Rugul în flăcări – delegarea lui Moise
1Moise păștea turma socrului său, Ietro, preotul din Midian. El și‑a dus turma dincolo de pustie și a ajuns la Horeb, muntele lui Dumnezeu. 2Acolo, Îngerul Domnului i S‑a arătat într‑o flacără de foc care ieșea din mijlocul unui rug. Moise s‑a uitat și iată că, deși rugul ardea, totuși nu se mistuia. 3Atunci Moise a zis: „Trebuie să mă apropii ca să văd această priveliște deosebită. Oare de ce nu se mistuie rugul?“
4Când Domnul a văzut că s‑a apropiat să privească, Dumnezeu l‑a chemat din rug și a zis:
– Moise, Moise!
El a răspuns:
– Iată‑mă!
5Dumnezeu a zis:
– Nu te apropia de acest loc! Dă‑ți jos sandalele din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt!
6Apoi El a zis:
– Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.
Moise și‑a ascuns fața, căci se temea să se uite la Dumnezeu.
7Domnul a zis:
– Am văzut într-adevăr asuprirea poporului Meu care este în Egipt și i‑am auzit strigătul scos din cauza asupritorilor7 Cuvântul ebraic descrie o persoană care dirijează, conduce sau stăpânește peste un grup de sclavi sau supuși, impunându‑și autoritatea în mod violent (vezi Is. 8:3). lui, căci îi cunosc durerile. 8Am coborât să‑l eliberez din mâna egiptenilor și să‑l duc din țara aceea într‑o țară bună și largă, în care curge lapte și miere, în locul în care se află canaaniții, hitiții, amoriții, periziții, hiviții și iebusiții. 9Iată că strigătul fiilor lui Israel a ajuns până la Mine. Am văzut cum îi asupresc egiptenii. 10Acum, vino! Te voi trimite la Faraon ca să scoți din Egipt poporul Meu, pe fiii lui Israel.
11Moise I‑a răspuns lui Dumnezeu:
– Cine sunt eu, să merg la Faraon și să‑i scot pe fiii lui Israel din Egipt?
12El a zis:
– Eu voi fi cu tine. Acesta va fi semnul pentru tine că Eu te‑am trimis: când vei scoate poporul din Egipt, Îi veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.
13Dar Moise I‑a răspuns lui Dumnezeu:
– Iată, când voi merge la fiii lui Israel și le voi zice: „Dumnezeul părinților voștri m‑a trimis la voi“, iar ei mă vor întreba „Care este Numele Său“, ce le voi răspunde?
14Dumnezeu i‑a zis lui Moise:
– EU SUNT CEL CE SUNT14 Sau: EU SUNT CEL CE PURUREA SUNT (în ebraică, verbele sunt folosite, în acest caz, la timpul imperfect, deoarece, în gândirea ebraică, ființa este un concept dinamic. Sensul nu implică numai existența, ci, în primul rând, prezența lui YHWH [vezi nota următoare] ca izbăvitor și susținător al lui Israel de aici înainte). Versiunea LXX, traducere influențată de gândirea greacă, pentru care ființa era un concept static, redă: EU SUNT CEL CARE [ESTE].!
Apoi a zis:
– Așa să le spui fiilor lui Israel: „EU SUNT“ m‑a trimis la voi.
15Dumnezeu i‑a mai zis lui Moise:
– Așa să le spui fiilor lui Israel: „Domnul15 Tetragrama divină YHWH, nume sfânt a cărui pronunție a încetat în perioada robiei babiloniene datorită temerii de a nu se comite sacrilegiu. Forma scrisă YHWH s‑a păstrat, dar forma de pronunție a fost înlocuită peste tot cu Adonai, în traducere: DOMNUL, expresie preluată de Septuaginta (traducerea greacă a VT) și apoi de celelalte traduceri. Tetragrama derivă din rădăcina verbului a fi (HWH) și poate avea sensul: El este., Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov m‑a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pe veci și acesta este o aducere-aminte a Mea din generație în generație.“
16Du‑te, adună‑i pe bătrânii lui Israel16 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); [peste tot în carte]. și spune‑le: „Domnul, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, mi S‑a arătat, zicând: «Am luat aminte la voi și la ce vi se face în Egipt. 17Am zis că vă voi scoate de sub asuprirea Egiptului și vă voi duce în țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a periziților, a hiviților și a iebusiților, într‑o țară în care curge lapte și miere.»“ 18Ei vor asculta de glasul tău, așa că tu, împreună cu bătrânii lui Israel, veți merge la regele Egiptului și îi veți zice: „Domnul, Dumnezeul evreilor, S‑a întâlnit cu noi. Acum, lasă‑ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru.“ 19Totuși, Eu știu că regele Egiptului nu vă va lăsa să plecați decât datorită unei mâini puternice. 20Eu Îmi voi întinde mâna și voi lovi Egiptul cu toate minunile Mele, pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea regele Egiptului vă va lăsa să plecați. 21Voi face ca poporul acesta să găsească bunăvoință înaintea21 Lit.: în ochii. egiptenilor în așa fel încât, atunci când veți pleca, să nu plecați cu mâinile goale. 22Fiecare femeie va cere vecinei ei și oricărei femei care locuiește în casa vecinilor, lucruri de argint, lucruri de aur și îmbrăcăminte. Acestea le veți pune pe fiii și pe fiicele voastre și astfel îi veți prăda pe egipteni.
上帝呼召摩西
1摩西為岳父米甸祭司葉忒羅放羊。一天他領著羊群穿越曠野，來到上帝的山——何烈山。 2忽然有耶和華的天使在荊棘裡的火焰中向他顯現。摩西看見荊棘雖然在燃燒，卻沒有被燒毀。 3摩西想：「我要過去看這個奇異的景象，荊棘為什麼沒有被燒掉呢？」 4耶和華上帝見他要上前觀看，就從荊棘叢中呼喚他說：「摩西！摩西！」摩西說：「我在這裡。」 5上帝說：「別再靠近，脫下你腳上的鞋子，因為你所站的地方是聖地。」 6又說：「我是你祖先的上帝，是亞伯拉罕的上帝，以撒的上帝，雅各的上帝。」摩西害怕看上帝，就把臉蒙起來。 7耶和華說：「我已經看見我子民在埃及所受的苦難，聽見了他們因監工的壓迫而發出的呼求。我知道他們的痛苦。 8我下來是要從埃及人手中救他們，帶他們離開那裡，到一個遼闊肥沃的奶蜜之鄉，就是現在迦南人、赫人、亞摩利人、比利洗人、希未人和耶布斯人居住的地方。 9現在，以色列人的呼求傳到我耳中，我也看到了埃及人怎樣壓迫他們。 10現在去吧，我要派你到法老那裡，帶領我的以色列子民離開埃及。」 11但摩西對上帝說：「我是誰啊？怎麼能去見法老，把以色列人從埃及領出來呢？」 12上帝說：「我必與你同在，你帶百姓離開埃及後，你們必在這座山上事奉我——這將是我派你去的證據。」 13摩西問上帝：「假如我到以色列人那裡，對他們說，『你們祖先的上帝派我來你們這裡。』他們如果問我，『祂叫什麼名字？』我該怎樣回答他們呢？」 14上帝對摩西說：「我是自有永有者。你要這樣回答以色列人，『那位自有永有者派我到你們這裡。』」 15上帝又對摩西說：「你要告訴以色列人是我派遣你到他們那裡，我是他們祖先的上帝耶和華，是亞伯拉罕的上帝，以撒的上帝，雅各的上帝。耶和華是我的名字，直到永遠，世世代代的人都要這樣稱呼我。 16你去招聚以色列的長老，對他們說，『你們祖先的上帝耶和華，就是亞伯拉罕、以撒、雅各的上帝向我顯現，說祂關切你們，知道你們在埃及的遭遇。 17祂應許要帶領你們脫離在埃及所受的苦難，到迦南人、赫人、亞摩利人、比利洗人，希未人和耶布斯人住的地方，那裡是奶蜜之鄉。』 18以色列的長老們必定聽從你的話，你就跟他們一起去見埃及王，對他說，『希伯來人的上帝耶和華向我們顯現。現在請你容許我們走三天的路程，到曠野去，向我們的上帝耶和華獻祭。』 19我也知道除非我用大能的手向他施壓，不然埃及王不會讓你們離開。 20因此，我必伸手行各種神蹟攻擊埃及，之後他必讓你們離開。 21我必使埃及人恩待你們，好叫你們不致空手離開埃及。 22你們的婦女只管向埃及鄰居及住在鄰居家的婦女索取金器、銀器和衣服，給自己的兒女穿戴，你們必這樣奪取埃及人的財物。」
