Vițelul de aur
(Deut. 9:7-21, 25-29)
1Când poporul a văzut că Moise întârzie să coboare de pe munte, s‑a strâns în jurul lui Aaron și i‑a zis:
– Ridică‑te! Fă‑ne niște dumnezei1 Ebr.: elohim, un plural care are în VT mai multe uzanțe. Termenul se poate referi atât la Dumnezeu (vezi Gen. 1:1 și nota), funcționând gramatical ca un singular, cât și la dumnezei, îngeri sau conducători, funcționând gramatical ca un plural. Din text înțelegem că israeliții i‑au cerut lui Aaron niște dumnezei, iar Aaron le‑a făcut un vițel turnat. Din perspectiva israeliților acest vițel era echivalentul dumnezeilor lor (vezi v. 4; existau multe zeități, atât la egipteni cât și la semiți, reprezentate prin viței sau tauri), în timp ce din perspectiva lui Aaron acesta era o reprezentare a Domnului (vezi v. 5). care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s‑a întâmplat cu acest Moise, bărbatul care ne‑a scos din țara Egiptului.
2Aaron le‑a răspuns:
– Scoateți cerceii de aur din urechile soțiilor voastre, ale fiilor voștri și ale fiicelor voastre și aduceți‑i la mine!
3Și toți și‑au scos cerceii de aur din urechi și i‑au adus la Aaron. 4El a luat aurul din mâna lor, l‑a bătut cu o unealtă și a făcut din el un vițel turnat4 Cel mai probabil un vițel din lemn, placat cu aur (în v. 20, vițelul este ars). Textul ebraic poate să se refere și la un vițel turnat din aur solid și apoi lucrat cu o daltă.. Ei au zis: „Israel, aceștia sunt dumnezeii tăi care te‑au scos din țara Egiptului!“ 5Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui și a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!“ 6A doua zi s‑au sculat dis‑de‑dimineață și au adus arderi‑de‑tot și jertfe de pace6 Vezi nota de la 24:5.. Poporul s‑a așezat să mănânce și să bea, apoi s‑a ridicat să se distreze.
7Domnul i‑a zis lui Moise:
– Du‑te, coboară de pe munte, căci poporul tău, pe care l‑ai scos din țara Egiptului, s‑a pervertit. 8S‑au abătut repede de la calea pe care le‑am poruncit‑o. Și‑au făcut un vițel turnat, s‑au închinat înaintea lui, i‑au adus jertfe și au zis: „Israel, aceștia sunt dumnezeii tăi care te‑au scos din țara Egiptului!“
9Domnul i‑a zis lui Moise:
– M‑am uitat la acest popor și iată că este un popor cu ceafa tare9 Cu sensul de a fi încăpățânat.. 10Acum, lasă‑Mă! Mânia Mea are să se aprindă împotriva lor și‑i voi mistui, iar din tine voi face un neam mare.
11Dar Moise a căutat fața Domnului, Dumnezeul său, zicând:
– Doamne, de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l‑ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână puternică? 12De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i‑a scos, ca să‑i ucidă prin munți și să‑i șteargă de pe fața pământului!“ Întoarce‑Ți mânia Ta cea aprigă de la ei și lasă‑Te de răul pe care vrei să‑l faci poporului Tău. 13Adu‑Ți aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac și Israel, cărora le‑ai jurat pe Tine Însuți, zicându‑le: „Vă voi înmulți sămânța13 Termenul ebraic este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. ca stelele cerurilor și toată această țară, pe care v‑am promis‑o, o voi da seminței voastre, iar ei o vor moșteni pentru totdeauna.“
14Atunci Domnul a renunțat la răul pe care avea de gând să‑l facă poporului Său.
15Apoi Moise s‑a întors și a coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mâini, table care erau scrise pe ambele părți, scrise pe față și pe spate. 16Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu și scrisul era scrisul lui Dumnezeu săpat pe table.
17Când Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga, i‑a zis lui Moise:
– Este zgomot de război în tabără.
18Moise a răspuns:
– Nu este nici strigăt de victorie, nu este nici vaiet de înfrângere, ci zgomot de petrecere este ceea ce eu aud.
19În timp ce se apropia de tabără, Moise a văzut vițelul și dansul. Atunci s‑a aprins de mânie, a aruncat tablele din mâini și le‑a sfărâmat de poalele muntelui. 20A luat vițelul pe care l‑au făcut și l‑a ars în foc. L‑a măcinat până s‑a făcut cenușă, după care a împrăștiat cenușa pe apă și a dat‑o fiilor lui Israel s‑o bea.
21Moise i‑a zis lui Aaron:
– Ce ți‑a făcut acest popor de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?
22Aaron a răspuns:
– Să nu se aprindă mânia stăpânului meu. Tu cunoști poporul acesta și știi că este pornit la rău. 23Ei mi‑au zis: „Fă‑ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s‑a întâmplat cu acest Moise, bărbatul care ne‑a scos din țara Egiptului.“ 24Atunci eu le‑am răspuns: „Oricine are aur să‑l scoată!“ Ei mi l‑au dat, iar eu l‑am aruncat în foc și din el a ieșit vițelul acesta.
25Când a văzut Moise că poporul era fără frâu – căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu și de batjocură înaintea dușmanilor lui – 26a stat la intrarea în tabără și a zis: „Cine este de partea Domnului să vină la mine!“ Toți leviții s‑au adunat în jurul lui.
27El le‑a zis: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Fiecare să‑și încingă sabia la mijloc! Întoarceți‑vă și străbateți tabăra din poartă în poartă, și fiecare să‑și omoare fratele, prietenul și vecinul.»“ 28Leviții au făcut așa cum le‑a poruncit Moise și aproape trei mii de oameni au căzut în ziua aceea. 29Apoi Moise le‑a zis: „Astăzi v‑ați predat Domnului, fiecare cu prețul fiului și al fratelui său, aducând binecuvântare peste voi.“
Mijlocirea lui Moise
30În ziua următoare, Moise a zis poporului: „Ați făcut un mare păcat. Acum mă voi sui la Domnul; poate voi reuși să fac ispășire pentru păcatul vostru.“
31Moise s‑a întors la Domnul și a zis:
– Oh, poporul acesta a săvârșit un mare păcat, făurindu‑și dumnezei din aur. 32Dar acum, dacă dorești, iartă‑i păcatul! Dacă nu, șterge‑mă, Te rog, din Cartea Ta pe care ai scris‑o.
33Domnul i‑a zis lui Moise:
– Pe acela care a păcătuit împotriva Mea îl voi șterge din Cartea Mea. 34Acum du‑te și condu poporul spre locul despre care ți‑am spus. Iată că Îngerul Meu va merge înaintea ta. Totuși, atunci când va veni ziua pedepsei, îi voi pedepsi pentru păcatul lor.
35Domnul a lovit poporul pentru ceea ce făcuseră cu vițelul făurit de Aaron.
金牛犢
1百姓見摩西遲遲沒有下山，就聚集到亞倫那裡，對他說：「領我們離開埃及的那個摩西不知怎樣了，你給我們造神像來帶領我們吧。」 2亞倫對他們說：「你們去摘下妻子、兒女的金耳環，拿來給我。」 3百姓就都摘下金耳環交給亞倫。 4亞倫用這些金耳環鑄造了一頭牛犢。他們說：「以色列人啊，這就是把你們帶出埃及的神明。」 5亞倫見狀，便在牛犢前面築了一座壇，然後宣告說：「明天是耶和華定的節期。」 6第二天清晨，百姓都上前來獻燔祭和平安祭，獻完祭後就坐下吃喝，起來狂歡。
7耶和華對摩西說：「你快下山吧，你的百姓，就是你從埃及領出來的那些人已經敗壞了。 8他們這麼快就偏離了我吩咐他們走的道路，為自己造了一頭牛犢來叩拜獻祭，說，『以色列人啊，這就是把你們帶出埃及的神明。』」 9耶和華又說：「我看到了，這些百姓真是頑固不化。 10你不要阻止我，我要向他們發烈怒，毀滅他們。我要使你的後代成為大國。」
11摩西懇求他的上帝耶和華說：「耶和華啊，你為什麼要向你的子民發烈怒呢？這些子民是你親自用神蹟和大能從埃及領出來的。 12難道你要讓埃及人議論說你領他們出來是出於惡意，是為了在山野之間殺掉他們，從地上滅絕他們嗎？求你息怒，施憐憫，不要降禍給你的子民。 13求你顧念你的僕人亞伯拉罕、以撒和以色列，你曾憑自己向他們起誓說，『我必使你們的後代像天上的星星那麼多。我應許給你們後代的這整片土地，我必賜給他們作永遠的產業。』」 14耶和華聽了摩西的話，就心生憐憫，不把所說的災禍降在百姓身上。
15摩西轉身下山，手裡拿著兩塊石版，石版的正反兩面都有字。 16石版是上帝做的，字是上帝刻的。 17約書亞聽見山下百姓嘈雜的喊叫聲，便對摩西說：「營地裡有打仗的聲音。」 18摩西對他說：「這不是打勝仗的聲音，也不是打敗仗的聲音，而是狂歡的聲音。」 19摩西走近營地的時候，看見牛犢，又看見百姓在跳舞，心中大怒，便把手上的兩塊石版摔碎在山腳下， 20又把他們鑄造的牛犢熔化掉，磨成粉末撒在水面上，叫以色列百姓喝。 21摩西對亞倫說：「這些百姓對你做了什麼？你竟使他們陷入大罪中！」 22亞倫回答說：「求我主不要動怒，你知道這些人專門作惡。 23他們對我說，『為我們造神明來帶領我們吧，因為領我們離開埃及的那個摩西不知怎樣了。』 24於是，我吩咐他們摘下金耳環給我，我把這些金耳環丟進火裡，這頭牛犢就出來了。」
25摩西見百姓放肆，亞倫縱容他們，使他們成為敵人的笑柄， 26便站在營門口對會眾說：「凡跟從耶和華的，都站到我這邊來。」所有的利未人都聚集到摩西身邊。 27摩西對他們說：「以色列的上帝耶和華這樣說，『你們各人帶著刀，從這個門到那個門，走遍整個營，不論遇見的是兄弟、夥伴還是鄰居，只管殺他們。』」 28利未人便照摩西的話去做。那一天，約有三千人被殺。 29摩西對利未人說：「今天你們已經把自己奉獻給耶和華了，因為你們大義滅親，祂必賜福給你們。」
30第二天，摩西對百姓說：「你們犯了大罪，我現在要到耶和華那裡，也許可以為你們求得赦免。」 31摩西回到耶和華那裡，說：「唉，百姓犯了大罪，用金子為自己造了神像。 32懇求你赦免他們的罪，不然請你從你的冊子上抹掉我的名字吧。」 33耶和華對摩西說：「誰得罪我，我就從我的冊子上抹掉誰的名字。 34你現在回去帶領這些百姓，往我指示你的地方去，我的天使必在你前面引路。只是到我懲罰的日子，我必因他們的罪懲罰他們。」
35耶和華擊殺百姓，是因為他們曾與亞倫一起造牛犢。
