri
în țara Egiptului.
5Când și‑a văzut așteptarea neîmplinită
și speranța spulberată,
leoaica l‑a luat pe un alt pui de‑al ei
și l‑a pus leu conducător.
6El a umblat printre lei
până a devenit un leu tânăr.
A învățat să sfâșie prada
și a ajuns să devoreze oameni.
7Le‑a7 Lit.: I‑a. cunoscut văduvele
și le‑a devastat cetățile.
Țara, cu tot ce cuprindea ea,
era îngrozită la auzul urletului său.
8Atunci neamurile din provinciile vecine
s‑au îndreptat împotriva lui
și au aruncat plasa asupra lui,
iar el a fost prins în groapa lor.
9L‑au pus într‑o cușcă, în lanțuri,
l‑au dus la împăratul Babilonului
și l‑au așezat în temniță,
ca să nu i se mai audă glasul
pe munții lui Israel.
10Mama ta era ca o viță în via ta,
plantată lângă ape.
Datorită belșugului de apă,
ea era roditoare și plină de mlădițe.
11Mlădițele ei erau așa de tari,
încât se puteau face din ele sceptre de conducători.
Ea se înălța prin frunzișul stufos,
și se făcea observată prin înălțimea ei
și prin mulțimea mlădițelor ei.
12Dar a fost smulsă cu furie
și aruncată la pământ.
Vântul de răsărit a făcut‑o să se ofilească,
roadele i‑au fost zdrobite,
iar mlădițele ei cele tari s‑au uscat
și au fost mistuite de foc.
13Acum ea este plantată în pustie,
într‑un pământ uscat și secetos.
14Din butucul ei a ieșit un foc,
care i‑a mistuit roadele.
Și astfel n‑a mai rămas în ea nicio mlădiță tare,
niciun sceptru pentru a conduce.»
Aceasta este o cântare de jale și va fi folosită ca o cântare de jale.“
1Moreover take thou up a lamentation for the princes of Israel, 2And say, What is thy mother? A lioness: she lay down among lions, she nourished her whelps among young lions. 3And she brought up one of her whelps: it became a young lion, and it learned to catch the prey; it devoured men. 4The nations also heard of him; he was taken in their pit, and they brought him with chains unto the land of Egypt. 5Now when she saw that she had waited, and her hope was lost, then she took another of her whelps, and made him a young lion. 6And he went up and down among the lions, he became a young lion, and learned to catch the prey, and devoured men. 7And he knew their desolate palaces, and he laid waste their cities; and the land was desolate, and the fulness thereof, by the noise of his roaring.19.7 their desolate…: or, their widows19.7 the fulness…: or, all it containeth 8Then the nations set against him on every side from the provinces, and spread their net over him: he was taken in their pit. 9And they put him in ward in chains, and brought him to the king of Babylon: they brought him into holds, that his voice should no more be heard upon the mountains of Israel.19.9 in chains: or, in hooks
10¶ Thy mother is like a vine in thy blood, planted by the waters: she was fruitful and full of branches by reason of many waters.19.10 in…: or, in thy quietness, or, in thy likeness 11And she had strong rods for the sceptres of them that bare rule, and her stature was exalted among the thick branches, and she appeared in her height with the multitude of her branches. 12But she was plucked up in fury, she was cast down to the ground, and the east wind dried up her fruit: her strong rods were broken and withered; the fire consumed them. 13And now she is planted in the wilderness, in a dry and thirsty ground. 14And fire is gone out of a rod of her branches, which hath devoured her fruit, so that she hath no strong rod to be a sceptre to rule. This is a lamentation, and shall be for a lamentation.
