Legi privind proprietatea
1Dacă un om fură un bou sau o oaie și taie animalul sau îl vinde, să restituie cinci boi pentru fiecare bou furat și patru oi pentru fiecare oaie.
2Dacă hoțul este prins spărgând, și el este lovit și moare, cel care l‑a lovit nu va fi vinovat de moartea lui. 3Dar, dacă primește lovitura după răsăritul soarelui, atunci cel care l‑a lovit va fi vinovat de moartea sa.
Hoțul prins trebuie să plătească întreaga despăgubire. Dacă nu are ce să dea, să fie vândut și astfel să plătească pentru furtul lui.
4Când animalul furat – fie el bou, măgar sau oaie – este găsit viu în mâna hoțului, acesta să plătească dublu.
5Dacă un om își lasă turma să pască într‑un ogor sau într‑o vie ori își lasă vitele să facă stricăciuni în ogorul altuia, să dea ca despăgubire din ce are mai bun în ogorul sau în via sa.
6Dacă izbucnește un foc care cuprinde spinii și arde grânele adunate în snopi, grânele aflate încă în picioare sau întreg ogorul, cel ce a aprins focul să plătească întreaga despăgubire.
7Dacă un om încredințează semenului său argint sau bunuri spre păstrare, și acestea sunt furate din casa celui din urmă, atunci hoțul, dacă este prins, trebuie să plătească dublu. 8Dacă hoțul nu este găsit, stăpânul casei să fie adus la judecători8-9 Sau: să fie adus înaintea lui Dumnezeu., ca să se descopere dacă nu cumva și‑a însușit el bunurile semenului său. 9În orice dispută cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o îmbrăcăminte sau orice altă pierdere despre care una din părți spune: ‘Este a mea’, cauza amândurora va veni până la judecători. Cel pe care‑l vor condamna judecătorii să plătească dublu semenului său.
10Dacă cineva încredințează semenului său un măgar, un bou, o oaie sau orice alt animal spre a fi supravegheat, și animalul moare, este vătămat sau este capturat fără să vadă cineva, 11să se facă un jurământ în Numele Domnului între cele două părți. Cel căruia i se încredințase animalul va mărturisi că n‑a pus mâna pe bunurile semenului său. Stăpânul va accepta jurământul, și celălalt nu va plăti. 12Dacă animalul a fost furat de la el, trebuie să‑l restituie stăpânului. 13Dacă a fost sfâșiat de fiare, să fie adus ca dovadă; nu va trebui să restituie nimic pentru rămășițele sfâșiate.
14Când cineva împrumută un animal de la semenul său, iar animalul se lovește sau moare în lipsa stăpânului, cel ce l‑a împrumutat va trebui să plătească. 15Dacă stăpânul a fost cu el, nu va trebui să plătească. Dacă animalul a fost închiriat, prețul chiriei va acoperi pierderea.
Legi privind relațiile sociale și respectul față de Dumnezeu
16Dacă un om va ademeni o fecioară care nu este logodită și se va culca cu ea, va trebui să‑i plătească zestrea și s‑o ia de soție. 17Dacă tatăl ei nu vrea nicidecum să i‑o dea de soție, el îi va plăti în argint prețul zestrei unei fecioare.
18Pe vrăjitoare să n‑o lași să trăiască.
19Oricine se culcă cu un animal să fie pedepsit cu moartea.
20Cel ce aduce jertfe unui dumnezeu, altuia decât Domnului singur, să fie dat spre nimicire20 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan..
21Să nu‑l nedreptățești pe străin și să nu‑i faci rău, pentru că și voi ați fost străini în țara Egiptului.
22Să nu‑i asuprești pe văduvă sau pe orfan. 23Dacă îi tot asuprești, și ei continuă să strige către Mine după ajutor, sigur le voi auzi strigătul. 24Mânia Mea se va aprinde și vă voi ucide cu sabia. Soțiile voastre vor ajunge văduve, iar copiii voștri, orfani.
25Dacă împrumuți argint vreunuia din poporul Meu, săracului de lângă tine, să nu te porți cu el ca un cămătar și să nu‑i ceri dobândă. 26Dacă iei haina semenului tău drept garanție, să i‑o dai înapoi înainte de apusul soarelui, 27căci este singura lui învelitoare, este mantaua cu care își învelește trupul. Altfel, cu ce se va culca? Dacă semenul tău strigă către Mine, Eu îl voi asculta, căci sunt plin de har.
28Să nu‑L hulești pe Dumnezeu28 Sau: Să nu‑i hulești pe judecători. și să nu‑l blestemi pe conducătorul poporului tău.
29Să nu întârzii să‑Mi aduci din plinătatea secerișului tău și din sucul livezii tale.29 Sensul frazei ebraice este nesigur. Pe întâiul născut dintre fiii tăi să Mi‑l dai Mie. 30Să faci la fel cu boul tău și cu oaia ta: șapte zile să rămână cu mama sa, iar în a opta zi să Mi‑l dai Mie.
31Să‑Mi fiți niște oameni sfinți. Să nu mâncați niciun fel de carne sfâșiată de fiare pe câmp, ci s‑o aruncați la câini.
Tyveri, ansvar og skadeserstatninger
1-3Hvis en mand stjæler et får eller en ko og så slagter dyret og sælger kødet, skal han betale fem køer i erstatning for den stjålne ko, og fire får i erstatning for et stjålet får.22,1-3 Det første vers svarer til 21,37 i den hebraiske tekst. Indholdet i de tre første vers er omstillet for sammenhængens skyld. Men hvis det stjålne dyr findes levende i hans besiddelse, kan han nøjes med at erstatte det med to dyr for ét, hvad enten det drejer sig om en ko, et æsel, eller et får. Tyven skal betale fuld erstatning for det stjålne, og kan han ikke det, skal han sælges som slave for at kunne betale sin gæld. Hvis en tyv bliver taget på fersk gerning, mens han bryder ind i et hus om natten og bliver slået ihjel, skal den, der slog ham ihjel, ikke dømmes skyldig for drabet. Sker det derimod ved højlys dag, skal drabet regnes for mord og den skyldige dømmes. 4Hvis en mand lader sine husdyr græsse uden at passe på dem, så de går ind i en anden mands vingård eller på hans kornmark, skal han med det bedste af sin egen avl betale en erstatning, der svarer til den skade, dyrene har forvoldt.
5Hvis en mand brænder stubbe og halm af på sin høstede mark uden at passe på, så ilden breder sig via tjørnekrattet i hegnet og brænder naboens korn eller neg, eller hele hans mark svides af, så skal den, der antændte ilden, betale erstatning for den ødelagte afgrøde.
6Hvis en mand overlader penge eller anden ejendom i en vens varetægt, og det stjæles fra vennens hus, skal tyven betale dobbelt erstatning, hvis man får fat i ham. 7Kan man ikke finde ham, skal den mand, som fik værdierne overdraget, træde frem for Gud22,7 Eller: „dommerne”. Det hebraiske ord for Gud kan også betyde dommere. og aflægge ed, så det kan afgøres, om det er ham, der har forgrebet sig på sin vens ejendom.
8I tilfælde af at en mand mister sine husdyr, sit tøj eller anden ejendom og påstår at have fundet det tabte hos en anden, der imidlertid nægter at have stjålet det, skal begge parter træde frem for Gud22,8 Eller: „dommerne”. Se det foregående vers. og aflægge ed, for at det kan afgøres, hvem der er skyldig, og den skyldige skal så betale dobbelt så meget tilbage, som han tog.
9Hvis en mand beder en ven om at passe et af sine husdyr, og dyret dør, forsvinder eller kommer til skade, uden at der er vidner på det, 10skal vennen ind for Herren sværge på, at han er uskyldig. Så skal dyrets ejer acceptere sin vens ord, og vennen er fritaget for at skulle betale erstatning. 11Men hvis det viser sig, at han har stjålet det fra sin ven, skal han betale ejeren fuld erstatning. 12Hvis dyret derimod er blevet dræbt af vilde dyr, skal han bringe resterne af dyret som bevis herpå, og da skal han ikke afkræves erstatning.
13Hvis en mand låner et dyr af en ven, og dyret dør eller kommer alvorligt til skade, uden at ejeren er til stede, da skal den, der lånte dyret, betale fuld erstatning. 14Men hvis ejeren er til stede, skal der ikke betales erstatning. I tilfælde af at dyret er lejet, skal der heller ikke betales erstatning, for låneren er beskyttet under lejeaftalen og har allerede betalt sin leje.
Socialt ansvar
15Hvis en mand forfører en pige, der er jomfru, men ikke forlovet med nogen, og han går i seng med hende, skal han betale brudeprisen og gifte sig med hende. 16Hvis pigens far nægter at give sit samtykke til ægteskabet, skal manden alligevel betale et beløb, der svarer til brudeprisen for en jomfru.
17En kvinde, der øver trolddom, skal lide døden.
18Enhver, der har sex med et dyr, skal dø.
19Døm til døden enhver, der ofrer til andre guder end Herren.
20I må ikke undertrykke eller forulempe en udlænding. Husk på, at I selv boede som udlændinge i Egypten.
21Udnyt heller ikke enker eller forældreløse børn. 22Gør I det, og de råber til mig om hjælp, vil jeg høre dem og straks gribe ind. 23Min vrede vil blusse op, og I skal blive tilintetgjort af fjendehære, så jeres koner bliver enker, og jeres børn bliver faderløse.
24Hvis I låner penge til en fattig nabo, må I ikke kræve renter, som andre pengeudlånere gør. 25Tager I hans kappe i pant, skal I aflevere den til ham igen inden aften, 26for den kappe er sandsynligvis det eneste, han har at tage over sig om natten. Det er den, han bruger som tæppe. Hvad skal han ellers varme sig med? Leverer I den ikke tilbage, og han råber til mig for at få hjælp, vil jeg høre ham og gribe ind, for jeg er en barmhjertig Gud.
27Du må ikke forbande din Gud eller dit folks ledere.
28Giv mig villigt offergaver af dit korn og din vin.
Hold ikke løsesummen for din førstefødte søn tilbage. 29Giv mig også de førstefødte af dine får og dit kvæg. Lad dem blive hos moderen i syv dage, men giv dem til mig på ugedagen efter fødslen.
30I skal være et helligt folk. Derfor må I ikke spise kød fra husdyr, som er blevet dræbt af rovdyr. Giv det i stedet til hundene.
