Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 1:1-28

Chemarea lui Ezechiel

1În al treizecilea an1 Probabil vârsta profetului., în a cincea zi a lunii a patra1 31 iulie 593 î.Cr.; multe date oferite de Ezechiel pot fi stabilite cu acuratețe, datorită analelor., în timp ce mă aflam printre exilații de lângă râul Chebar, cerurile s‑au deschis și am văzut vedenii dumnezeiești.

2În a cincea zi a lunii – era al cincilea an de exil al regelui Iehoiachin – 3Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în țara caldeenilor3 babilonienilor; [peste tot în carte]., lângă râul Chebar, și mâna Domnului a fost peste el acolo.

4M‑am uitat și iată că un vânt năprasnic venea dinspre nord: era un nor mare și un foc strălucitor care scânteia de jur împrejur. La mijloc, în mijlocul focului, era ceva ca metalul lustruit.4 Sau: ca strălucirea chihlimbarului. 5În mijlocul lui se afla ceva asemănător cu patru ființe vii, a căror înfățișare era ca înfățișarea unui om. 6Fiecare avea câte patru fețe și câte patru aripi. 7Picioarele lor erau drepte, iar talpa picioarelor lor era asemenea copitei unui vițel, strălucind ca bronzul lustruit. 8Sub aripile lor, pe fiecare din cele patru părți, se afla câte o mână de om. Toate cele patru ființe vii aveau fețe și aripi. 9Aripile lor se atingeau una pe alta, astfel încât nu se răsuceau în mers, ci, când mergeau, fiecare mergea drept înainte.

10Înfățișarea fețelor lor era astfel: în partea dinainte, fiecare avea o față de om; în partea dreaptă, cele patru aveau o față de leu; în partea stângă, cele patru aveau o față de bou, iar în partea din spate, cele patru aveau o față de vultur. 11Așa arătau fețele lor. Aripile le erau întinse în sus; fiecare avea două aripi, cu care atingea aripile celor de lângă ea, și alte două aripi cu care își acoperea trupul. 12Fiecare mergea drept înainte: mergeau într-acolo unde le arăta duhul să meargă, iar în mersul lor, nu se întorceau. 13Asemănarea ființelor vii, înfățișarea lor, era ca niște cărbuni de foc aprinși, ca asemănarea unor torțe; focul umbla încoace și încolo printre ființele vii. Focul avea strălucire și din foc ieșeau fulgere. 14Ființele vii alergau și se întorceau, ca înfățișarea fulgerului.

15Mă uitam la acele ființe vii și iată că pe pământ, în apropierea fiecărei ființe vii, se afla câte o roată, în total patru, câte una pentru fiecare față. 16Înfățișarea roților și lucrătura lor era ca aspectul crisolitului. Cele patru aveau aceeași asemănare; înfățișarea și lucrătura lor era asemenea unei roți în mijlocul altei roți. 17În timpul deplasării, ele puteau merge în toate cele patru direcții, fără să‑și schimbe direcția în timpul mersului. 18Obezile lor erau înalte și stârneau teamă; obezile celor patru erau pline de ochi de jur împrejur.

19Când mergeau ființele vii, mergeau și roțile pe lângă ele, iar când se ridicau ființele vii de la pământ, se ridicau și roțile. 20De aceea ființele vii mergeau acolo unde le punea duhul să meargă, încotro le îndruma duhul să meargă, iar roțile se ridicau să li se alăture, deoarece duhul ființelor vii era în roți. 21Când ele mergeau, mergeau și acestea; când ele se opreau, se opreau și acestea; iar când ele se ridicau de la pământ, se ridicau și roțile odată cu ele, deoarece duhul făpturilor era în roți.

22Deasupra capetelor acestor ființe vii se afla ceva asemănător unei întinderi22-23, 25-26 Sau: firmament. de cristal strălucitor, care se răspândea în înălțime, deasupra capetelor lor. 23Dedesubtul întinderii, aripile le stăteau întinse, una spre cealaltă, fiecare ființă vie având câte două aripi cu care se acoperea. 24Când porneau, am auzit zgomotul aripilor lor ca vuietul unor ape mari, asemenea glasului Celui Atotputernic24 Ebr.: Șadai, asemenea vuietului unei furtuni, asemenea zgomotului unei tabere. Când ele se opreau, aripile lor se lăsau în jos.

25Și s‑a auzit un glas de deasupra întinderii care era deasupra capetelor lor; când ele s‑au oprit, aripile lor s‑au lăsat în jos.25 Sau: Când ele se opreau și aripile lor se lăsau în jos, de deasupra întinderii care era peste capetele lor se auzea un glas. 26În partea de sus a întinderii care era deasupra capetelor lor se afla ceva precum înfățișarea pietrei de safir26 Sau: lapislazuli., în asemănarea unui tron, iar deasupra acestei asemănări de tron, în partea de sus, se afla cineva a cărei asemănare era ca înfățișarea unui om. 27De la ceea ce părea a fi brâul său în sus am văzut ceva ca sclipirea metalului lustruit, ca un foc închis de jur împrejur, iar de la ceea ce părea a fi brâul său în jos am văzut ceva ca înfățișarea focului. De jur împrejurul lui era o lumină strălucitoare. 28Asemenea curcubeului din nor în ziua ploioasă, așa era înfățișarea strălucirii de jur împrejur. Ea era înfățișarea asemănării slavei Domnului. Când am văzut‑o, m‑am aruncat cu fața la pământ și am auzit glasul Unuia Care vorbea.

Swedish Contemporary Bible

Hesekiel 1:1-28

Syner, symbolhandlingar, budskap om dom och straff

(1:1—24:27)

Synen med de fyra varelserna och Herrens härlighet

1I det trettionde året,1:1 Det är omdiskuterat varifrån dessa trettio år ska räknas, från Jojakins exil eller från profetens födelse. Det senare verkar dock troligt; Hesekiel var präst, och prästerna började sin tjänstgöring vid trettioårsåldern. Han fick sin profetkallelse i juli 593 f.Kr., och av allt att döma är det detta år som avses. på femte dagen i fjärde månaden, när jag var bland de bortförda vid floden Kevar, öppnades himlen, och jag fick se syner från Gud.

2Den femte dagen i månaden, under femte året av kung Jojakins fångenskap, 3kom Herrens ord till prästen Hesekiel, Busis son, i kaldéernas land, vid floden Kevar. Där rörde Herrens hand vid honom.

4Jag såg en stormvind komma från norr, ett enormt moln med flammande eld, omgivet av ett ljussken. I dess innersta, mitt i elden, glänste det som av glödande metall1:4 Det hebreiska ordets, som här översätts med glödande metall, betydelse är osäker. Andra tolkningar: vitt guld, ädelsten.. 5Där inne syntes något som liknade fyra varelser. De såg ut som människor, 6men var och en av dem hade fyra ansikten och fyra vingar. 7Deras ben var raka, men fötterna liknade en kalvs klövar och glänste som polerad koppar. 8Under vingarna hade de människohänder på alla fyra sidorna1:8 Eller …åt fyra håll.. Alla fyra hade ansikten och vingar.

9Deras vingar vidrörde varandra, och de rörde sig rakt fram utan att vända sig om. 10Deras ansikten liknade en människas ansikte, och alla fyra hade ett lejonansikte på högra sidan, alla fyra hade ett tjuransikte på vänstra sidan, och alla fyra hade ett örnansikte. 11Sådana var deras ansikten. Deras vingar var utbredda upptill. Var och en hade två vingar som de vidrörde varandra med, och två som täckte deras kropp. 12Var och en av dem gick rakt fram. De gick dit anden1:12 Kan också syfta på Guds Ande, men i ljuset av v. 20, där varelsernas ande klart står omtalad är det troligare att det även här är frågan om deras ande. I Hesekiels bok står Anden/ande(n) ofta omtalad, och i många fall är det svårt att se om ordet syftar på Guds Ande eller någon annans; samma hebreiska ord används också om vind. gick, och de gick utan att vända sig. 13Varelsernas gestalter liknade glödande koleld och brinnande facklor.1:13 Eller: Mellan varelserna var något som liknade…. Grundtexten är svårtolkad. Elden rörde sig fram och tillbaka mellan varelserna, och blixtar sköt fram ur den. 14De rörde sig fram och tillbaka, snabbt som blixten.

15Jag såg på de fyra varelserna och lade märke till ett hjul på marken bredvid var och en av dem. 16Hjulen såg ut och var konstruerade så att de gnistrade som krysolit. Alla fyra var likadana och tycktes vara gjorda så att varje hjul var inneslutet i ett annat hjul. 17De kunde gå i alla fyra riktningarna utan att vända sig. 18Hjulringarna var höga och fruktansvärda, alla fyra försedda med ögon runtom.

19När varelserna rörde sig, rörde sig hjulen tillsammans med dem. När varelserna lyfte över jorden, lyfte också hjulen. 20De gick dit anden gick, och hjulen lyfte tillsammans med dem, för deras ande var i hjulen. 21När varelserna rörde sig, rörde sig även hjulen, när varelserna stannade, stannade även hjulen, och när varelserna lyfte över jorden, lyfte hjulen tillsammans med dem, eftersom varelsernas ande var i hjulen.

22Över varelsernas huvuden var något som liknade ett himlavalv, fruktansvärt glänsande som iskristaller, utbrett över deras huvuden. 23Under valvet var deras vingar utsträckta mot varandra, och med två vingar täckte de var och en sin kropp. 24Jag hörde bruset från deras vingar, när de rörde sig, som dånet av stora vatten, som den Väldiges röst, som larmet från en armé. När de stannade sänkte de vingarna. 25En röst hördes från himlavalvet över dem när de stannade med sänkta vingar.

26Däruppe ovanför valvet över dem stod något som liknade en tron gjord av safirsten, och på det som liknade en tron satt någon som såg ut som en människa. 27Jag såg att det som tycktes vara hans höfter och uppåt var som glödande metall, som omgivet av eld. Neråt från det som tycktes vara hans höfter såg jag något som liknade eld, omgivet av ett ljussken. 28Ljusskenet som syntes runt omkring honom var som en båge i skyn en regnig dag.

Så såg det ut, det som liknade Herrens härlighet. När jag såg den, föll jag ner med ansiktet mot marken. Då hörde jag rösten av någon som talade.