Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 17

Alegoria viţei şi a celor doi vulturi

1Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: „Fiul omului, rosteşte o pildă, spune-i o parabolă Casei lui Israel!

Spune-i: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn:

‘Un vultur măreţ,
    cu aripi mari,
        cu pene lungi,
cu penaj bogat şi
    divers colorat,
        a venit în Liban şi,
prinzând vârful unui cedru,
    i-a rupt cea mai de sus rămurea,
a dus-o într-o ţară de negustori
    şi a sădit-o într-o cetate de negoţ.

    Apoi a luat sămânţă din ţară
    şi a semănat-o într-un pământ roditor.
A pus-o lângă o apă mare
    şi a sădit-o ca pe o salcie.
Sămânţa a încolţit şi s-a făcut o viţă
    întinsă, dar nu prea înaltă;
ramurile îi erau întoarse spre vultur,
    iar rădăcinile erau sub el.
Astfel ea a ajuns o viţă
    care a dat lăstari
        şi a făcut mlădiţe.

Mai era însă un alt vultur măreţ,
    cu aripi mari
        şi cu penaj bogat.
Şi iată că viţa aceasta
    şi-a îndreptat cu lăcomie rădăcinile spre el
        şi şi-a întins mlădiţele spre el
ca să i se dea mai multă apă
    decât pe terasa unde fusese sădită,
cu toate că fusese plantată
    pe un teren bun
        şi lângă o apă mare,
în aşa fel încât să facă ramuri,
    să dea rod
        şi să devină o viţă minunată.’

Prin urmare, spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn:

‘Oare-i va merge bine?
    Oare nu-i vor fi smulse rădăcinile
        şi nu-i vor fi tăiate roadele?!
I se vor veşteji toate frunzele, i se va usca butucul
    şi nu va fi nevoie nici de braţ puternic, nici de oameni mulţi
        pentru ca rădăcinile să-i fie îndepărtate!
10 Iată că este sădită! Îi va merge bine oare?
    Când vântul de răsărit
        va sufla împotriva ei,
oare nu se va usca ea de tot?
    Oare nu se va usca chiar pe terasa unde a încolţit?’»“

11 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 12 „Întreabă această Casă răzvrătită: «Nu ştiţi ce înseamnă aceste lucruri?» Apoi spune-le: «Iată, împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, i-a luat regele şi prinţii şi i-a dus cu el în Babilon. 13 Apoi a luat un membru al casei regale şi a încheiat un legământ cu el, punându-l sub jurământ. Totodată i-a luat şi pe conducătorii ţării, 14 ca să slăbească regatul, aşa încât să nu se mai ridice, ci să păzească legământul, rămânându-i loial. 15 Dar regele s-a răzvrătit împotriva lui şi a trimis un sol în Egipt, ca să-i dea cai şi un mare număr de oameni. Va reuşi el oare? Cel ce a făcut aceste lucruri va scăpa el oare? Să rupă el legământul şi să scape?

16 Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că regele va muri în Babilon, acolo unde locuieşte împăratul care l-a pus să domnească, al cărui jurământ l-a dispreţuit şi al cărui legământ l-a rupt. 17 Oştirea cea mare şi poporul cel numeros al lui Faraon nu va putea face nimic în război, când se vor înălţa rampe de asalt şi se vor zidi întărituri pentru nimicirea multor vieţi. 18 Pentru că a dispreţuit jurământul, rupând legământul, pentru că, deşi a încheiat un legământ, a făcut totuşi toate aceste lucruri, nu va scăpa!

19 De aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că voi întoarce împotriva lui jurământul Meu pe care l-a dispreţuit şi legământul Meu pe care l-a rupt. 20 Îmi voi arunca asupra lui plasa şi va fi prins în laţul Meu; îl voi duce în Babilon şi îl voi judeca acolo pentru necredincioşia arătată faţă de Mine. 21 Toţi fugarii din trupele lui vor cădea loviţi de sabie, iar pe cei ce vor rămâne îi voi împrăştia în toate vânturile. Şi veţi şti astfel că Eu, Domnul, am vorbit.»

22 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Eu Însumi voi rupe o rămurea din vârful măreţ al unui cedru şi o voi sădi. Din vârful ramurilor lui voi rupe o mlădiţă firavă pe care Eu Însumi o voi planta pe un munte înalt şi măreţ. 23 O voi planta pe muntele cel mai înalt al lui Israel. Acesteia îi vor creşte ramuri, va da roade şi va deveni un cedru maiestuos. Păsări de tot felul se vor aşeza în el şi la umbra ramurilor lui vor locui tot felul de înaripate. 24 Şi toţi copacii câmpiei vor şti că Eu, Domnul, pot să smeresc un copac înalt şi pot să înalţ un copac neînsemnat, pot să usuc un copac plin de viaţă şi pot face să înflorească un copac uscat.» Eu, Domnul, am vorbit şi aşa voi face.“

The Message

Ezekiel 17

The Great Tree Is Made Small and the Small Tree Great

11-6 God’s Message came to me: “Son of man, make a riddle for the house of Israel. Tell them a story. Say, ‘God, the Master, says:

“‘A great eagle
    with a huge wingspan and long feathers,
In full plumage and bright colors,
    came to Lebanon
And took the top off a cedar,
    broke off the top branch,
Took it to a land of traders,
    and set it down in a city of shopkeepers.
Then he took a cutting from the land
    and planted it in good, well-watered soil,
    like a willow on a riverbank.
It sprouted into a flourishing vine,
    low to the ground.
Its branches grew toward the eagle
    and the roots became established—
A vine putting out shoots,
    developing branches.

7-8 “‘There was another great eagle
    with a huge wingspan and thickly feathered.
This vine sent out its roots toward him
    from the place where it was planted.
Its branches reached out to him
    so he could water it
    from a long distance.
It had been planted
    in good, well-watered soil,
And it put out branches and bore fruit,
    and became a noble vine.

9-10 “‘God, the Master, says,
    Will it thrive?
Won’t he just pull it up by the roots
    and leave the grapes to rot
And the branches to shrivel up,
    a withered, dead vine?
It won’t take much strength
    or many hands to pull it up.
Even if it’s transplanted,
    will it thrive?
When the hot east wind strikes it,
    won’t it shrivel up?
Won’t it dry up and blow away
    from the place where it was planted?’”

11-12 God’s Message came to me: “Tell this house of rebels, ‘Do you get it? Do you know what this means?’

12-14 “Tell them, ‘The king of Babylon came to Jerusalem and took its king and its leaders back to Babylon. He took one of the royal family and made a covenant with him, making him swear his loyalty. The king of Babylon took all the top leaders into exile to make sure that this kingdom stayed weak—didn’t get any big ideas of itself—and kept the covenant with him so that it would have a future.

15 “‘But he rebelled and sent emissaries to Egypt to recruit horses and a big army. Do you think that’s going to work? Are they going to get by with this? Does anyone break a covenant and get off scot-free?

16-18 “‘As sure as I am the living God, this king who broke his pledge of loyalty and his covenant will die in that country, in Babylon. Pharaoh with his big army—all those soldiers!—won’t lift a finger to fight for him when Babylon sets siege to the city and kills everyone inside. Because he broke his word and broke the covenant, even though he gave his solemn promise, because he went ahead and did all these things anyway, he won’t escape.

19-21 “‘Therefore, God, the Master, says, As sure as I am the living God, because the king despised my oath and broke my covenant, I’ll bring the consequences crashing down on his head. I’ll send out a search party and catch him. I’ll take him to Babylon and have him brought to trial because of his total disregard for me. All his elite soldiers, along with the rest of the army, will be killed in battle, and whoever is left will be scattered to the four winds. Then you’ll realize that I, God, have spoken.

22-24 “‘God, the Master, says, I personally will take a shoot from the top of the towering cedar, a cutting from the crown of the tree, and plant it on a high and towering mountain, on the high mountain of Israel. It will grow, putting out branches and fruit—a majestic cedar. Birds of every sort and kind will live under it. They’ll build nests in the shade of its branches. All the trees of the field will recognize that I, God, made the great tree small and the small tree great, made the green tree turn dry and the dry tree sprout green branches. I, God, said it—and I did it.’”