Slava lui Dumnezeu părăsește Templul
1M‑am uitat și iată că pe întinderea1 Vezi nota de la 1:22. care se afla deasupra capetelor heruvimilor se vedea ceva ca o piatră de safir1 Sau: lapislazuli. care semăna la înfățișare cu un tron. 2El i‑a vorbit bărbatului îmbrăcat în haine de in și a zis: „Intră între roțile de sub heruvimi! Umple‑ți apoi mâinile cu cărbunii aprinși care sunt între heruvimi și împrăștie‑i peste cetate!“ Și el a intrat înaintea ochilor mei.
3În acest timp, heruvimii stăteau în partea de sud3 Lit.: dreaptă; în vremea aceea, în Orient punctele cardinale erau determinate de poziția cu fața spre răsărit, nu spre nord. a Casei, iar norul umpluse curtea interioară. 4Atunci slava Domnului s‑a ridicat dintre heruvimi și s‑a oprit deasupra pragului Casei. Norul a umplut Casa și strălucirea slavei Domnului a umplut curtea. 5Zgomotul făcut de aripile heruvimilor se auzea până în curtea exterioară și era asemenea glasului Dumnezeului cel Atotputernic5 Ebr.: El‑Șadai când vorbește.
6Atunci i‑a poruncit bărbatului îmbrăcat în haine de in, zicând: „Ia cărbuni aprinși dintre roți, dintre heruvimi!“ Acesta s‑a dus și s‑a oprit lângă roți. 7Atunci unul dintre heruvimi a întins mâna spre focul care era între ei, a luat cărbuni și i‑a pus în palma celui cu haine de in. Acesta i‑a luat și a ieșit. 8Undeva, sub aripile heruvimilor, se vedea forma unei mâini de om.
9M‑am uitat și iată că în apropierea heruvimilor erau patru roți, o roată în apropierea unui heruvim și o roată în apropierea următorului heruvim. Înfățișarea roților era ca strălucirea unei pietre de crisolit. 10Cele patru roți aveau aceeași înfățișare, fiecare având aspectul unei roți care se afla în mijlocul altei roți. 11Când mergeau, ele se puteau deplasa în toate cele patru direcții fără să se rotească în mers, căci, încotro era îndreptat capul fiecărui heruvim, într-acolo mergeau și ele, fără să se rotească în mers. 12Tot trupul heruvimilor, inclusiv spatele, mâinile, aripile și roțile – cele patru roți ale lor – era plin de ochi de jur împrejur. 13Cât despre roțile lor, ele au fost numite, în auzul meu, roți mișcătoare. 14Fiecare heruvim avea patru fețe: prima față era de heruvim, a doua față era de om, a treia față era de leu, iar a patra față era de vultur.
15Apoi heruvimii s‑au ridicat. Erau aceleași ființe vii pe care le văzusem la râul Chebar. 16Când mergeau heruvimii, mergeau și roțile alături de ei, iar când își ridicau aripile ca să se înalțe de la pământ, roțile rămâneau tot în apropierea lor. 17Când se opreau, se opreau și ele; când mergeau, mergeau și ele, căci duhul ființelor vii era în ele.
18Slava Domnului a părăsit pragul Casei și s‑a oprit deasupra heruvimilor. 19Apoi, înaintea ochilor mei, heruvimii și‑au ridicat aripile și s‑au înălțat de la pământ. Când au ieșit ei, au plecat și roțile împreună cu ei. S‑au oprit la intrarea porții dinspre răsărit a Casei Domnului, slava Dumnezeului lui Israel fiind sus, deasupra lor.
20Erau aceleași ființe vii pe care le văzusem stând sub Dumnezeul lui Israel, la râul Chebar, și mi‑am dat seama că sunt heruvimi. 21Fiecare avea câte patru fețe, câte patru aripi și ceva de forma unor mâini omenești sub aripi. 22Înfățișarea fețelor lor era aceeași cu a fețelor pe care le văzusem la râul Chebar; aveau aceeași înfățișare și fiecare mergea în partea în care avea îndreptată fața.
1Ich schaute auf das Gewölbe über den Köpfen der Keruben. Darüber erschien etwas, das aussah wie ein Thron aus Saphir. 2Gott sagte zu dem Mann, der das Gewand aus Leinen trug: »Geh zu den Keruben, die dort über den Rädern stehen. Zwischen ihnen findest du ein Feuer mit glühenden Kohlen. Nimm zwei Hände voll und streu sie über die Stadt!« Da ging der Mann vor meinen Augen in die Mitte zwischen die vier Gestalten. 3Sie standen gerade an der Südseite des Tempels, und eine Wolke erfüllte den inneren Vorhof.
4Der Herr in seiner Herrlichkeit erhob sich vom Thron über den Keruben und ließ sich an der Schwelle des Tempels nieder. Der ganze Tempel wurde von der Wolke erfüllt, und der Vorhof erstrahlte in seinem Licht. 5Das Flügelrauschen der Keruben war bis zum äußersten Vorhof zu hören. Es klang wie die Stimme des allmächtigen Gottes. 6Als nun Gott dem Mann mit dem Leinengewand befohlen hatte: »Hol von dem Feuer, das zwischen den Rädern bei den Keruben brennt!«, da ging er hin und stellte sich neben ein Rad. 7Eines der Wesen streckte seine Hand nach dem Feuer aus, das zwischen ihnen brannte, nahm glühende Kohlen und legte sie in die Hände des Mannes. Der ging damit hinaus in die Stadt.
Der Herr verlässt seinen Tempel
8Ich bemerkte, dass jeder von den Keruben unter seinen Flügeln so etwas wie eine menschliche Hand hatte. 9Neben den Keruben sah ich je eines der vier Räder. Die Räder schimmerten wie Edelsteine 10und waren alle gleich gebaut: Mitten in jedes Rad war ein zweites im rechten Winkel eingefügt. 11Darum konnten sie in jede beliebige Richtung laufen und brauchten sich dabei nicht umzudrehen. Wohin das erste von ihnen lief, dorthin liefen die anderen auch, ohne zu wenden. 12-13Der ganze Körper der Keruben, ihr Rücken, ihre Hände und ihre Flügel waren überall mit Augen bedeckt. Auch die Räder, die vor meinen Ohren »Wirbelwind«10,12‒13 Das hebräische Wort kann auch »Räderwerk« bedeuten. genannt wurden, waren voller Augen.
14Jede Gestalt hatte vier Gesichter: das eines Keruben, das eines Menschen, das eines Löwen und das eines Adlers. 15Es war dieselbe Erscheinung, die ich schon am Fluss Kebar gesehen hatte. Wenn die Keruben sich erhoben 16und fortbewegten, dann liefen auch die Räder mit; und wenn sie ihre Flügel schwangen, um zu fliegen, dann waren die Räder immer an ihrer Seite. 17Blieben die Keruben stehen, dann standen auch die Räder still. Hoben sie sich vom Boden, dann erhoben sich auch die Räder mit ihnen. So taten sie immer dasselbe, denn ein und derselbe Geist lenkte sie.
18Der Herr verließ die Schwelle des Tempels und nahm wieder den Platz über den Keruben ein. 19Diese schwangen ihre Flügel und erhoben sich vor meinen Augen von der Erde. Sie bewegten sich fort, und die Räder liefen mit ihnen. Vor dem Eingang am Osttor des Tempels blieben sie stehen. Über ihnen thronte der Gott Israels in seiner Herrlichkeit.
20Es waren dieselben Lebewesen, die ich schon am Fluss Kebar unter Gottes Thron gesehen hatte; und nun erkannte ich, dass es Keruben waren. 21Jeder von ihnen hatte vier Gesichter und vier Flügel. Unter ihren Flügeln hatten sie so etwas wie menschliche Hände. 22Auch ihre Gesichter waren dieselben wie die am Fluss Kebar. Wohin sie auch liefen, in jede Richtung blickte eines ihrer Gesichter.
