Alegoria viței și a celor doi vulturi
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, rostește o fabulă, spune‑i o pildă Casei lui Israel! 3Spune‑i: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Un vultur măreț, cu aripi mari, cu pene lungi, cu penaj bogat și divers colorat, a venit în Liban și, prinzând vârful unui cedru, 4i‑a rupt cea mai de sus rămurea, a dus‑o într‑o țară de negustori și a sădit‑o într‑o cetate de negoț.
5Apoi a luat sămânță din țară și a semănat‑o într‑un pământ roditor. A pus‑o lângă o apă mare și a sădit‑o ca pe o salcie. 6Sămânța a încolțit și s‑a făcut o viță întinsă, dar nu prea înaltă. Ramurile îi erau întoarse spre vultur, iar rădăcinile erau sub el. Astfel ea a ajuns o viță care a dat lăstari și a făcut mlădițe.
7Mai era însă un alt vultur măreț, cu aripi mari și cu penaj bogat. Și iată că vița aceasta și‑a îndreptat cu lăcomie rădăcinile spre el și și‑a întins mlădițele spre el ca să i se dea mai multă apă decât pe solul plantației pe care se afla. 8Ea fusese sădită pe un teren bun și lângă ape multe, ca să facă ramuri, să dea rod și să devină o viță minunată.’
9Prin urmare, spune‑le că așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Oare‑i va merge bine? Oare nu‑i vor fi smulse rădăcinile și nu‑i vor fi tăiate roadele?! I se vor veșteji toate frunzele, i se va usca butucul și nu va fi nevoie nici de braț puternic, nici de oameni mulți pentru ca rădăcinile să‑i fie îndepărtate! 10Iată că este sădită! Îi va merge bine oare? Când vântul de răsărit va sufla împotriva ei, oare nu se va usca ea de tot? Oare nu se va usca chiar pe terasa unde a încolțit?’»“
11Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 12„Întreabă această Casă răzvrătită: «Nu știți ce înseamnă aceste lucruri?» Apoi spune‑le: «Iată, împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, i‑a luat regele și prinții și i‑a dus cu el în Babilon. 13Apoi a luat un urmaș la împărăție și a încheiat cu el un legământ, punându‑l sub jurământ. Totodată i‑a luat și pe nobilii țării, 14ca să slăbească regatul, așa încât să nu se mai ridice, ci să păzească legământul, rămânându‑i loial. 15Dar regele s‑a răsculat împotriva lui și a trimis un mesager în Egipt, ca să‑i dea cai și un mare număr de oameni. Va reuși el oare? Cel ce a făcut aceste lucruri va scăpa el oare? Să rupă el legământul și să scape?
16Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că regele va muri în Babilon, acolo unde locuiește împăratul care l‑a făcut rege, al cărui jurământ l‑a disprețuit și al cărui legământ l‑a rupt. 17Faraon, cu armata sa cea mare și cu mulțimea sa cea numeroasă, nu‑l va ajuta în război, când se vor înălța rampe de asalt și se vor zidi întărituri pentru nimicirea multor vieți. 18Pentru că a disprețuit jurământul, rupând legământul, pentru că, deși a încheiat un legământ, a făcut totuși toate aceste lucruri, nu va scăpa!
19De aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că voi întoarce împotriva lui jurământul Meu pe care l‑a disprețuit și legământul Meu pe care l‑a rupt. 20Îmi voi arunca asupra lui plasa și va fi prins în lațul Meu; îl voi duce în Babilon și îl voi judeca acolo pentru necredincioșia arătată față de Mine. 21Toți fugarii din trupele lui vor cădea uciși de sabie, iar pe cei ce vor rămâne îi voi împrăștia în toate vânturile. Și veți ști astfel că Eu, Domnul, am vorbit.»
22Așa vorbește Stăpânul Domn: «Eu Însumi voi rupe o rămurea din vârful măreț al unui cedru și o voi sădi. Din vârful ramurilor lui voi rupe o mlădiță firavă pe care Eu Însumi o voi planta pe un munte înalt și măreț. 23O voi planta pe un munte înalt al lui Israel. Acesteia îi vor crește ramuri, va da roade și va deveni un cedru maiestuos. Păsări de tot felul se vor așeza în el și la umbra ramurilor lui vor locui tot felul de înaripate. 24Și toți copacii câmpiei vor ști că Eu, Domnul, pot să smeresc un copac înalt și pot să înalț un copac neînsemnat, pot să usuc un copac plin de viață și pot face să înflorească un copac uscat.»
Eu, Domnul, am vorbit și așa voi face.“
Billedtale om vinstokken og ørnene
1Herren sagde til mig: 2„Du menneske, fortæl følgende gåde til Israels folk. Du skal sige til dem: Hør Herrens ord:
3-4En stor ørn med et vældigt vingefang og mange farver i sin fjerdragt kom til Libanon. Den plukkede det øverste skud fra det højeste cedertræ og bragte det til den travle by i den store handelsnation.17,3-4 „Libanon” er en henvisning til Judas kongers stolthed „Libanonskovhallen”, som nævnes i 1.Kong. 7. Det var bygget af cedertræ og udgjorde det største hus i Salomons pragtfulde paladskompleks. Det øverste skud på den kongelige stamme var kong Jojakin, der blev ført til Babylon af ørnen, kong Nebukadnezar. 5Derefter tog ørnen et af landets egne frø og plantede det i frugtbar jord, hvor der var rigeligt med vand. 6Frøet spirede og voksede til en forgrenet, lavstammet vinstok med mange sideskud og blade. Grenene voksede op mod ørnen, og rødderne strakte sig hen imod den.
7Men så kom der en anden stor ørn med vældigt vingefang og flot fjerdragt, og vinstokken strakte nu både rødder og grene imod den nye ørn, for den ville gerne have endnu mere vand. 8Men den var allerede plantet i god jord og havde rigeligt med vand, så den kunne skyde grene, sætte frugt og blive en frodig vinstok.
9Nu spørger Herren: Vil det lykkes? Mon ikke snarere dens rødder bliver rykket op? Mon ikke frugten tørrer ind, og de friske skud visner? Der skal ikke megen styrke til at rykke den op med rode. 10Vinstokken fik en lovende start, men mon den vil overleve? Vil den ikke visne, hvor den står, når østenvinden blæser imod den?”
11Derefter sagde Herren til mig: 12-13„Sig til mit oprørske folk: Forstår I, hvad gåden betyder? Lad mig forklare den: Nebukadnezar kom til Jerusalem og førte kongen og de øverste ledere i eksil i Babylon. Derefter indsatte han et medlem af den kongelige familie som konge og aftalte med ham, at han skulle være underlagt Babylons herredømme. Resten af Israels ledere tog han med til Babylon, 14så landet ikke skulle komme til kræfter og gøre oprør, men overholde fredsaftalen og have et vist selvstyre.
15Men den nye konge brød sit løfte om troskab og gjorde oprør imod Nebukadnezar. Han sendte bud til Egypten og bad om soldater og stridsvogne. Men vil hans planer lykkes? Mon han slipper godt fra at bryde sit troskabsløfte? 16Nej, så sandt jeg lever, siger Herren: Han kommer til at dø i Babylon, for han brød fredsaftalen og gjorde oprør mod den, der havde indsat ham som konge. 17Farao og hele hans mægtige hær kan ikke redde ham, når Nebukadnezar vender tilbage og belejrer Jerusalem og slår en masse mennesker ihjel. 18Zidkija brød sin ed og løftet om troskab, og det slipper han ikke godt fra.
19Så sandt jeg lever, siger Herren, skal han bøde for at have brudt den højtidelige ed, han aflagde i mit navn. 20Jeg kaster mit net over ham, så han bliver fanget i fælden, og derefter fører jeg ham til Babylon, hvor han vil blive straffet for sit oprør imod mig. 21Alle hans bedste krigere vil falde i kamp, og de som overlever, bliver spredt for alle vinde. Så vil I forstå, at jeg er Herren, og at jeg har talt.”
Løftet om en fremtidig Messias
22-23Herren fortsatte: „Jeg vil tage et skud fra cedertræets øverste top og plante det på toppen af Israels vigtigste bjerg. Det vil vokse op og blive et flot cedertræ, der skyder grene og sætter frø. Alverdens fugle vil komme for at bygge rede i dets skyggefulde grene. 24Da vil alle skovens træer forstå, at jeg, Herren, skærer de høje, stolte træer ned og giver de lave træer ære og værdighed. De vil forstå, at jeg har magt til at få et grønt træ til at visne og et udtørret træ til at blomstre. Jeg, Herren, har talt, og det vil ske, som jeg har sagt.”
