Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 17

Alegoria viţei şi a celor doi vulturi

1Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: „Fiul omului, rosteşte o pildă, spune-i o parabolă Casei lui Israel!

Spune-i: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn:

‘Un vultur măreţ,
    cu aripi mari,
        cu pene lungi,
cu penaj bogat şi
    divers colorat,
        a venit în Liban şi,
prinzând vârful unui cedru,
    i-a rupt cea mai de sus rămurea,
a dus-o într-o ţară de negustori
    şi a sădit-o într-o cetate de negoţ.

    Apoi a luat sămânţă din ţară
    şi a semănat-o într-un pământ roditor.
A pus-o lângă o apă mare
    şi a sădit-o ca pe o salcie.
Sămânţa a încolţit şi s-a făcut o viţă
    întinsă, dar nu prea înaltă;
ramurile îi erau întoarse spre vultur,
    iar rădăcinile erau sub el.
Astfel ea a ajuns o viţă
    care a dat lăstari
        şi a făcut mlădiţe.

Mai era însă un alt vultur măreţ,
    cu aripi mari
        şi cu penaj bogat.
Şi iată că viţa aceasta
    şi-a îndreptat cu lăcomie rădăcinile spre el
        şi şi-a întins mlădiţele spre el
ca să i se dea mai multă apă
    decât pe terasa unde fusese sădită,
cu toate că fusese plantată
    pe un teren bun
        şi lângă o apă mare,
în aşa fel încât să facă ramuri,
    să dea rod
        şi să devină o viţă minunată.’

Prin urmare, spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn:

‘Oare-i va merge bine?
    Oare nu-i vor fi smulse rădăcinile
        şi nu-i vor fi tăiate roadele?!
I se vor veşteji toate frunzele, i se va usca butucul
    şi nu va fi nevoie nici de braţ puternic, nici de oameni mulţi
        pentru ca rădăcinile să-i fie îndepărtate!
10 Iată că este sădită! Îi va merge bine oare?
    Când vântul de răsărit
        va sufla împotriva ei,
oare nu se va usca ea de tot?
    Oare nu se va usca chiar pe terasa unde a încolţit?’»“

11 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 12 „Întreabă această Casă răzvrătită: «Nu ştiţi ce înseamnă aceste lucruri?» Apoi spune-le: «Iată, împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, i-a luat regele şi prinţii şi i-a dus cu el în Babilon. 13 Apoi a luat un membru al casei regale şi a încheiat un legământ cu el, punându-l sub jurământ. Totodată i-a luat şi pe conducătorii ţării, 14 ca să slăbească regatul, aşa încât să nu se mai ridice, ci să păzească legământul, rămânându-i loial. 15 Dar regele s-a răzvrătit împotriva lui şi a trimis un sol în Egipt, ca să-i dea cai şi un mare număr de oameni. Va reuşi el oare? Cel ce a făcut aceste lucruri va scăpa el oare? Să rupă el legământul şi să scape?

16 Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că regele va muri în Babilon, acolo unde locuieşte împăratul care l-a pus să domnească, al cărui jurământ l-a dispreţuit şi al cărui legământ l-a rupt. 17 Oştirea cea mare şi poporul cel numeros al lui Faraon nu va putea face nimic în război, când se vor înălţa rampe de asalt şi se vor zidi întărituri pentru nimicirea multor vieţi. 18 Pentru că a dispreţuit jurământul, rupând legământul, pentru că, deşi a încheiat un legământ, a făcut totuşi toate aceste lucruri, nu va scăpa!

19 De aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că voi întoarce împotriva lui jurământul Meu pe care l-a dispreţuit şi legământul Meu pe care l-a rupt. 20 Îmi voi arunca asupra lui plasa şi va fi prins în laţul Meu; îl voi duce în Babilon şi îl voi judeca acolo pentru necredincioşia arătată faţă de Mine. 21 Toţi fugarii din trupele lui vor cădea loviţi de sabie, iar pe cei ce vor rămâne îi voi împrăştia în toate vânturile. Şi veţi şti astfel că Eu, Domnul, am vorbit.»

22 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Eu Însumi voi rupe o rămurea din vârful măreţ al unui cedru şi o voi sădi. Din vârful ramurilor lui voi rupe o mlădiţă firavă pe care Eu Însumi o voi planta pe un munte înalt şi măreţ. 23 O voi planta pe muntele cel mai înalt al lui Israel. Acesteia îi vor creşte ramuri, va da roade şi va deveni un cedru maiestuos. Păsări de tot felul se vor aşeza în el şi la umbra ramurilor lui vor locui tot felul de înaripate. 24 Şi toţi copacii câmpiei vor şti că Eu, Domnul, pot să smeresc un copac înalt şi pot să înalţ un copac neînsemnat, pot să usuc un copac plin de viaţă şi pot face să înflorească un copac uscat.» Eu, Domnul, am vorbit şi aşa voi face.“

Nueva Versión Internacional

Ezequiel 17

La vid y el águila

1El Señor me dirigió la palabra: «Hijo de hombre: Plantéale al pueblo de Israel este enigma, y nárrale esta parábola. Adviértele que así dice el Señor:

»Llegó al Líbano un águila enorme,
    de grandes alas, tupido plumaje y vivos colores.
Se posó sobre la copa de un cedro,
    y arrancó el retoño más alto.
Lo llevó a un país de mercaderes,
    y lo plantó en una ciudad de comerciantes.
Tomó luego semilla de aquel país
    y la plantó en terreno fértil.
La sembró como un sauce,
    junto a aguas abundantes.
La semilla germinó
    y se hizo una vid frondosa, de poca altura;
volvió sus ramas hacia el águila,
    y hundió sus raíces bajo sí misma.
Así se convirtió en una vid
    con retoños y exuberante follaje.
Pero había otra águila grande,
    de gigantescas alas y abundante plumaje.
Y la vid volvió sus raíces
    y orientó sus ramas hacia ella,
para recibir más agua
    de la que ya tenía.
¡Había estado plantada en tierra fértil
    junto a aguas abundantes,
para echar retoños y dar frutos,
    y convertirse en una hermosa vid!

»Adviértele que así dice el Señor:

»¿Prosperará esa vid?
    ¿El águila no la arrancará de raíz?
¿No le quitará su fruto,
    y así la vid se marchitará?
Sí, los tiernos retoños se secarán.
    No hará falta un brazo fuerte ni mucha gente
    para arrancarla de cuajo.
10 ¿Prosperará aunque sea trasplantada?
    ¿Acaso el viento del este
    no la marchitará cuando la azote?
¡Claro que sí se marchitará
    en el lugar donde había nacido!»

11 El Señor me dirigió la palabra: 12 «Pregúntale a este pueblo rebelde si tiene idea de lo que significa todo esto. Recuérdale que el rey de Babilonia vino a Jerusalén y se llevó a su país al rey de Judá y a sus funcionarios. 13 Luego tomó a uno de la familia real y lo obligó a firmar con él un tratado bajo juramento, y se llevó a la flor y nata del país. 14 Esto lo hizo para humillar a Judá. Así le impidió sublevarse y lo obligó a cumplir el tratado para poder subsistir. 15 Sin embargo, este príncipe se rebeló contra el rey de Babilonia, y envió mensajeros a Egipto para conseguir caballos y un numeroso ejército. ¿Y tendrá éxito y podrá escapar el que se atreva a hacer esto? ¿Acaso podrá violar el tratado y salir con vida? 16 ¡No, sino que morirá en Babilonia, el país del rey que lo nombró y con quien hizo un juramento que no cumplió, y firmó un tratado que violó! Yo, el Señor omnipotente, lo juro por mí mismo. 17 Ni el faraón con su gran ejército y numerosas tropas podrá auxiliarlo en la guerra, cuando se levanten rampas y se construyan torres de asalto para matar a mucha gente. 18 El príncipe de Judá quebrantó el juramento y violó el tratado. Así que por haber hecho todo esto a pesar de su compromiso, ¡no escapará!

19 »Por tanto, así dice el Señor omnipotente: “Juro por mí mismo que lo castigaré por haber faltado al juramento y violado el tratado. 20 Le tenderé mis redes, y caerá en mi trampa. Lo llevaré a Babilonia, y allí lo someteré a juicio por haberme sido infiel. 21 Lo mejor[a] de sus tropas caerá a filo de espada, y los que aún queden con vida serán esparcidos a los cuatro vientos. Así sabrán que yo, el Señor, lo he dicho.

22 »”Así dice el Señor omnipotente:

»”De la copa de un cedro tomaré un retoño,
    de las ramas más altas arrancaré un brote,
    y lo plantaré sobre un cerro muy elevado.
23 Lo plantaré sobre el cerro
    más alto de Israel,
para que eche ramas y produzca fruto
    y se convierta en un magnífico cedro.
Toda clase de aves anidará en él,
    y vivirá a la sombra de sus ramas.
24 Y todos los árboles del campo
    sabrán que yo soy el Señor.
Al árbol grande lo corto,
    y al pequeño lo hago crecer.
Al árbol verde lo seco,
    y al seco, lo hago florecer.
Yo, el Señor, lo he dicho,
    y lo cumpliré”».

Notas al pie

  1. 17:21 Lo mejor (mss. hebreos, mss. de LXX, Siríaca y Targum); Los fugitivos (TM).