Prefigurarea exilului
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, tu locuiești în mijlocul unei Case răzvrătite. Ei au ochi să vadă, dar nu văd și au urechi să audă, dar nu aud, căci sunt o Casă răzvrătită.
3De aceea, fiul omului, fă‑ți bagajul ca pentru exil și, în timpul zilei, de față cu ei, fă‑te că pleci în captivitate. Pleacă înaintea ochilor lor din locuința ta spre un alt loc! Poate vor înțelege că sunt o Casă răzvrătită. 4Să‑ți scoți afară bagajul ca pentru exil, în timpul zilei, ca să te vadă! Apoi să pleci seara, înaintea ochilor lor, cum pleacă exilații. 5Să faci o gaură în zid de față cu ei și să scoți bagajul pe acolo. 6Să‑l pui pe umăr, înaintea ochilor lor, și să pleci în amurg. Să‑ți acoperi fața, ca astfel să nu vezi pământul, căci te fac un semn pentru cei din Casa lui Israel.“
7Am făcut cum mi se poruncise. Mi‑am scos afară bagajul în timpul zilei, ca pentru exil, iar seara am făcut o gaură în zid cu propriile mele mâini. Am ieșit în amurg și mi‑am pus pe umăr bagajul, înaintea ochilor lor.
8Dimineața, Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 9„Fiul omului, nu te‑a întrebat această Casă a lui Israel, această Casă răzvrătită: «Ce faci?»
10Să le spui: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Rostirea aceasta se referă la prințul din Ierusalim și la toți cei din Casa lui Israel care locuiesc acolo.’» 11Spune‑le astfel: «Eu sunt un semn pentru voi! Cum am făcut eu, așa li se va face și lor. Vor merge captivi în exil.
12În amurg, prințul lor își va pune pe umăr bagajul ca să plece. El va face o gaură în zid ca să iasă, după care își va acoperi fața ca să nu vadă pământul. 13Eu însă Îmi voi arunca năvodul peste el și el va fi prins în lațul Meu. Îl voi aduce în Babilon, în țara caldeenilor, fără însă s‑o poată vedea; și va muri acolo. 14Pe toți cei din jurul lui – ajutoarele și toate trupele lui – îi voi împrăștia în toate vânturile și voi da drumul la o sabie după ei.
15Când îi voi împrăștia printre neamuri și‑i voi risipi în țări străine, vor ști că Eu sunt Domnul. 16Voi scăpa însă de sabie, de foamete și de molimă un anumit număr de bărbați, ca să istorisească despre toate urâciunile lor printre neamurile unde vor ajunge. Și vor ști atunci că Eu sunt Domnul.»“
17Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 18„Fiul omului, mănâncă‑ți pâinea tremurând și bea‑ți apa cu teamă și neliniște! 19Spune poporului țării: «Așa vorbește Stăpânul Domn despre locuitorii Ierusalimului și despre țara lui Israel: ‘Își vor mânca pâinea cu neliniște și își vor bea apa cu groază, căci țara va fi jefuită de toate bunurile ei, din cauza violenței tuturor celor ce locuiesc în ea. 20Cetățile locuite vor fi devastate, iar țara va deveni o paragină. Și vor ști atunci că Eu sunt Domnul.’»“
Judecata este aproape
21Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 22„Fiul omului, ce este cu zicala aceasta pe care o spuneți în țara lui Israel: «Se lungesc zilele și fiecare viziune rămâne neîmplinită!»? 23De aceea spune‑le: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Voi face să înceteze această zicală și n‑o vor mai folosi în Israel!’» În schimb, spune‑le astfel: «Se apropie zilele și împlinirea fiecărei viziuni. 24Căci nu va mai fi vreo viziune falsă sau vreo prezicere lingușitoare în mijlocul Casei lui Israel. 25Eu, Domnul, vorbesc, iar cuvântul pe care‑l spun se va împlini și nu va mai întârzia, deoarece chiar în zilele tale, Casă răzvrătită, voi împlini ceea ce am spus! zice Stăpânul Domn.»“
26Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 27„Fiul omului, iată, Casa lui Israel spune: «Viziunea pe care o are el se va împlini peste multe zile. El profețește cu privire la niște vremuri îndepărtate.»
28De aceea spune‑le: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Nu va mai întârzia niciun cuvânt de‑al Meu! Ceea ce am spus se va împlini! zice Stăpânul Domn.’»“
Asutwa Ho Nsɛnkyerɛnneɛ
1Awurade asɛm baa me nkyɛn sɛ, 2“Onipa ba, wote nnipa a wɔte atua mu. Wɔwɔ ani nanso wɔnnhunu adeɛ. Wɔwɔ aso nanso wɔnte asɛm, ɛfiri sɛ wɔyɛ nnipa atuatefoɔ.
3“Enti, onipa ba, boaboa wo nneɛma ano ma asutwa, na adekyeɛ mu a wɔrehwɛ no, firi deɛ wowɔ, na kɔ beaeɛ foforɔ. Ɛwom sɛ wɔyɛ atuatefoɔ deɛ, nanso ebia wɔbɛte aseɛ. 4Adekyeɛ mu a wɔrehwɛ no, fa wo nneɛma a woaboa ano ama asutwa no pue. Afei anwummerɛ a wɔrehwɛ no, firi adi sɛdeɛ wɔn atukɔfoɔ yɛ no. 5Ɛberɛ a wɔrehwɛ no, tu ɔfasuo no mu tokuro na yi wo nneɛma no fa mu. 6Fa to wo mmatire so, ɛberɛ a wɔrehwɛ, na afei adeɛ resa a, soa kɔ. Kata wʼanim sɛdeɛ wonhunu asase no, ɛfiri sɛ mayɛ wo nsɛnkyerɛnneɛ ama Israel efie.”
7Enti meyɛɛ sɛdeɛ wɔhyɛɛ me no. Adekyeɛ mu no, mede me nneɛma a maboa ano ama asutwa no pueeɛ. Anwummerɛ no, mede me nsa tuu tokuro wɔ ɔfasuo no mu, na adeɛ resa no, meyii me nneɛma no soaa no me mmatire so a wɔrehwɛ.
8Adekyeɛ no, Awurade asɛm baa me nkyɛn sɛ, 9“Onipa ba, saa Israel efie atuatefoɔ no ammisa wo sɛ, ‘Ɛdeɛn na woreyɛ yi?’
10“Ka kyerɛ wɔn sɛ, sei na Otumfoɔ Awurade seɛ: Saa nkɔmhyɛ yi fa ɔhene babarima a ɔwɔ Yerusalem ne Israel efie a wɔwɔ hɔ nyinaa ho. 11Ka kyerɛ wɔn sɛ, ‘Meyɛ nsɛnkyerɛnnedeɛ ma mo.’
“Sɛdeɛ mayɛ no, saa ara na wɔbɛyɛ wɔn. Wɔbɛtwa wɔn asuo akɔ nnommumfa mu.
12“Ɔhene ba a ɔwɔ wɔn mu no de nʼadesoa bɛto ne batiri so ɛberɛ a adeɛ resa, na wafiri hɔ, na wɔbɛtu tokuro wɔ ɔfasuo no mu ama wafa mu. Ɔbɛkata nʼanim sɛdeɛ ɔrenhunu faako a ɔrekorɔ. 13Mɛto mʼatena agu no so na makyere no wɔ mʼafidie mu; mede no bɛkɔ Babilonia Kaldeafoɔ asase so, nanso ɔrenhunu, na ɛhɔ na ɔbɛwu. 14Mɛhwete wɔn a atwa ne ho ahyia nyinaa akɔ mmaa nyinaa; nʼadwumayɛfoɔ ne nʼasraafoɔ nyinaa, na mede akofena ataa wɔn.
15“Ɛberɛ a mabɔ wɔn apete amanaman so, na mahwete wɔn agu nsase so no, wɔbɛhunu sɛ me ne Awurade no. 16Nanso mɛma wɔn mu kakra anya wɔn tiri adidi mu wɔ ɔkɔm, ɔyaredɔm ne akofena ano, sɛdeɛ ɛbɛyɛ a wɔn ani bɛba wɔn akyiwadeɛ ahodoɔ no so wɔ aman a wɔbɛkɔ so no mu. Afei wɔbɛhunu sɛ me ne Awurade no.”
17Awurade asɛm baa me nkyɛn sɛ, 18“Onipa ba, sɛ woredidi a, ma wo ho nwoso, na fa ehu nom wo nsuo. 19Ka kyerɛ nnipa a wɔwɔ asase no so sɛ, ‘Yei ne deɛ Otumfoɔ Awurade ka fa wɔn a wɔte Yerusalem ne Israel asase so ho: Wɔde ahopereɛ bɛdidi na wɔde abasamutuo anom nsuo, ɛfiri sɛ wɔbɛsɛe asase no so nneɛma nyinaa, ɛsiane wɔn a wɔtete soɔ no akakabensɛm enti. 20Wɔbɛsɛe nkuro a nnipa tete soɔ no nyinaa na asase no bɛda mpan. Afei wobɛhunu sɛ mene Awurade no.’ ”
21Awurade asɛm baa me nkyɛn sɛ, 22“Onipa ba, abɛbuo a mowɔ wɔ Israel sɛ, ‘Nna no retwam nanso Israel anisoadehunu biara mma mu’ yi, aseɛ ne sɛn? 23Ka kyerɛ wɔn sɛ, ‘Yei ne deɛ Otumfoɔ Awurade seɛ: Merebɛma abɛbuo yi aso ha ara, na wɔrenka wɔ Israel bio.’ Ka kyerɛ wɔn sɛ, ‘Nna a anisoadehunu biara bɛba mu no abɛn. 24Na atorɔ anisoadehunu ne nnaadaa abisa wɔ Israelfoɔ mu no to bɛtwa. 25Nanso me Awurade, mɛka deɛ ɛsɛ sɛ meka, na ɛrenkyɛre, ɛbɛba mu. Na mo atuatefoɔ efie, mo berɛ so, mɛma deɛ maka biara aba mu. Yei ne deɛ Otumfoɔ Awurade seɛ.’ ”
26Awurade asɛm baa me nkyɛn sɛ, 27“Onipa ba, Israel efie reka sɛ, ‘Anisoadeɛ a ɔhunu no bɛba mu mfeɛ bebree akyi, na nneɛma a ɛwɔ daakye akyirikyiri ho nkɔm na ɔhyɛ.’
28“Ɛno enti ka kyerɛ wɔn sɛ, ‘Yei na Otumfoɔ Awurade seɛ: Merentwe me nsɛm nkɔ nkyiri bio. Deɛ meka biara bɛba mu, Otumfoɔ Awurade na ɔseɛ.’ ”
