Legi privind robia
(Deut. 15:12-18)
1Acestea sunt judecățile pe care trebuie să le pui înaintea lor: 2«Dacă vei cumpăra un rob evreu, el să te slujească timp de șase ani, iar în al șaptelea an să plece liber, fără să plătească nimic. 3Dacă a venit singur, va putea să plece singur. Dacă era căsătorit, să plece și soția lui împreună cu el. 4Dacă stăpânul lui i‑a dat o soție și ea i‑a născut fii sau fiice, soția și copiii ei să rămână ai stăpânului, iar el să plece singur. 5Dar dacă robul va zice: ‘Îmi iubesc stăpânul, soția și copiii și nu doresc să plec ca să fiu liber’, 6atunci stăpânul lui să‑l aducă la judecători6 Sau: să‑l aducă înaintea lui Dumnezeu., să‑l apropie de ușă sau de unul din stâlpii ușii și să‑i străpungă urechea cu o andrea. Astfel, el îi va sluji pentru totdeauna.
7Dacă un om își vinde fata ca roabă, ea să nu plece așa cum pleacă robii.7 Este vorba despre o situație în care părintele sărac își proteja fiica de lipsuri și de moarte și asigura familiei sale o resursă temporară de venit printr‑un aranjament cu o familie mai înstărită, fata urmând să se mărite cu stăpânul sau fiul acestuia. 8De asemenea, dacă ea nu‑i va plăcea stăpânului care și‑a luat‑o pentru el8 Sau: stăpânului ei, astfel că acesta n‑o va mai lua pentru el., acesta trebuie să permită răscumpărarea ei. Nu va avea dreptul s‑o vândă unui popor străin, pentru că a trădat‑o. 9Dacă o va da fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor. 10Dacă însă își va lua o altă soție, nu va avea voie să‑i scadă celei dintâi nimic din hrana, îmbrăcămintea și drepturile ei de soție10 În ideea că o păstrează și pe prima ca soție. Astfel: Dacă se căsătorește însă cu ea, iar apoi, nemaiplăcând‑o, își va lua o altă soție, nu va avea voie să‑i scadă nimic din hrana, îmbrăcămintea și drepturile ei de soție.. 11Dacă nu face aceste trei lucruri pentru ea, atunci ea va putea să plece de la el fără nicio despăgubire, fără să plătească argint.
Legi privind violența fizică
12Când cineva lovește un om și acesta moare, să fie pedepsit cu moartea. 13Dacă n‑a stat la pândă ca să‑l omoare, ci Dumnezeu a îngăduit să se întâmple aceasta prin mâna lui, îi voi pregăti un loc în care să fugă. 14Însă dacă un om pune la cale să‑l ucidă pe semenul său prin vicleșug, chiar și de la altarul Meu să‑l iei ca să fie omorât!
15Cel ce‑și lovește tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea.
16Cine răpește un om și‑l vinde – sau chiar dacă omul este găsit în mâna răpitorului – să fie pedepsit cu moartea.
17Cel ce își blestemă tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea.
18Dacă se vor certa doi oameni, și unul îl va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul18 Sau: cu o unealtă., iar acesta din urmă nu va muri, ci va fi nevoit să stea la pat, 19cel care l‑a lovit să nu fie pedepsit, dacă rănitul va putea să se ridice după o vreme și să umble afară cu ajutorul toiagului său. Va trebui însă să‑l despăgubească pe cel rănit pentru inactivitatea lui și să‑l îngrijească până când acesta se va vindeca.
20Dacă un om va lovi cu bățul pe robul său – sau pe roaba sa –, iar acesta va muri sub mâna lui, va trebui să fie răzbunat. 21Dar dacă robul se ridică după o zi sau două, să nu fie răzbunat, căci este argintul stăpânului său.
22Dacă se vor lupta niște bărbați și vor lovi o femeie însărcinată, iar copiii acesteia se vor naște înainte de vreme, fără nicio altă nenorocire, cel responsabil să plătească așa cum stabilește soțul femeii și să dea potrivit cu ce stabilesc judecătorii. 23Dar, dacă se va întâmpla vreo nenorocire, vei da viață pentru viață, 24ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, 25arsură pentru arsură, rană pentru rană și vânătaie pentru vânătaie.
26Dacă un om va lovi ochiul robului său sau ochiul roabei sale și‑l distruge, îi va lăsa să plece liberi ca despăgubire pentru ochi. 27Dacă va face să cadă un dinte al robului său sau un dinte al roabei sale, îi va lăsa să plece liberi ca despăgubire pentru dinte.
28Dacă un bou va împunge și va omorî un bărbat sau o femeie, boul să fie omorât cu pietre. Să nu i se mănânce carnea, iar stăpânul boului va fi nevinovat. 29Dar dacă boul împungea mai dinainte, și stăpânul său a fost avertizat, însă nu l‑a ținut sub pază, boul să fie omorât cu pietre, când va omorî un bărbat sau o femeie, iar stăpânul său să fie omorât și el. 30Dacă stăpânului i se va stabili un preț de răscumpărare, să dea tot ce se va stabili pentru răscumpărarea vieții lui. 31Dacă boul va împunge un băiat sau dacă va împunge o fată, să i se facă stăpânului după aceeași lege. 32Dacă boul va împunge un rob sau o roabă, să se dea stăpânului acestora treizeci de șecheli32 Sau: sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice; existau mai multe tipuri de șechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obișnuit (aproximativ 12 gr) și cel al Lăcașului (aproximativ 10 gr); greutatea șechelului a variat în diferite vremuri și în diferite zone; aproximativ 0,36 kg. de argint, iar boul să fie omorât cu pietre.
33Dacă un om descoperă o groapă sau dacă un om sapă o groapă și n‑o acoperă, iar un bou sau un măgar cade în ea, 34stăpânul gropii să‑l despăgubească cu argint pe stăpânul animalului mort, iar animalul mort să‑i rămână lui.
35Dacă boul unui om va împunge boul semenului său, iar boul acestuia moare, vor vinde boul viu, vor împărți argintul și vor împărți și boul mort. 36Sau dacă se știa mai dinainte că boul obișnuia să împungă, și stăpânul său nu l‑a ținut sub pază, atunci stăpânul trebuie să plătească bou pentru bou, iar animalul mort să‑i rămână lui.
1Ово су прописи које ћеш им изложити:
Закон о робовима
2Ако купиш Јеврејина за роба, нека ти служи шест година. Седме године нека оде као слободан човек, без икаквог дуга. 3Ако дође сам, нека сам и оде. А ако има жену, нека његова жена оде с њим. 4Ако му његов господар да жену, и она му роди синове или ћерке, жена и њена деца нека припадну господару, а он нека иде сам. 5Али ако роб каже: ’Волим свога господара, своју жену и своју децу, нећу да будем слободан’, 6нека га његов господар доведе к Богу21,6 Или: судији.. Затим нека га његов господар приведе к вратима или довратнику, и пробуши му шилом ухо, па нека му служи заувек.
7Прода ли ко своју ћерку за слушкињу, она неће бити ослобођена као мушки робови. 8Ако није по вољи своме господару, који ју је одредио за себе, нека јој допусти да се откупи. Страном народу је не сме продавати, јер није поступао с њом по договору. 9А ако је одреди за свога сина, мора поступати с њом као с ћерком. 10Уколико се ожени другом женом, не сме првој ускраћивати храну, одећу и брачне односе. 11А ако јој ускрати ово троје, слободна је да оде без откупнине.
Убиство
12Ако ко удари човека и убије га, нека се свакако казни смрћу. 13Али ако то не уради намерно, него Бог допусти да му рука то учини, одредићу ти место где може побећи. 14Ако ко намерно нападне свога ближњег и на превару га убије, одвуци га и од мога жртвеника, да се погуби.
15Ко удари свога оца или своју мајку, нека се свакако казни смрћу.
16Ко отме човека и прода га, или га држи у својој власти, нека се свакако казни смрћу. 17Ко прокуне свога оца или своју мајку, нека се свакако казни смрћу.
Туча
18Ако се људи посвађају, па један удари другог каменом или песницом, али овај не умре, него падне у постељу, 19али се касније опорави и почне да излази уз помоћ штапа, опрашта се ономе који га је ударио. Ипак, тај мора да му плати за губитак времена и да се побрине за његово потпуно оздрављење.
20Ко удари свога слугу или слушкињу штапом, и они умру од његовог ударца, тај нек се казни. 21Али ако се слуга опорави након дан-два, онда власник неће бити кажњен, јер је слуга његова својина.
22Ако се људи потуку и ударе трудну жену, те она побаци, али не буде друге штете, кривац мора да плати одштету коју њен муж затражи, уз одобрење судија. 23Буде ли какве друге штете, казна нека буде: живот за живот, 24око за око, зуб за зуб, рука за руку, нога за ногу, 25опекотина за опекотину, рана за рану, модрица за модрицу.
26Ако ко удари свога роба или робињу у око и избије га, нека га ослободи због ока. 27Ако ко своме робу или робињи избије зуб, нека га ослободи због зуба.
Одштета
28Ако во убоде човека или жену и усмрти их, заспи вола камењем. Његово месо не сме да се једе. Његов власник ослобађа се кривице. 29Али ако је во убадао и раније, а његов власник, и поред тога што је био опоменут није пазио на вола, па во усмрти човека или жену, во нека се заспе камењем. Његов власник нека се такође погуби. 30Међутим, ако се од њега тражи новчана надокнада, он може да откупи свој живот, ако плати све што се од њега тражи. 31Ако во убоде дечака или девојчицу, на њему ће се применити исти законски поступак. 32Ако во убоде роба или робињу, његов власник нека исплати тридесет сребрних шекела21,32 Око 345 gr. њиховом господару, а во нека се каменује.
33Ако неко отвори бунар или ископа бунар, али га не покрије, па у њега упадне во или магарац, 34власник бунара мора да плати његовом власнику одштету у новцу. Угинула животиња нека припадне њему.
35Ако нечији во убоде вола који припада неком другом и усмрти га, нека продају живог вола, па нека поделе новац. Мртвог вола нека такође поделе. 36Међутим, ако се зна да је во убадао и раније, а његов га господар није чувао, он мора да надокнади вола за вола. Мртва животиња нека припадне њему.
