Judecată asupra conducătorilor lui Israel
1Apoi Duhul m‑a ridicat și m‑a dus la poarta de est a Casei Domnului, care era înspre răsărit. Și iată că la intrarea porții erau douăzeci și cinci de bărbați; printre ei i‑am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, și pe Pelatia, fiul lui Benaia, conducătorii poporului. 2Domnul mi‑a zis: „Fiul omului, aceștia sunt oamenii care plănuiesc nelegiuirea și dau sfaturi rele în cetatea aceasta. 3Ei zic: «Nu va fi oare în curând vremea potrivită pentru a zidi case?3 Sau: Nu este încă vremea potrivită pentru a zidi case! Sau, în context: Nu vom avea nevoie prea repede să zidim case, probabil în ideea că, având autoritate, pot obține orice casă doresc (vezi Mica 2:1-2). Cetatea este cazanul, iar noi suntem carnea!» 4De aceea profețește‑le, profețește, fiul omului!“
5Duhul Domnului a venit peste mine și mi‑a zis: „Spune: «Așa vorbește Domnul: ‘Voi, cei din Casa lui Israel, ziceți astfel, dar Eu vă cunosc gândurile. 6V‑ați înmulțit crimele în cetatea aceasta și i‑ați umplut străzile cu cei înjunghiați!’
7De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Morții pe care i‑ați întins în mijlocul cetății acesteia sunt carnea, iar cetatea este cazanul. Cât despre voi, vă voi scoate din mijlocul cetății. 8Vă temeți de sabie, dar sabie voi aduce peste voi, zice Stăpânul Domn. 9Vă voi scoate din mijlocul cetății, vă voi da pe mâna străinilor și Îmi voi împlini judecățile împotriva voastră. 10Veți cădea uciși de sabie, vă voi judeca la hotarul lui Israel și veți ști atunci că Eu sunt Domnul. 11Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru, iar voi nu veți fi carnea în mijlocul lui, ci vă voi judeca la hotarul lui Israel. 12Veți ști astfel că Eu sunt Domnul, ale Cărui hotărâri nu le‑ați urmat și ale Cărui judecăți nu le‑ați împlinit, ci ați făcut după judecățile neamurilor care sunt în jurul vostru.’»“
13În timp ce profețeam, Pelatia, fiul lui Benaia, a murit.
Atunci m‑am aruncat cu fața la pământ și am strigat cu glas tare, zicând:
– Ah, Stăpâne Doamne, vei face Tu să piară de tot chiar și rămășița lui Israel?
Promisiunea restaurării rămășiței
14Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând:
15– Fiul omului, frații tăi, frații tăi dintre rudele tale și toată Casa lui Israel din exil, toți aceștia sunt cei despre care locuitorii Ierusalimului zic: „S‑au îndepărtat de Domnul! Nouă ne‑a fost dată țara aceasta în stăpânire!“
16De aceea spune: „Așa vorbește Stăpânul Domn: «Deși i‑am dus departe printre neamuri și i‑am împrăștiat în țări străine, totuși le‑am fost prea puțin un Lăcaș Sfânt în țările în care au mers.»“
17De aceea să le spui: „Așa vorbește Stăpânul Domn: «Vă voi strânge dintre popoare, vă voi aduna din țările în care ați fost împrăștiați și vă voi da țara lui Israel.»
18Când vor sosi în ea, vor îndepărta de acolo toate spurcăciunile și toate urâciunile. 19Le voi da o inimă neîmpărțită și voi pune în ei un duh nou. Voi lua inima de piatră din trupul lor și le voi da o inimă de carne, 20ca astfel să urmeze hotărârile Mele, și totodată să păzească și să împlinească rânduielile Mele. Vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. 21Cât despre aceia a căror inimă umblă după spurcăciunile și urâciunile lor, le voi răsplăti după căile lor, zice Stăpânul Domn.“
22După aceea, heruvimii și‑au ridicat aripile, însoțiți fiind de roțile care erau în apropierea lor; slava Dumnezeului lui Israel era deasupra lor. 23Slava Domnului s‑a ridicat din mijlocul cetății și s‑a oprit pe muntele de la răsăritul cetății. 24Duhul m‑a luat și m‑a dus într‑o vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, la exilații din Caldeea24 Babilonia [peste tot în carte]..
După ce a plecat de la mine vedenia pe care o văzusem, 25am istorisit exilaților toate cuvintele Domnului, pe care El mi le arătase.
Juicio contra los líderes de Israel
1El Espíritu me levantó y me llevó hasta la entrada oriental del Templo del Señor. A la entrada vi a veinticinco hombres, entre los cuales estaban Jazanías, hijo de Azur, y Pelatías, hijo de Benaías, que eran líderes del pueblo. 2El Señor me dijo: «Hijo de hombre, estos son los que están tramando maldades y dando malos consejos en esta ciudad. 3Dicen: “Todavía no es el momento de reconstruir las casas. La ciudad es la olla y nosotros somos la carne”. 4Por eso, hijo de hombre, profetiza contra ellos; ¡sí, profetiza!».
5El Espíritu del Señor vino sobre mí y me ordenó proclamar: «Así dice el Señor: “Ustedes, pueblo de Israel, han dicho esto y yo conozco sus pensamientos. 6Han matado a mucha gente en esta ciudad y han llenado las calles de cadáveres.
7»”Por eso yo, el Señor y Dios, les digo: Los cadáveres que ustedes han arrojado son la carne y la ciudad es la olla, pero yo los sacaré de ahí. 8¿Temen a la espada? Pues bien, yo, el Señor y Dios, declaro que con espadas iré contra ustedes. 9Los sacaré de la ciudad, los entregaré en manos de extranjeros y los juzgaré con justicia. 10Morirán a filo de espada; yo los juzgaré en las mismas fronteras de Israel y así sabrán que yo soy el Señor. 11La ciudad no les servirá de olla ni serán ustedes la carne dentro de ella. Yo los juzgaré en la frontera misma de Israel. 12Entonces sabrán que yo soy el Señor. No han seguido mis estatutos ni han cumplido con mis leyes, sino que han adoptado las costumbres de las naciones que los rodean”».
13Mientras yo profetizaba, Pelatías, hijo de Benaías, cayó muerto. Entonces caí rostro en tierra y clamé a gritos: «¡Ay, mi Señor y Dios! ¿Vas a exterminar al remanente de Israel?».
14La palabra del Señor vino a mí y me dijo: 15«Hijo de hombre, esto es lo que dicen los habitantes de Jerusalén en cuanto a tus hermanos, tus parientes y todo el pueblo de Israel: “Ellos se han alejado del Señor, y por eso se nos ha dado esta tierra en posesión”.
16»Por tanto, adviérteles que así dice el Señor y Dios: “Aunque los desterré a naciones lejanas y los dispersé por países extraños, por un tiempo les he servido de santuario en las tierras adonde han ido”.
17»Adviérteles también que así dice el Señor y Dios: “Yo los reuniré de entre las naciones; los juntaré de los países donde han estado dispersos y les daré la tierra de Israel.
18»”Ellos volverán a su tierra y echarán de allí a los ídolos detestables y pondrán fin a todas las abominaciones. 19Yo les daré un corazón sincero y pondré en ellos un espíritu renovado. Les arrancaré el corazón de piedra que ahora tienen y pondré en ellos un corazón de carne, 20para que cumplan mis estatutos y pongan en práctica mis leyes. Entonces ellos serán mi pueblo, y yo seré su Dios. 21Pero a los que van tras esos ídolos detestables y siguen prácticas abominables, yo les pediré cuentas de su conducta”», afirma el Señor y Dios.
La gloria del Señor abandona Jerusalén
22Los querubines desplegaron sus alas. Las ruedas estaban junto a ellos y la gloria del Dios de Israel estaba por encima de ellos. 23La gloria del Señor se elevó de en medio de la ciudad y se detuvo sobre la montaña que está al oriente de Jerusalén. 24En una visión, el Espíritu me levantó y me trasladó hasta donde estaban los exiliados en Babilonia;11:24 Lit. Caldea. y la visión terminó. 25Entonces comuniqué a los exiliados todo lo que el Señor me había revelado.
