Nouă Traducere În Limba Română

Ezechiel 1:1-28

Chemarea lui Ezechiel

1În al treizecilea an1 Probabil vârsta profetului., în a cincea zi a lunii a patra1 31 iulie 593 î.Cr.; multe date oferite de Ezechiel pot fi stabilite cu acuratețe, datorită analelor., în timp ce mă aflam printre exilații de lângă râul Chebar, cerurile s‑au deschis și am văzut vedenii dumnezeiești.

2În a cincea zi a lunii – era al cincilea an de exil al regelui Iehoiachin – 3Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în țara caldeenilor3 babilonienilor; [peste tot în carte]., lângă râul Chebar, și mâna Domnului a fost peste el acolo.

4M‑am uitat și iată că un vânt năprasnic venea dinspre nord: era un nor mare și un foc strălucitor care scânteia de jur împrejur. La mijloc, în mijlocul focului, era ceva ca metalul lustruit.4 Sau: ca strălucirea chihlimbarului. 5În mijlocul lui se afla ceva asemănător cu patru ființe vii, a căror înfățișare era ca înfățișarea unui om. 6Fiecare avea câte patru fețe și câte patru aripi. 7Picioarele lor erau drepte, iar talpa picioarelor lor era asemenea copitei unui vițel, strălucind ca bronzul lustruit. 8Sub aripile lor, pe fiecare din cele patru părți, se afla câte o mână de om. Toate cele patru ființe vii aveau fețe și aripi. 9Aripile lor se atingeau una pe alta, astfel încât nu se răsuceau în mers, ci, când mergeau, fiecare mergea drept înainte.

10Înfățișarea fețelor lor era astfel: în partea dinainte, fiecare avea o față de om; în partea dreaptă, cele patru aveau o față de leu; în partea stângă, cele patru aveau o față de bou, iar în partea din spate, cele patru aveau o față de vultur. 11Așa arătau fețele lor. Aripile le erau întinse în sus; fiecare avea două aripi, cu care atingea aripile celor de lângă ea, și alte două aripi cu care își acoperea trupul. 12Fiecare mergea drept înainte: mergeau într-acolo unde le arăta duhul să meargă, iar în mersul lor, nu se întorceau. 13Asemănarea ființelor vii, înfățișarea lor, era ca niște cărbuni de foc aprinși, ca asemănarea unor torțe; focul umbla încoace și încolo printre ființele vii. Focul avea strălucire și din foc ieșeau fulgere. 14Ființele vii alergau și se întorceau, ca înfățișarea fulgerului.

15Mă uitam la acele ființe vii și iată că pe pământ, în apropierea fiecărei ființe vii, se afla câte o roată, în total patru, câte una pentru fiecare față. 16Înfățișarea roților și lucrătura lor era ca aspectul crisolitului. Cele patru aveau aceeași asemănare; înfățișarea și lucrătura lor era asemenea unei roți în mijlocul altei roți. 17În timpul deplasării, ele puteau merge în toate cele patru direcții, fără să‑și schimbe direcția în timpul mersului. 18Obezile lor erau înalte și stârneau teamă; obezile celor patru erau pline de ochi de jur împrejur.

19Când mergeau ființele vii, mergeau și roțile pe lângă ele, iar când se ridicau ființele vii de la pământ, se ridicau și roțile. 20De aceea ființele vii mergeau acolo unde le punea duhul să meargă, încotro le îndruma duhul să meargă, iar roțile se ridicau să li se alăture, deoarece duhul ființelor vii era în roți. 21Când ele mergeau, mergeau și acestea; când ele se opreau, se opreau și acestea; iar când ele se ridicau de la pământ, se ridicau și roțile odată cu ele, deoarece duhul făpturilor era în roți.

22Deasupra capetelor acestor ființe vii se afla ceva asemănător unei întinderi22-23, 25-26 Sau: firmament. de cristal strălucitor, care se răspândea în înălțime, deasupra capetelor lor. 23Dedesubtul întinderii, aripile le stăteau întinse, una spre cealaltă, fiecare ființă vie având câte două aripi cu care se acoperea. 24Când porneau, am auzit zgomotul aripilor lor ca vuietul unor ape mari, asemenea glasului Celui Atotputernic24 Ebr.: Șadai, asemenea vuietului unei furtuni, asemenea zgomotului unei tabere. Când ele se opreau, aripile lor se lăsau în jos.

25Și s‑a auzit un glas de deasupra întinderii care era deasupra capetelor lor; când ele s‑au oprit, aripile lor s‑au lăsat în jos.25 Sau: Când ele se opreau și aripile lor se lăsau în jos, de deasupra întinderii care era peste capetele lor se auzea un glas. 26În partea de sus a întinderii care era deasupra capetelor lor se afla ceva precum înfățișarea pietrei de safir26 Sau: lapislazuli., în asemănarea unui tron, iar deasupra acestei asemănări de tron, în partea de sus, se afla cineva a cărei asemănare era ca înfățișarea unui om. 27De la ceea ce părea a fi brâul său în sus am văzut ceva ca sclipirea metalului lustruit, ca un foc închis de jur împrejur, iar de la ceea ce părea a fi brâul său în jos am văzut ceva ca înfățișarea focului. De jur împrejurul lui era o lumină strălucitoare. 28Asemenea curcubeului din nor în ziua ploioasă, așa era înfățișarea strălucirii de jur împrejur. Ea era înfățișarea asemănării slavei Domnului. Când am văzut‑o, m‑am aruncat cu fața la pământ și am auzit glasul Unuia Care vorbea.

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Ezequiel 1:1-28

1En el día quinto del mes cuarto del año treinta, mientras me encontraba entre los deportados a orillas del río Quebar, los cielos se abrieron y recibí visiones de Dios. 2Habían pasado cinco años y cinco meses desde que el rey Joaquín fue deportado.

3(En este tiempo, mientras Ezequiel hijo de Buzí estaba a orillas del río Quebar, en la tierra de los caldeos, el Señor le habló, y puso su mano sobre él).

4De pronto me fijé y vi que del norte venían un viento huracanado y una nube inmensa rodeada de un fuego fulgurante y de un gran resplandor. En medio del fuego se veía algo semejante a un metal refulgente. 5También en medio del fuego vi algo parecido a cuatro seres vivientes, 6cada uno de los cuales tenía cuatro caras y cuatro alas. 7Sus piernas eran rectas, y sus pies parecían pezuñas de becerro y brillaban como el bronce bruñido. 8En sus cuatro costados, debajo de las alas, tenían manos humanas. Estos cuatro seres tenían caras y alas, 9y las alas se tocaban entre sí. Cuando avanzaban no se volvían, sino que cada uno caminaba de frente. 10Sus rostros tenían el siguiente aspecto: de frente, los cuatro tenían rostro humano; a la derecha tenían cara de león; a la izquierda, de toro; y por detrás, de águila. 11Tales eran sus caras. Sus alas se desplegaban hacia arriba. Con dos alas se tocaban entre sí, mientras que con las otras dos se cubrían el cuerpo. 12Los cuatro seres avanzaban de frente. Iban adonde el espíritu los impulsaba, y no se volvían al andar. 13Estos seres vivientes parecían carbones encendidos, o antorchas, que se movían de un lado a otro. El fuego resplandecía, y de él se desprendían relámpagos. 14Los seres vivientes se desplazaban de un lado a otro con la rapidez de un rayo.

15Miré a los seres vivientes de cuatro caras, y vi que en el suelo, junto a cada uno de ellos, había una rueda. 16Las cuatro ruedas tenían el mismo aspecto, es decir, brillaban como el topacio y tenían la misma forma. Su estructura era tal que cada rueda parecía estar encajada dentro de la otra. 17Las ruedas podían avanzar en las cuatro direcciones sin tener que volverse. 18Las cuatro ruedas tenían grandes aros y estaban llenas de ojos por todas partes. 19Cuando los seres vivientes avanzaban, las ruedas a su lado hacían lo mismo y, cuando se levantaban del suelo, también se levantaban las ruedas. 20Los seres iban adonde el espíritu los impulsaba, y las ruedas se elevaban juntamente con ellos, porque el espíritu de los seres vivientes estaba en las ruedas. 21Cuando los seres se movían, las ruedas también se movían; cuando se detenían, las ruedas también se detenían; cuando se elevaban del suelo, las ruedas también se elevaban. Las ruedas hacían lo mismo que ellos, porque el espíritu de los seres vivientes estaba en las ruedas.

22Sobre las cabezas de los seres vivientes había una especie de bóveda, muy hermosa y reluciente como el cristal. 23Debajo de la bóveda, las alas de estos seres se extendían y se tocaban entre sí, y cada uno de ellos tenía otras dos alas con las que se cubría el cuerpo. 24Cuando los seres avanzaban, yo podía oír el ruido de sus alas: era como el estruendo de muchas aguas, como la voz del Todopoderoso, como el tumultuoso ruido de un campamento militar. Cuando se detenían, replegaban sus alas. 25Luego, mientras estaban parados con sus alas replegadas, se produjo un estruendo por encima de la bóveda que estaba sobre sus cabezas. 26Por encima de esa bóveda había algo semejante a un trono de zafiro, y sobre lo que parecía un trono había una figura de aspecto humano. 27De lo que parecía ser su cintura para arriba, vi algo que brillaba como el metal bruñido, rodeado de fuego. De su cintura para abajo, vi algo semejante al fuego, y un resplandor a su alrededor. 28El resplandor era semejante al del arco iris cuando aparece en las nubes en un día de lluvia. Tal era el aspecto de la gloria del Señor. Ante esa visión, caí rostro en tierra y oí que una voz me hablaba.