Ierusalimul, nefolositor asemenea lemnului de viță
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, prin ce se deosebește lemnul de viță de orice altă ramură a vreunui copac din pădure? 3Se ia lemn de viță pentru a se face vreo lucrare anume? Se ia cumva lemn de viță pentru a se face din el măcar un țăruș, de care să se atârne tot felul de vase? 4Iată că este aruncat în foc să ardă. Iar după ce focul îi arde cele două capete și îi mistuie mijlocul, mai poate fi el bun pentru vreo lucrare? 5Deci, dacă atunci când era întreg nu s‑a putut face nimic din el, cu cât mai puțin acum după ce l‑a ars focul și l‑a mistuit!?“
6De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: „Așa cum deosebesc lemnul de viță de lemnul oricărui copac din pădure, ca să‑l pun pe foc să fie ars, tot așa voi face și cu locuitorii Ierusalimului. 7Îmi voi îndrepta fața împotriva lor. Din foc au scăpat, dar tot focul îi va mistui! Când Îmi voi îndrepta privirea împotriva lor, veți ști că Eu sunt Domnul. 8Voi preface țara într‑un pustiu, pentru că au fost necredincioși, zice Stăpânul Domn.“
Jerusalem—en uduelig vinstok
1Herren sagde til mig:
2„Du menneske, hvad kan man bruge træet fra en vildtvoksende vinstok til? Det kan ikke sammenlignes med skovens andre træer. 3Man kan ikke engang bruge det til at lave knager eller kroge af. 4Prøver man at bruge det til brændsel, brænder de tynde grene alt for hurtigt, mens stammen har svært ved at fænge. 5Det kan altså hverken bruges til forarbejdning eller som brændsel.
6Jerusalems indbyggere er som en vildtvoksende vinstok, jeg har kastet på bålet. 7Jeg vil sørge for, at de, der undslap ilden første gang, kommer på det næste bål. Da vil I indse, at jeg er Herren. 8Ja, jeg lægger landet øde, fordi de gjorde oprør imod mig.”
