Judecățile lui Dumnezeu sunt îndreptățite
1Au venit la mine câțiva din bătrânii lui Israel1 Vezi nota de la 8:1. și s‑au așezat înaintea mea. 2Atunci Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 3„Fiul omului, oamenii aceștia și‑au înălțat idolii în inimă și și‑au așezat înainte nelegiuirea ca pricină de cădere. Să Mă las Eu oare întrebat de ei? 4De aceea să le vorbești și să le spui: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Fiecărui bărbat din Casa lui Israel, care își înalță idolii în inimă și își așază înainte propria nelegiuire ca o pricină de cădere și care se duce totuși la profet, îi voi răspunde Eu Însumi, Domnul, în pofida mulțimii idolilor4 Sau: Domnul, celui ce vine cu mulțimea idolilor. lui. 5Voi face astfel pentru a‑i prinde în chiar inima lor pe cei din Casa lui Israel care s‑au înstrăinat de Mine prin idolii lor.’»
6De aceea spune Casei lui Israel: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Pocăiți‑vă și întoarceți‑vă de la idolii voștri! Întoarceți‑vă privirile de la toate urâciunile voastre!
7Eu, Domnul, îi voi răspunde fiecărui bărbat din Casa lui Israel și fiecărui străin care locuiește în Israel, care s‑au despărțit de Mine, și‑au înălțat idolii în inimă și și‑au așezat înainte propria lor nelegiuire ca pricină de cădere, iar apoi au venit la profet ca să‑l întrebe despre Mine. 8Îmi voi întoarce fața împotriva acelui om și‑l voi face un semn și o pildă. Îl voi tăia din poporul Meu și veți ști astfel că Eu sunt Domnul.
9Dacă un profet este amăgit să spună un cuvânt, Eu, Domnul, l‑am amăgit pe profetul acela. Îmi voi întinde mâna împotriva lui și îl voi nimici din poporul Meu, Israel. 10Își vor purta astfel pedeapsa pentru nelegiuirea lor: nelegiuirea celui ce‑l întreabă pe profet va fi la fel cu nelegiuirea profetului însuși. 11În felul acesta Casa lui Israel nu va mai pleca de la Mine ca să rătăcească și nu se va mai întina prin toate fărădelegile ei, ci va fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul ei, zice Stăpânul Domn.’»“
12Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 13„Fiul omului, când va păcătui o țară împotriva Mea, fiind necredincioasă, Îmi voi întinde mâna împotriva ei, îi voi zdrobi toiagul pâinii, voi trimite foametea împotriva ei și voi nimici din ea atât oamenii, cât și animalele. 14Chiar dacă ar fi în mijlocul ei acești trei bărbați – Noe, Daniel și Iov – prin dreptatea lor și‑ar putea scăpa numai sufletele lor, zice Stăpânul Domn.
15Sau dacă voi lăsa să treacă prin țară fiare sălbatice care o vor lăsa fără popor, ajungând astfel o pustie prin care nimeni nu va mai putea trece din cauza acestor fiare, 16chiar dacă acești trei bărbați ar fi în mijlocul ei, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că ei nu i‑ar putea scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci s‑ar putea scăpa numai pe ei înșiși, iar țara ar rămâne pustiită.
17Sau dacă voi aduce sabia împotriva acestei țări, dacă voi spune sabiei să străbată țara și voi nimici astfel atât oamenii cât și animalele, 18chiar dacă ar fi în țară acești trei bărbați, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că ei nu i‑ar putea scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci s‑ar putea scăpa numai pe ei înșiși.
19Sau dacă voi trimite molima în țara aceasta și‑Mi voi revărsa furia peste ea prin vărsare de sânge, ca să‑i nimicesc oamenii și animalele, 20chiar dacă Noe, Daniel și Iov ar fi în mijlocul ei, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că ei nu i‑ar putea scăpa nici pe fiu, nici pe fiică, ci, prin dreptatea lor, și‑ar putea scăpa numai sufletele lor.
21Căci așa vorbește Stăpânul Domn: într-adevăr, voi trimite împotriva Ierusalimului cele patru judecăți aspre ale Mele – sabia, foametea, fiarele sălbatice și molima – ca să nimicesc din el atât oamenii, cât și animalele. 22Dar, iată, o rămășiță va fi lăsată în el, fii și fiice care vă vor fi aduse înapoi. Vor veni la voi, iar când le veți vedea calea și faptele, veți fi mângâiați de nenorocirea pe care am adus‑o asupra Ierusalimului, de tot ce am adus asupra lui. 23Când le veți vedea felul de viață și faptele, vă veți consola și veți ști că nu fără motiv am făcut tot ceea ce am făcut împotriva lui, zice Stăpânul Domn.“
Warum Gott nicht mehr antwortet
1Einige der führenden Männer Israels kamen zu mir, weil sie Gott durch mich befragen wollten. Sie setzten sich vor mich hin und warteten. 2Da empfing ich eine Botschaft vom Herrn. Er sagte: 3»Du Mensch, diese Männer haben ihr Herz an die Götzen gehängt. Sie haben nur noch ihre scheußlichen Götter im Sinn, die sie zur Sünde verführen – und nun soll ich ihnen antworten und helfen? 4Richte ihnen aus: So spricht Gott, der Herr: Wenn jemand vom Volk Israel Götzen anbetet, sich gegen mich auflehnt und dann auch noch zum Propheten kommt, um mich zu befragen, werde ich, der Herr, ihm tatsächlich eine Antwort geben – und zwar die Antwort, die er bei der Menge seiner Götzen verdient hat! 5Ja, ich werde die Israeliten hart anfassen, weil sie sich von mir abgewandt haben und ihre Götzen verehren.
6Darum verkünde dem ganzen Volk, was ich, Gott, der Herr, ihnen sage: Kehrt um, wendet euch ab von euren Göttern und sagt euch los von eurem abscheulichen Götzendienst! 7Ich sage es noch einmal:
Wenn jemand vom Volk Israel und von den Fremden, die bei euch leben, sich von mir abwendet, seine Götzen anbetet und von mir nichts mehr wissen will, dann braucht er erst gar nicht zum Propheten zu gehen. Denn wenn er mich durch den Propheten um Rat fragen will, werde ich selbst, der Herr, ihm die passende Antwort geben. 8Ja, ein solcher Mensch bekommt es mit mir zu tun! Was ich ihm antue, soll allen zur Warnung dienen; sein Unglück wird sprichwörtlich sein. Ich verstoße ihn aus meinem Volk und vernichte ihn. Daran sollt ihr erkennen, dass ich der Herr bin.
9Lässt ein Prophet sich dazu hinreißen, dem Götzendiener eigenmächtig ein Wort von mir zu verkünden, dann geschieht es, weil ich, der Herr, ihn dazu verleitet habe! Drohend erhebe ich auch gegen ihn meine Hand, ja, ich verstoße ihn aus meinem Volk und vernichte ihn. 10Also müssen beide – der Götzendiener, der fragt, und der Prophet, der eigenmächtig antwortet – die gleiche Strafe tragen, denn ihre Schuld ist gleich groß. 11So warne ich das Volk Israel, damit sie mir nicht mehr den Rücken kehren und sich nicht länger durch ihre Sünden verunreinigen. Sie werden mein Volk sein, und ich werde ihr Gott sein. Das verspreche ich, Gott, der Herr!«
Gottes Strafe ist gerecht!
12Wieder empfing ich eine Botschaft vom Herrn. Er sprach zu mir: 13»Du Mensch, stell dir vor, ein Land bricht mir die Treue und sündigt gegen mich, und ich lasse zur Strafe die Lebensmittelvorräte zu Ende gehen und schicke eine Hungersnot ins Land, durch die Menschen und Tiere umkommen. 14Selbst wenn in diesem Land die drei Männer Noah, Daniel und Hiob lebten, könnten sie trotz all ihrer Rechtschaffenheit doch nur ihr eigenes Leben retten! Das sage ich, Gott, der Herr.
15Oder stell dir vor, ich lasse Raubtiere ein Land durchstreifen und die Bewohner töten, und das Land wird zur trostlosen Wüste, weil aus Angst kein Mensch mehr hindurchreist. 16Selbst wenn diese drei Männer darin lebten, könnten sie noch nicht einmal ihre Söhne und Töchter retten, sondern nur sich selbst. Das Land aber würde zur Einöde werden. Das schwöre ich, der Herr, so wahr ich lebe!
17Oder stell dir vor, ich lasse Krieg in einem Land ausbrechen und Mensch und Tier durch das Schwert umkommen. 18Selbst wenn diese drei Männer darin lebten, könnten sie noch nicht einmal ihre Söhne und Töchter retten, sondern nur sich selbst. Das schwöre ich, der Herr, so wahr ich lebe!
19Oder stell dir vor, ich schicke die Pest in ein Land und rotte in meinem Zorn Mensch und Tier erbarmungslos aus. 20Selbst wenn Noah, Daniel und Hiob darin lebten, könnten sie noch nicht einmal ihre Söhne und Töchter retten, sondern nur sich selbst, weil sie sich treu an mein Recht hielten. Das schwöre ich, der Herr, so wahr ich lebe!
21Und nun sage ich, Gott, der Herr: Wie wird es erst sein, wenn ich meine vier schrecklichsten Strafen – Krieg, Hunger, Raubtiere und Pest – auf einen Schlag über Jerusalem hereinbrechen lasse und Mensch und Tier darin ausrotte! 22Und doch sorge ich dafür, dass einige Menschen in der Stadt am Leben bleiben. Zusammen mit ihren Söhnen und Töchtern werden sie zu euch in die Verbannung verschleppt. Wenn ihr dann ihr abscheuliches Tun und Treiben mit anschauen müsst, werdet ihr einsehen, dass mein Gericht über Jerusalem eine gerechte Strafe war. 23Es wird euch trösten, wenn ihr seht, dass ich Jerusalem nicht ohne Grund zerstört habe. Darauf gebe ich, Gott, der Herr, mein Wort.«
