Exodul 18 – NTLR & NIVUK

Vizita lui Ietro și organizarea juridică a poporului

1Ietro, preotul din Midian, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise și pentru poporul Său Israel; a aflat că Domnul l‑a scos pe Israel din Egipt. 2Ietro, socrul lui Moise, a adus‑o înapoi pe Sefora, soția lui Moise, care fusese trimisă acasă. 3I‑a adus și pe cei doi fii ai Seforei. Unul se numea Gherșom3 Vezi nota de la 2:22. (căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într‑o țară străină“), 4iar celălalt se numea Eliezer4 Eliezer înseamnă Dumnezeul meu este ajutorul. (căci Moise zisese: „Dumnezeul tatălui meu a fost ajutorul meu și m‑a scăpat de sabia lui Faraon“). 5Ietro, socrul lui Moise, a venit în pustia unde așezase Moise tabăra, lângă muntele lui Dumnezeu, aducându‑i cu el pe fiii lui Moise și pe soția acestuia. 6Ietro i‑a trimis vorbă lui Moise, zicându‑i: „Eu, socrul tău, Ietro, vin la tine cu soția ta și cu cei doi fii ai ei.“

7Moise a ieșit să‑l întâlnească pe socrul său, s‑a plecat și i‑a dat sărutare. S‑au întrebat unul pe celălalt de sănătate și au intrat în cort. 8Apoi Moise i‑a istorisit socrului său tot ceea ce le‑a făcut Domnul lui Faraon și egiptenilor de dragul lui Israel, toate greutățile care veniseră peste ei pe drum și cum i‑a eliberat Domnul. 9Ietro s‑a bucurat pentru tot binele pe care Domnul îl făcuse lui Israel, eliberându‑l din mâna egiptenilor. 10Ietro a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Care v‑a eliberat din mâna egiptenilor și din mâna lui Faraon, El, Care a eliberat poporul din mâna egiptenilor. 11Acum știu că Domnul este mai mare decât toți dumnezeii, căci a fost mai presus de ei chiar în lucrul în care s‑au purtat cu trufie.“11 Sensul versetului este nesigur. 12Ietro, socrul lui Moise, a adus o ardere‑de‑tot și jertfe lui Dumnezeu. Aaron a venit împreună cu toți bătrânii lui Israel ca să mănânce împreună cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.

13În ziua următoare, Moise s‑a așezat ca să judece poporul, și poporul a stat în jurul lui Moise de dimineața până seara.

14Când socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, l‑a întrebat:

– Ce faci tu acolo pentru popor? De ce stai jos singur și tot poporul stă în jurul tău de dimineața până seara?

15Moise i‑a răspuns socrului său:

– Pentru că poporul vine la mine să ceară sfatul lui Dumnezeu. 16Când au vreo problemă, vin la mine ca să‑i judec, iar eu le fac cunoscute hotărârile și legile lui Dumnezeu.

17Socrul lui Moise i‑a zis:

– Ceea ce faci tu nu este bine. 18Te vei epuiza singur, atât tu, cât și poporul acesta care este cu tine, căci lucrarea este prea grea pentru tine. Nu vei putea s‑o faci singur. 19Acum, ascultă glasul meu: îți voi da un sfat și Dumnezeu va fi cu tine! Stai înaintea lui Dumnezeu pentru popor și adu problemele înaintea lui Dumnezeu. 20Învață‑i hotărârile și legile și arată‑le calea pe care trebuie să meargă și lucrarea pe care trebuie s‑o facă. 21Caută oameni destoinici din tot poporul, care se tem de Dumnezeu, oameni de încredere, care urăsc câștigul nedrept și pune‑i peste popor21 Lit.: ei. drept conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci și peste zece. 22Ei să judece poporul în orice vreme; să aducă înaintea ta orice caz greu, însă cazurile ușoare să le judece ei înșiși. În felul acesta va fi mai ușor pentru tine, și ei vor duce povara împreună cu tine. 23Dacă vei face lucrul acesta și dacă Dumnezeu îți va porunci așa, vei putea face față poverilor, și tot poporul acesta va merge la locul lui în pace.

24Moise a ascultat de socrul său și a făcut tot ce zisese el. 25Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul și i‑a pus conducători peste popor: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci și peste zece oameni. 26Ei judecau poporul tot timpul; cazurile grele i le aduceau lui Moise, iar cele ușoare le judecau ei înșiși.

27Apoi Moise și‑a trimis socrul în drumul lui și acesta a plecat în țara lui.