Reînnoirea legământului
(Deut. 10:1-5)
1Domnul i‑a zis lui Moise: „Cioplește două table de piatră asemenea celor dintâi, căci Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe cele dintâi, pe care le‑ai spart. 2Fii gata dis‑de‑dimineață și urcă de dimineață pe muntele Sinai. Să stai acolo înaintea Mea, pe vârful muntelui. 3Să nu urce nimeni cu tine și să nu fie nimeni pe tot muntele. De asemenea, să nu pască nici turme, nici cirezi în fața acelui munte.“
4Moise a cioplit două table de piatră, asemenea celor dintâi, și s‑a urcat pe muntele Sinai dis‑de‑dimineață, așa cum i‑a poruncit Domnul, luând în mână cele două table de piatră. 5Domnul S‑a coborât într‑un nor, a stat cu el acolo și a proclamat Numele de „Domnul“. 6Domnul a trecut prin fața lui și a strigat: „Domnul, Domnul Dumnezeu, este milostiv și plin de har, încet la mânie și plin de îndurare și credincioșie. 7El Își păstrează îndurarea față de mii de generații, iertând fărădelegea, nelegiuirea și păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, ci pedepsește nelegiuirea părinților în copii și în copiii copiilor lor până la a treia și a patra generație7 Vezi nota de la 20:5..“
8Moise s‑a plecat repede la pământ și s‑a închinat.
9Apoi a zis:
– Stăpâne, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta9 Lit.: în ochii Tăi., Te rog să mergi Tu, Stăpâne, cu noi. Într-adevăr, poporul acesta are ceafa tare, dar iartă‑ne nelegiuirea și păcatul și ia‑ne ca moștenire.
10El i‑a răspuns:
– Iată, Eu închei un legământ. Voi face minuni în fața întregului tău popor, cum n‑au mai fost înfăptuite în nicio țară și în niciun neam. Tot poporul care este în jurul tău va vedea lucrarea Domnului, căci prin tine voi face lucruri de temut. 11Ia seama la ceea ce‑ți poruncesc azi! Iată, îi voi alunga dinaintea ta pe amoriți, pe canaaniți, pe hitiți, pe periziți, pe hiviți și pe iebusiți. 12Ai grijă ca nu cumva să închei legământ cu locuitorii țării în care vei intra, ca să nu fie o cursă pentru tine în mijlocul tău. 13Dimpotrivă, să le dărâmați altarele, să le zdrobiți stâlpii sacri și să le tăiați așerele13 Ebr.: așerim, simboluri din lemn ale zeiței canaanite Așera sau ale zeiței Aștoret (numită în greacă Astarte), împlântate pe o înălțime, sub un copac umbros, alături de un altar. Sau: stâlpi sacri; crânguri sacre.. 14Căci tu nu trebuie să te închini niciunui alt dumnezeu, fiindcă Domnul, al Cărui Nume este Gelos, este un Dumnezeu gelos.
15Să nu închei legământ cu locuitorii țării, ca nu cumva, atunci când se vor prostitua înaintea15 Lit.: după. dumnezeilor lor15-16 Este vorba fie de ritualurile care implicau prostituția sacră, foarte răspândită în Canaan, fie de faptul că simpla închinare la idoli este o infidelitate (o prostituție) înaintea lui Dumnezeu. și le vor aduce jertfe, cineva să te invite și pe tine și să mănânci din jertfele lui, 16și ca nu cumva să iei soții dintre fetele lor pentru fiii tăi și astfel, fetele lor, prostituându‑se înaintea dumnezeilor lor, să‑i facă și pe fiii tăi să se prostitueze înaintea acestor dumnezei.
17Să nu‑ți faci dumnezei turnați.
18Să ții Sărbătoarea Azimelor. Șapte zile să mănânci azime, așa cum ți‑am poruncit, la timpul hotărât, în luna Abib18 Vezi nota la 13:4., pentru că în luna Abib ai ieșit din Egipt.
19Primul rod al fiecărui pântec este al Meu. Fiecare mascul din turmele tale, întâii născuți ai vacilor și ai oilor, sunt ai Mei. 20Întâiul născut al măgăriței să‑l răscumperi cu un miel20 Vezi nota la 13:13., iar dacă nu‑l vei răscumpăra, să‑i frângi gâtul20 Vezi nota la 13:13.. Să răscumperi pe toți întâii născuți ai fiilor tăi. Nimeni să nu se înfățișeze înaintea Mea cu mâinile goale.
21Să lucrezi șase zile, iar în a șaptea zi să te odihnești; chiar și în perioada aratului și a secerișului să te odihnești.
22Să ții Sărbătoarea Săptămânilor22 Vezi nota de la 23:16., a primelor roade din secerișul grâului, precum și Sărbătoarea Culesului22 Vezi nota de la 23:16. la sfârșitul anului. 23De trei ori pe an, toți bărbații să se înfățișeze înaintea Stăpânului Domn, Dumnezeul lui Israel. 24Eu voi alunga neamuri dinaintea ta și îți voi lărgi hotarele. Și nimeni nu‑ți va pofti țara când te vei sui să te înfățișezi înaintea Domnului, Dumnezeul tău, de trei ori pe an.
25Să nu aduci sângele jertfei Mele împreună cu pâine dospită, iar jertfa de la Sărbătoarea Paștelui să nu rămână până dimineața.
26Primele roade ale pământului să le aduci în Casa Domnului, Dumnezeul tău.
Să nu fierbi iedul în laptele mamei sale.26 Vezi nota de la 23:19.
27Apoi Domnul i‑a zis lui Moise:
– Scrie‑ți cuvintele acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte am încheiat legământ cu tine și cu Israel.
28Moise a stat acolo cu Domnul timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, timp în care n‑a mâncat pâine și n‑a băut apă. El a scris pe table cuvintele legământului, Cele Zece Porunci.
Strălucirea feței lui Moise
29Moise a coborât de pe muntele Sinai. A coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mână și nu știa că pielea feței sale strălucea pentru că vorbise cu Dumnezeu. 30Aaron și toți fiii lui Israel s‑au uitat la Moise și iată că pielea feței lui strălucea; și se temeau să se apropie de el. 31Dar Moise i‑a chemat, astfel că Aaron și conducătorii comunității s‑au întors la el, iar Moise le‑a vorbit. 32După aceea, toți fiii lui Israel s‑au apropiat, și el le‑a dat toate poruncile pe care le primise de la Domnul pe muntele Sinai.
33Când Moise a terminat de vorbit cu ei, și‑a așezat un văl pe față. 34Ori de câte ori mergea Moise înaintea Domnului ca să‑I vorbească, își lua vălul de pe față până când ieșea. Iar când ieșea, le spunea fiilor lui Israel ce i s‑a poruncit. 35Fiii lui Israel vedeau că pielea feței lui Moise strălucea. Și Moise își punea din nou vălul pe față, până când intra să vorbească cu Domnul.
Le renouvellement de l’alliance
1L’Eternel dit à Moïse : Taille toi-même deux tablettes de pierre semblables aux premières et j’y graverai les paroles qui se trouvaient sur celles que tu as brisées. 2Sois prêt pour demain matin ; monte dès l’aube sur le mont Sinaï et tiens-toi là pour m’attendre, au sommet de la montagne. 3Personne ne montera avec toi, on ne verra aucune autre personne sur toute la montagne. Que même ni petit ni gros bétail ne paisse aux abords de la montagne.
4Moïse tailla deux tablettes de pierre semblables aux précédentes et le lendemain matin, de bonne heure, gravit le mont Sinaï, comme l’Eternel le lui avait ordonné, tenant en main les deux tablettes de pierre.
5L’Eternel descendit dans la nuée, il se tint là près de lui et proclama son nom : 6il passa devant lui en proclamant : L’Eternel, l’Eternel, un Dieu plein de compassion et de grâce, lent à se mettre en colère, et riche en amour et en fidélité34.6 Pour les v. 6-7, voir, entre autres, Ex 20.5-6 ; Nb 14.18 ; Dt 5.9-10 ; 7.9-10. ! 7Il conserve son amour jusqu’à la millième génération : il pardonne le crime, la faute et le péché, mais ne tient pas le coupable pour innocent, il punit la faute des pères sur leurs descendants jusqu’à la troisième, voire même la quatrième génération.
8Aussitôt, Moïse s’inclina jusqu’à terre et se prosterna. 9Puis il dit : Seigneur, si j’ai obtenu ta faveur, je t’en prie, Seigneur, marche au milieu de nous. Oui, c’est un peuple rebelle, mais veuille pardonner nos fautes et nos péchés et conserver notre peuple comme ta possession !
10Dieu répondit : Je vais conclure une alliance avec vous. En présence de tout ton peuple, je ferai des prodiges tels qu’il ne s’en est jamais produit sur la terre entière chez aucun autre peuple, et tout le peuple qui t’entoure verra combien est impressionnante l’œuvre de l’Eternel que j’accomplis avec toi.
11Retenez bien ce que je vous commande aujourd’hui. Je vais chasser devant vous les Amoréens, les Cananéens, les Hittites, les Phéréziens, les Héviens et les Yebousiens. 12Gardez-vous de conclure une alliance avec les habitants du pays dans lequel vous allez entrer, ils deviendraient un piège au milieu de vous. 13Au contraire, vous renverserez leurs autels, vous briserez leurs stèles34.13 Pierres dressées, symboles de la divinité masculine, dont le culte est condamné par l’Eternel : 23.24 ; Lv 26.1 ; Dt 7.5 ; 12.3 ; 16.22., et vous abattrez leurs pieux sacrés voués à la déesse Ashéra34.13 Pieux ou poteaux sacrés des sanctuaires cananéens, dont le nom a parfois été employé pour désigner la divinité qu’ils étaient censés représenter (Jg 6.25 ; 1 R 14.23 ; 15.13). Voir Dt 16.21-22..
14Vous ne vous prosternerez devant aucune autre divinité ; car son nom à lui, c’est « l’Eternel qui ne tolère aucun rival » et il est effectivement un Dieu qui ne tolère aucun rival.
15N’allez donc pas conclure une alliance avec les habitants du pays ; car ces gens se prostituent à leurs dieux, ils leur offrent des sacrifices, et, à leur invitation, vous mangeriez de ce qu’ils leur ont offert. 16Vous prendriez parmi leurs filles des épouses pour vos fils, et leurs filles, qui se prostituent à leurs dieux, entraîneraient vos fils à faire de même.
17Vous ne vous ferez pas de dieu en métal fondu34.17 Voir Ex 20.4-5 ; Lv 19.4 ; 26.1 ; Dt 4.15-18 ; 5.8 ; 27.15..
18Vous observerez la fête des Pains sans levain. Pendant les sept jours fixés du mois des épis, vous mangerez des pains sans levain, comme je vous l’ai prescrit, car c’est au cours de ce mois que vous êtes sortis d’Egypte34.18 Pour les v. 18-26, voir Ex 23.14-19 ; Dt 16.1-17 ; Ex 12.14-20 ; Lv 23.6-8 ; Nb 28.16-25..
19Tout premier-né m’appartient. Il en est ainsi de tout premier-né mâle de ton bétail, veau ou agneau34.19 Voir Ex 13.2 ; Nb 3.13 ; Lc 2.23.. 20Quant au premier-né de l’âne, vous le rachèterez par un agneau ; si vous ne le rachetez pas, vous lui briserez la nuque. Vous rachèterez toujours tout premier-né de vos fils.
Vous ne viendrez pas vous présenter devant moi les mains vides34.20 Voir Ex 13.13 ; Nb 18.15. !
21Vous travaillerez six jours, mais le septième jour, vous vous reposerez ; même au temps du labour et de la moisson, vous vous reposerez34.21 Voir Ex 20.8-11 ; 23.12 ; 31.12-17 ; 35.2 ; Lv 23.3 ; Dt 5.13-14..
22Observe aussi la fête des Semaines34.22 Appelée ainsi parce que l’on comptait sept semaines à partir de la Pâque. à l’occasion des premiers grains de blé moissonnés, ainsi que la fête de la récolte à la fin de l’année34.22 Voir Ex 23.16 ; Lv 23.15-21 ; Nb 28.26-31.. 23Trois fois par an, tous les hommes du peuple viendront se présenter devant moi, le Souverain, l’Eternel, le Dieu d’Israël. 24Car je déposséderai d’autres peuples devant vous, j’agrandirai votre territoire, et personne ne cherchera à conquérir votre pays pendant que vous monterez pour vous présenter devant l’Eternel votre Dieu trois fois par an.
25Vous ne ferez pas couler le sang de mon sacrifice sur du pain levé, et vous ne garderez pas jusqu’au lendemain matin la viande du sacrifice de la fête de Pâque34.25 Voir 12.10..
26Vous apporterez le meilleur des premiers produits de votre terre au sanctuaire de l’Eternel votre Dieu.
Vous ne ferez pas cuire un chevreau dans le lait de sa mère34.26 Voir 23.19..
27L’Eternel dit à Moïse : Inscris-toi ces paroles-là ; car c’est dans ces termes que je conclus alliance avec toi et avec le peuple d’Israël.
28Moïse demeura là avec l’Eternel quarante jours et quarante nuits, sans rien manger ni boire, et l’Eternel écrivit sur les tablettes les paroles de l’alliance, les dix commandements.
Le visage de Moïse
29Puis Moïse redescendit du mont Sinaï, tenant en main les deux tablettes de l’acte de l’alliance. Il ne savait pas que la peau de son visage était devenue rayonnante pendant qu’il s’entretenait avec l’Eternel34.29 Pour les v. 29-35, allusion en 2 Co 3.7-16.. 30Aaron et tous les Israélites regardèrent Moïse, et s’aperçurent que la peau de son visage rayonnait. Ils eurent peur de s’approcher de lui. 31Alors Moïse les appela. Aaron et tous les chefs de la communauté revinrent vers lui, et il s’entretint avec eux. 32Après cela, tous les Israélites s’approchèrent de lui et il leur transmit tous les commandements que l’Eternel lui avait donnés sur le mont Sinaï.
33Quand il eut terminé de parler avec eux, il se couvrit le visage d’un voile. 34Lorsqu’il se rendait devant l’Eternel pour s’entretenir avec lui, il ôtait le voile jusqu’à ce qu’il ressorte de la tente. A sa sortie, il communiquait aux Israélites les ordres qu’il avait reçus. 35Les Israélites voyaient que la peau du visage de Moïse rayonnait, puis Moïse remettait le voile sur son visage jusqu’à ce qu’il retourne s’entretenir avec l’Eternel.
