Exodul 19 – NTLR & OL

Nouă Traducere În Limba Română

Exodul 19:1-25

Israel în pustia Sinai

1În luna a treia de la ieșirea fiilor lui Israel din țara Egiptului, în aceeași zi, au ajuns în pustia Sinai. 2După ce au pornit din Refidim, au intrat în pustia Sinai și apoi și‑au așezat tabăra în pustie. Acolo, Israel și‑a așezat tabăra înaintea muntelui.

3Moise s‑a suit la Dumnezeu. Domnul l‑a chemat de pe munte, zicând: „Așa să vorbești Casei lui Iacov. Iată ce să le spui fiilor lui Israel: 4«Ați văzut ce le‑am făcut egiptenilor, cum v‑am purtat pe aripi de vultur și v‑am adus la Mine. 5De aceea, acum, dacă veți asculta cu atenție de glasul Meu și veți ține legământul Meu, veți fi proprietatea Mea dintre toate popoarele. Deși tot pământul este al Meu, 6voi Îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt.» Acestea sunt cuvintele pe care să le spui fiilor lui Israel.“

7Astfel, Moise a venit, i‑a chemat pe bătrânii poporului și le‑a pus înainte toate cuvintele acestea, pe care i le‑a poruncit Domnul. 8Și tot poporul a răspuns împreună și a zis: „Vom face tot ce a zis Domnul.“ Moise a dus înapoi Domnului cuvintele poporului.

Sfințirea poporului

9Domnul i‑a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într‑un nor gros, pentru ca poporul să audă când vorbesc cu tine și să aibă întotdeauna încredere în tine.“

Moise I‑a spus Domnului cuvintele poporului. 10Atunci Domnul i‑a zis lui Moise: „Du‑te la popor și sfințește‑i10 Vezi nota de la 13:2. azi și mâine. Să‑și spele hainele 11și să se pregătească pentru a treia zi, pentru că atunci Domnul Se va coborî pe muntele Sinai sub privirea întregului popor. 12Să pui de jur împrejur limite pentru popor, zicând: «Aveți grijă să nu urcați pe munte sau să vă atingeți de poalele lui. Oricine se atinge de munte, sigur va fi pedepsit cu moartea.» 13Nici măcar o mână să nu‑l atingă. Dacă‑l va atinge cineva, să fie omorât cu pietre sau străpuns cu săgeți. Indiferent ce va fi, animal sau om, să nu trăiască! Doar când cornul de berbec va suna prelung, ei să se urce pe munte.“

14Moise a coborât de pe munte la popor. A sfințit poporul, și ei și‑au spălat hainele. 15El a zis poporului: „Fiți gata pentru a treia zi. Să nu vă apropiați de vreo femeie!“

16În dimineața celei de‑a treia zi au fost tunete și fulgere. Un nor gros acoperea muntele și un sunet de trâmbiță16, 19 Ebr.: șofar, același instrument descris în v. 13 prin ebraicul yyobel. Șofarul era un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război. se auzea foarte tare, așa că tot poporul din tabără s‑a cutremurat. 17Moise a scos poporul din tabără ca să‑L întâlnească pe Dumnezeu, și au stat la poalele muntelui. 18Muntele Sinai era acoperit în întregime cu fum, pentru că Domnul S‑a coborât pe el în foc. Fumul se înălța ca fumul unui cuptor și tot muntele18 Cele mai multe mss ebraice. Câteva mss ebraice și LXX: întreg poporul. se cutremura cu putere. 19În timp ce trâmbița suna din ce în ce mai tare, Moise vorbea, și glasul lui Dumnezeu îi răspundea. 20Când Domnul S‑a coborât pe vârful muntelui Sinai, El l‑a chemat pe Moise pe vârful muntelui, iar Moise s‑a urcat acolo.

21Apoi Domnul i‑a zis lui Moise:

– Coboară și avertizează poporul să nu se năpustească să se uite la Domnul, pentru ca nu cumva să cadă morți mulți dintre ei. 22Chiar și preoții care se apropie de Domnul trebuie să se sfințească22 Vezi nota de la 13:2., pentru ca nu cumva Domnul să izbucnească împotriva lor.

23Moise I‑a răspuns Domnului:

– Poporul nu are voie să urce pe muntele Sinai, pentru că Tu Însuți ne‑ai avertizat, zicând: „Pune limite în jurul muntelui și sfințește‑l.“

24Domnul i‑a zis:

– Du‑te, coboară, iar apoi suie‑te din nou aici împreună cu Aaron, dar nu lăsa nici preoții, nici poporul să se repeadă să se suie la Domnul, ca nu cumva El să izbucnească împotriva lor.

25Moise a coborât la popor și le‑a zis aceste lucruri.

O Livro

Êxodo 19:1-25

Deus fala do monte Sinai

1No primeiro dia do terceiro mês19.1 Mês de Sivan. Entre a lua nova do mês de maio e o mês de junho., depois daquela noite em que deixaram o Egito, os israelitas chegaram ao deserto de Sinai. 2Depois de terem levantado o acampamento em Refidim, vieram até junto do monte Sinai e ali ficaram. 3Moisés subiu aquele monte escarpado para se encontrar com Deus. Lá no alto ouviu a voz do Senhor que o chamava e lhe dizia: “Diz ao povo de Israel o seguinte: 4Vocês viram o que eu fiz aos egípcios e como vos trouxe como sobre as asas duma águia. 5Por isso, se me obedecerem e forem fiéis à aliança que fiz convosco, tornar-se-ão como a minha propriedade preciosa, obtida de entre todas as nações da Terra, ainda que a Terra toda afinal seja minha. 6E serão um reino de sacerdotes de Deus, serão uma nação santa. Isto falarás aos filhos de Israel.”

7Moisés voltou da montanha, chamou os anciãos do povo e disse-lhes o que o Senhor lhe transmitira. 8E todos responderam unanimemente: “Faremos tudo o que o Senhor nos disse.” E Moisés levou estas palavras até ao Senhor.

9Então o Senhor tornou a dizer-lhe: “Hei de vir ter convosco sob a forma de uma nuvem espessa, de forma a que o povo possa, ele próprio, ouvir-me quando falar contigo para não ter dúvidas nenhumas sobre o que tu lhes dizes.” Moisés falou ao Senhor o que o povo respondeu. 10-11“Desce já e vê que o povo esteja pronto para a minha visita. Santifica-os hoje e amanhã, e que lavem a sua roupa. Então ao terceiro dia descerei sobre o monte Sinai, à vista de toda a gente. 12Põe limites que o povo não deva ultrapassar e diz-lhes: Atenção que ninguém suba ao monte e que nem sequer toque na base do monte. Quem o fizer morrerá. 13Mão nenhuma lhe tocará, pois doutra forma deverá morrer, apedrejado ou com setas, seja ser humano ou mesmo animal. Mantenham-se afastados da montanha até ouvirem um longo toque da trombeta. Então, poderão subir o monte.”

14Moisés desceu para junto do povo, santificou-os e eles lavaram as suas vestes. 15E disse-lhes: “Estejam preparados para quando Deus aparecer ao terceiro dia. Abstenham-se de relações sexuais com as vossas mulheres.”

16Ao amanhecer do terceiro dia ouviram-se grandes trovões seguidos de relâmpagos, e uma grande nuvem desceu sobre a montanha, ouvindo-se então um longo e pesado toque de trombeta, como de uma grande trompa, e todo o povo que estava no acampamento tremeu. 17Moisés levou-os do acampamento ao encontro de Deus e ali ficaram no sopé da montanha. 18Todo o monte Sinai estava coberto de fumo, porque o Senhor tinha descido sobre ele em forma de fogo. O fumo subia até ao céu como se saísse duma fornalha e toda a montanha estremecia abalada por um forte tremor de terra. 19Um som de trompa ia crescendo mais e mais. Moisés falou e Deus respondeu-lhe. 20Então, tendo o Senhor descido sobre o monte Sinai, chamou Moisés para que subisse até ele.

21Contudo, o Senhor teve de dizer a Moisés: “Volta a descer e avisa o povo que não ultrapasse os marcos que limitam a montanha. Eles que não tentem ver o Senhor porque morreriam. 22Até mesmo os sacerdotes, que têm por função chegar-se ao Senhor, devem santificar-se primeiro para que o Senhor não os destrua.”

23“O povo não faria tal coisa”, protestou Moisés. “Tu já lhe disseste que não viessem à montanha e para isso mandaste-me pôr limites à volta do monte e declarar-lhes que este chão é santo, reservado a Deus.”

24Mas o Senhor respondeu-lhe: “Vai, desce, traz contigo Aarão, e não deixes que os sacerdotes ou o povo ultrapassem os limites e venham até cá, porque teria de os destruir.”

25Então Moisés desceu para junto do povo e comunicou-lhes o que Deus lhe dissera.