Alegoria viței și a celor doi vulturi
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, rostește o fabulă, spune‑i o pildă Casei lui Israel! 3Spune‑i: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Un vultur măreț, cu aripi mari, cu pene lungi, cu penaj bogat și divers colorat, a venit în Liban și, prinzând vârful unui cedru, 4i‑a rupt cea mai de sus rămurea, a dus‑o într‑o țară de negustori și a sădit‑o într‑o cetate de negoț.
5Apoi a luat sămânță din țară și a semănat‑o într‑un pământ roditor. A pus‑o lângă o apă mare și a sădit‑o ca pe o salcie. 6Sămânța a încolțit și s‑a făcut o viță întinsă, dar nu prea înaltă. Ramurile îi erau întoarse spre vultur, iar rădăcinile erau sub el. Astfel ea a ajuns o viță care a dat lăstari și a făcut mlădițe.
7Mai era însă un alt vultur măreț, cu aripi mari și cu penaj bogat. Și iată că vița aceasta și‑a îndreptat cu lăcomie rădăcinile spre el și și‑a întins mlădițele spre el ca să i se dea mai multă apă decât pe solul plantației pe care se afla. 8Ea fusese sădită pe un teren bun și lângă ape multe, ca să facă ramuri, să dea rod și să devină o viță minunată.’
9Prin urmare, spune‑le că așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Oare‑i va merge bine? Oare nu‑i vor fi smulse rădăcinile și nu‑i vor fi tăiate roadele?! I se vor veșteji toate frunzele, i se va usca butucul și nu va fi nevoie nici de braț puternic, nici de oameni mulți pentru ca rădăcinile să‑i fie îndepărtate! 10Iată că este sădită! Îi va merge bine oare? Când vântul de răsărit va sufla împotriva ei, oare nu se va usca ea de tot? Oare nu se va usca chiar pe terasa unde a încolțit?’»“
11Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 12„Întreabă această Casă răzvrătită: «Nu știți ce înseamnă aceste lucruri?» Apoi spune‑le: «Iată, împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, i‑a luat regele și prinții și i‑a dus cu el în Babilon. 13Apoi a luat un urmaș la împărăție și a încheiat cu el un legământ, punându‑l sub jurământ. Totodată i‑a luat și pe nobilii țării, 14ca să slăbească regatul, așa încât să nu se mai ridice, ci să păzească legământul, rămânându‑i loial. 15Dar regele s‑a răsculat împotriva lui și a trimis un mesager în Egipt, ca să‑i dea cai și un mare număr de oameni. Va reuși el oare? Cel ce a făcut aceste lucruri va scăpa el oare? Să rupă el legământul și să scape?
16Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că regele va muri în Babilon, acolo unde locuiește împăratul care l‑a făcut rege, al cărui jurământ l‑a disprețuit și al cărui legământ l‑a rupt. 17Faraon, cu armata sa cea mare și cu mulțimea sa cea numeroasă, nu‑l va ajuta în război, când se vor înălța rampe de asalt și se vor zidi întărituri pentru nimicirea multor vieți. 18Pentru că a disprețuit jurământul, rupând legământul, pentru că, deși a încheiat un legământ, a făcut totuși toate aceste lucruri, nu va scăpa!
19De aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că voi întoarce împotriva lui jurământul Meu pe care l‑a disprețuit și legământul Meu pe care l‑a rupt. 20Îmi voi arunca asupra lui plasa și va fi prins în lațul Meu; îl voi duce în Babilon și îl voi judeca acolo pentru necredincioșia arătată față de Mine. 21Toți fugarii din trupele lui vor cădea uciși de sabie, iar pe cei ce vor rămâne îi voi împrăștia în toate vânturile. Și veți ști astfel că Eu, Domnul, am vorbit.»
22Așa vorbește Stăpânul Domn: «Eu Însumi voi rupe o rămurea din vârful măreț al unui cedru și o voi sădi. Din vârful ramurilor lui voi rupe o mlădiță firavă pe care Eu Însumi o voi planta pe un munte înalt și măreț. 23O voi planta pe un munte înalt al lui Israel. Acesteia îi vor crește ramuri, va da roade și va deveni un cedru maiestuos. Păsări de tot felul se vor așeza în el și la umbra ramurilor lui vor locui tot felul de înaripate. 24Și toți copacii câmpiei vor ști că Eu, Domnul, pot să smeresc un copac înalt și pot să înalț un copac neînsemnat, pot să usuc un copac plin de viață și pot face să înflorească un copac uscat.»
Eu, Domnul, am vorbit și așa voi face.“
17
大わしとぶどうの木
1それからまた私は、このようなことばを主から与えられました。
2「人の子よ、このなぞをイスラエルの民に示せ。
3-4色とりどりの羽を持つ大わしが
レバノンに飛んで来て、
いちばん高い杉の木のこずえの若枝を摘み取り、
商人の町へ運んで行った。
5そして、その地の種を取って、
柳のように早く育つようにと、
大きな川のほとりの肥えた地に植えた。
6やがて、そのぶどうの木は根を張って成長し、
たけは低いが、わしに向かってつるを張り、
強い枝とよく茂った葉をつけた。
7さて、大きな翼と豊かな羽をもった
別の大わしが来ると、
木はそのわしに向かって、根と枝を伸ばした。
8もっとも、この木はすでに、葉を茂らせ、
実を結ぶ良いぶどうの木となるように、
水に恵まれた良い地に植えられていたのだ。」
9主はこう言います。「わたしがこの木を成長させ、繁茂させるだろうか。いや、断じてさせない。根こそぎ引き抜いてしまおう。枝は切り落とし、葉は枯らす。それはたやすいことだ。大ぜいの人手も、いろいろな道具もいらない。 10最初は順調に育っていても、ぶどうの木はそれでよく茂るだろうか。いや、そんなことはない。東風が吹きつけると、もののみごとに枯れてしまう。順調に育ってきた最適の地でも枯れてしまうのだ。」
11また、次のようなことばがありました。 12-13「イスラエルの反逆者どもに問いなさい。この二羽のわしのなぞが何を意味するか、わからないなら、わたしが教えよう。最初の大わしはバビロンの王ネブカデネザルだ。彼はエルサレムに攻めて来て、木のこずえの若枝である王と王子たちを捕らえ、バビロンへ連れて行った。ネブカデネザルは王家の一人ゼデキヤと契約を結び、忠誠を誓わせた。その若枝を摘み取って、大きな川のそばの肥えた地に植えた。これは、イスラエルの政治的指導者たちを捕囚として連れ去ったことを指す。 14イスラエルが再び力をつけ、反逆することがないようにしたのだ。こうして、イスラエルはその契約を守ることにより、かろうじて国としての体面を保ち、その立場を認められた。
15それにもかかわらず、ゼデキヤはバビロンに反逆を企て、ネブカデネザルと戦うため、別のわしであるエジプトに使者を立て、軍勢と馬の救援を求めた。このように約束を破って、イスラエルは繁栄し、存続できるだろうか。 16そんなことがあるはずはない。」
主はこう語ります。「わたしは生きている。イスラエルの王は必ず死ぬ。ゼデキヤは、自分を王位につけてくれた王の住むバビロンで死ぬ。ネブカデネザルとの契約をないがしろにし、それを破ったからだ。 17バビロンの王が再びエルサレムを包囲し、そこに住む多くの者を虐殺しても、エジプトの王とその軍勢はイスラエルを助けない。 18イスラエルの王は忠誠を誓いながら、あとでその約束を破ったからだ。彼は罰を免れない。」
19主はこう語ります。「わたしは生きている。だから、わたしの名にかけて誓った神聖な誓約をないがしろにした者を、必ず罰する。 20その者の上にわたしの網を広げ、罠にかけて捕らえ、バビロンへ引いて行く。こうして、わたしに反逆した罪を罰するのだ。 21イスラエルの精鋭もみな剣で殺され、エルサレムに残った者も四散させらされる。その時あなたは、主であるわたしがこのことを語ったのだとわかる。」
22-23神である主はこう語ります。「わたし自身が、一番高いレバノン杉の木のこずえから、一番柔らかい若枝を摘み取り、イスラエルの一番高い山の頂に植える。木はやがて枝を伸ばし、実を結んで、りっぱな杉の木となる。その下にはあらゆる種類の動物が集まり、枝にはあらゆる種類の鳥が巣を作る。 24こうして、高い木を切り倒し、低い木を高くし、緑の木を枯らし、枯れた木を生き返らせるのが主であるわたしであることを、すべての人が知る。主であるわたしがすると言ったことは、必ずそのとおりになる。」
