1Domnul i‑a zis lui Moise:
– Vezi că te‑am făcut asemenea lui Dumnezeu pentru Faraon, iar fratele tău, Aaron, îți va fi profet. 2Să‑i spui tot ce‑ți poruncesc, iar fratele tău, Aaron, să‑i spună lui Faraon să‑i lase pe fiii lui Israel să iasă din țara sa. 3Eu însă îi voi împietri3 Lit.: înțepeni; vezi nota de la Ex. 4:21. inima lui Faraon și Îmi voi înmulți semnele și minunile în țara Egiptului. 4Când Faraon nu va asculta de voi, Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și prin faptele mărețe ale judecății Îmi voi scoate oștirile din țara Egiptului, pe fiii lui Israel, poporul Meu. 5Egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul când Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și îi voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lor.
6Moise și Aaron au făcut astfel; ei au făcut întocmai cum le‑a poruncit Domnul. 7Moise avea optzeci de ani și Aaron avea optzeci și trei de ani atunci când i‑au vorbit lui Faraon.
Toiagul lui Aaron se transformă în șarpe
8Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând: 9„Când Faraon vă va zice: «Faceți o minune!», atunci să‑i spui lui Aaron: «Ia toiagul și aruncă‑l înaintea lui Faraon». Și toiagul se va transforma în șarpe9-10 Ebr.: tanin (șarpe uriaș, monstru marin – vezi Gen. 1:21; Iov 7:12; Ps. 74:13; 148:7; Is. 27:1; 51:9; Ier. 51:34; Eze. 29:3; 32:2), diferit de termenul nahaș (șarpe) menționat în v. 15 și în 4:3..“
10Moise și Aaron s‑au dus la Faraon și au făcut așa cum le‑a poruncit Domnul; Aaron a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor săi, iar acesta s‑a transformat într‑un șarpe. 11Atunci Faraon i‑a chemat pe cei înțelepți și pe vrăjitori, și magicienii11 Vezi nota de la Gen. 41:8. Egiptului au făcut la fel prin vrăjitoriile lor. 12Toți și‑au aruncat toiegele și acestea s‑au transformat în șerpi, însă toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. 13Totuși, inima lui Faraon s‑a împietrit13 Vezi nota de la Ex. 4:21., astfel că el nu i‑a ascultat pe cei doi, după cum spusese Domnul.
Prima urgie: prefacerea apei în sânge
14Apoi Domnul i‑a zis lui Moise: „Inima lui Faraon este împietrită14 Lit.: grea; vezi nota de la Ex. 4:21.. Nu vrea să lase poporul să plece. 15Du‑te dis‑de‑dimineață la Faraon și de îndată ce acesta iese la apă, stai pe malul Nilului ca să‑l întâlnești și ia în mână toiagul care s‑a făcut șarpe. 16Să‑i spui astfel: «Domnul, Dumnezeul evreilor, m‑a trimis la tine ca să‑ți spun: ‘Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească în pustie. Dar iată că până acum n‑ai ascultat. 17De aceea așa vorbește Domnul: Prin aceasta vei cunoaște că Eu sunt Domnul: iată, voi lovi apele Nilului cu toiagul din mâna mea, iar acestea se vor preface în sânge. 18Peștii din râu vor muri, râul se va împuți, și egiptenii nu vor mai putea să bea apă din Nil.’»“ 19Domnul i‑a zis lui Moise: „Spune‑i lui Aaron: «Ia‑ți toiagul, întinde‑ți mâna peste apele Egiptului, – peste râurile lor, peste canalele lor, peste iazurile lor și peste toate bălțile lor –, și ele se vor preface în sânge.» Va fi sânge în toată țara Egiptului, chiar și în vasele de lemn și de piatră.“
20Moise și Aaron au făcut așa cum le‑a poruncit Domnul. El a ridicat toiagul și a lovit apa din Nil înaintea ochilor lui Faraon și înaintea ochilor slujitorilor săi. Și toată apa din Nil s‑a prefăcut în sânge. 21Peștii din Nil au murit și Nilul s‑a împuțit, astfel că egiptenii n‑au mai putut să bea apă din Nil. Și a fost sânge în toată țara Egiptului.
22Dar magicienii22 Vezi nota de la Gen. 41:8. Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor. Astfel, inima lui Faraon s‑a împietrit22 Vezi nota de la Ex. 4:21. și el nu i‑a ascultat pe Aaron și pe Moise, după cum spusese Domnul. 23Faraon s‑a întors, a intrat în palat23 Ebr.: bet (casă), care poate fi tradus și cu palat [peste tot în carte]., și inima nu i‑a fost mișcată de întâmplarea aceasta. 24Toți egiptenii au săpat de‑a lungul Nilului ca să găsească apă de băut, căci nu puteau să bea apă din acest râu. 25Trecuseră șapte zile de când Domnul lovise Nilul.
1—Toma en cuenta —dijo el Señor a Moisés—, que te pongo por Dios ante el faraón. Tu hermano Aarón será tu profeta. 2Tu obligación es decir todo lo que yo te ordene que digas; tu hermano Aarón, por su parte, pedirá al faraón que deje salir de su país a los israelitas. 3Yo endureceré el corazón del faraón y, aunque haré muchas señales milagrosas y prodigios en Egipto, 4él no les hará caso. Entonces descargaré mi poder sobre Egipto; ¡con grandes actos de justicia sacaré de allí a los escuadrones de mi pueblo, los israelitas! 5Y cuando yo despliegue mi poder contra Egipto y saque de allí a los israelitas, sabrán los egipcios que yo soy el Señor.
6Moisés y Aarón cumplieron al pie de la letra las órdenes del Señor. 7Cuando hablaron con el faraón, Moisés tenía ochenta años y Aarón ochenta y tres.
La vara de Moisés
8El Señor dijo a Moisés y a Aarón: 9«Cuando el faraón les pida que hagan un milagro, dirás a Aarón que tome la vara y la tire al suelo ante el faraón. Así la vara se convertirá en serpiente».
10Moisés y Aarón fueron a ver al faraón y cumplieron las órdenes del Señor. Aarón tiró su vara al suelo ante el faraón y sus funcionarios, y la vara se convirtió en serpiente. 11Pero el faraón llamó a los sabios y hechiceros y, mediante sus artes secretas, también los magos egipcios hicieron lo mismo: 12Cada uno de ellos tiró su vara al suelo y cada vara se convirtió en una serpiente. Sin embargo, la vara de Aarón se tragó las varas de todos ellos. 13A pesar de esto, y tal como lo había advertido el Señor, el corazón del faraón se endureció y no les hizo caso.
La plaga de sangre
14El Señor dijo a Moisés: «El corazón del faraón se ha endurecido y se niega a dejar salir al pueblo. 15Ve a verlo por la mañana, cuando salga a bañarse. Espéralo a orillas del río Nilo y sal luego a su encuentro. No dejes de llevar la vara que se convirtió en serpiente. 16Dile allí: “El Señor, Dios de los hebreos, me ha enviado a decirte: ‘¡Deja ir a mi pueblo para que me rinda culto en el desierto!’. Como no has querido obedecer, 17el Señor dice: ‘¡Ahora vas a saber que yo soy el Señor!’. Con esta vara que llevo en la mano voy a golpear las aguas del Nilo y el río se convertirá en sangre. 18Morirán los peces que hay en el río; entonces el río apestará y los egipcios no podrán beber agua de allí”».
19Dijo también el Señor a Moisés: «Dile a Aarón que tome su vara y extienda el brazo sobre las aguas de Egipto, para que se conviertan en sangre sus ríos y canales, sus lagunas y depósitos de agua. Habrá sangre por todo el territorio de Egipto, ¡hasta en las vasijas de madera y de piedra!».
20Moisés y Aarón cumplieron las órdenes del Señor. En presencia del faraón y de sus funcionarios, Aarón levantó su vara y golpeó las aguas del Nilo. ¡Y toda el agua del río se convirtió en sangre! 21Murieron los peces que había en el Nilo y tan mal olía el río que los egipcios no podían beber agua de allí. Por todo Egipto se veía sangre.
22Sin embargo, mediante sus artes secretas los magos egipcios hicieron lo mismo, de modo que el corazón del faraón se endureció y, tal como el Señor lo había advertido, no hizo caso ni a Aarón ni a Moisés. 23Como si nada hubiera pasado, se dio media vuelta y regresó a su palacio. 24Mientras tanto, todos los egipcios hacían pozos a la orilla del Nilo en busca de agua potable, porque no podían beber el agua del río.
La plaga de ranas
25Siete días pasaron después de que el Señor golpeó el Nilo.
