Exodul 15 – NTLR & NSP

Nouă Traducere În Limba Română

Exodul 15:1-27

Cântarea de laudă a lui Moise și a lui Miriam

1Atunci Moise și fiii lui Israel au cântat această cântare Domnului. Ei au zis:

„Voi cânta Domnului,

căci S‑a înălțat cu multă slavă.

I‑a năpustit în mare

pe cal și pe călăreț.

2Domnul2 Ebr.: YAH, o formă prescurtată a tetragramei divine YHWH, formă care apare în componența mai multor sintagme ebraice. Vezi și 17:16. este puterea și cântarea mea,

El a devenit izbăvirea mea;

Acesta este Dumnezeul meu și Îl voi lăuda,

este Dumnezeul tatălui meu și Îl voi înălța.

3Domnul este un războinic;

Numele Lui este Domnul.

4El a aruncat în mare

carele lui Faraon și armata lui.

Căpeteniile lui alese

s‑au înecat în Marea Roșie4, 22 Vezi nota de la 10:19..

5Ape adânci i‑au acoperit;

au coborât în adâncuri ca o piatră.

6Dreapta Ta, Doamne,

este măreață în putere,

dreapta Ta, Doamne,

l‑a zdrobit pe dușman.

7Cu măreția maiestății Tale

i‑ai doborât pe cei ce s‑au ridicat împotriva Ta,

Ți‑ai dezlănțuit mânia

care i‑a mistuit ca pe o miriște.

8La suflarea nărilor Tale

apele s‑au adunat,

puhoaiele de ape s‑au ridicat ca un zid,

adâncurile s‑au închegat în inima mării.

9Dușmanul își zicea:

«Îi voi urmări, îi voi ajunge.

Voi împărți prada;

îmi voi împlini dorința cu privire la ei.

Îmi voi scoate sabia

și mâna mea va pune stăpânire pe ei.»

10Însă când Tu ai suflat cu suflarea Ta,

marea i‑a acoperit.

S‑au afundat ca plumbul

în apele mărețe.

11Cine este ca Tine dintre dumnezei, Doamne?

Cine este ca Tine, glorios în sfințenie,

de temut în cântări de laudă și înfăptuitor de minuni?

12Ți‑ai întins mâna dreaptă,

și pământul i‑a înghițit.

13Prin îndurarea13 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului; [peste tot în carte]. Ta ai condus poporul

pe care l‑ai răscumpărat;

prin puterea Ta l‑ai călăuzit

spre Locuința Ta cea sfântă13 Se poate referi la Sinai, sau la Șilo (Ier. 7:12), sau la Sion, sau la Țara Promisă (vezi v. 17)..

14Popoarele vor auzi și vor tremura;

îi va apuca groaza pe locuitorii Filistiei.

15Atunci căpeteniile Edomului se vor îngrozi;

un cutremur îi va cuprinde pe conducătorii Moabului.

Toți locuitorii Canaanului se vor topi de spaimă.

16Spaima și groaza vor cădea peste ei.

Din cauza măreției brațului Tău,

vor amuți ca o piatră,

până va trece poporul Tău, Doamne,

până va trece poporul pe care l‑ai câștigat.16 Sau: l‑ai creat; l‑ai agonisit; l‑ai cumpărat.

17Tu îi vei aduce și‑i vei sădi

pe muntele moștenirii Tale,

Locul șederii Tale

pe care Tu, Doamne, l‑ai făcut,

Sfântul Lăcaș, Stăpâne,

pe care mâinile Tale l‑au întemeiat.

18Domnul va domni în veci de veci!“

19Când caii, carele și călăreții19 Sau: conducătorii carelor. lui Faraon au intrat în mare, Domnul a adus înapoi apele mării peste ei. Însă fiii lui Israel au mers pe pământ uscat prin mijlocul mării.

20Apoi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână și toate femeile au ieșit după ea având tamburine și dansând. 21Miriam le cânta:

„Cântați Domnului,

căci S‑a înălțat cu multă slavă.

I‑a năpustit în mare

pe cal și pe călăreț.“

Apele de la Mara și Elim

22După aceea, Moise l‑a condus pe Israel în călătorie de la Marea Roșie și au ieșit înspre pustia Șur. Ei au mers trei zile prin pustie, fără să găsească apă. 23Au ajuns la Mara, dar n‑au putut să bea apă din Mara pentru că era amară. De aceea i s‑a pus numele Mara23 Mara înseamnă Amar.. 24Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?“ 25El a strigat către Domnul, și Domnul i‑a arătat un copac. Moise a aruncat copacul în apă, și apa s‑a făcut dulce. Acolo i‑a dat Domnul hotărâri și porunci și acolo l‑a pus la încercare25 În TM este folosit pronumele la persoana a treia singular (i‑a dat… și l‑a pus la încercare). Din contextul v. 24 reiese că recipientul încercării este poporul, nu Moise.. 26El a zis: „Dacă vei asculta cu atenție glasul Domnului, Dumnezeul tău, dacă vei face ce este drept în ochii Lui, dacă vei lua aminte la poruncile Lui și vei păzi toate hotărârile Lui, nu voi aduce peste tine niciuna din bolile pe care le‑am adus peste egipteni. Căci Eu sunt Domnul, Care te vindecă.“

27Au ajuns la Elim, unde se găseau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de palmieri. Ei și‑au așezat tabăra acolo, lângă ape.

New Serbian Translation

2. Мојсијева 15:1-27

Мојсијева песма

1Тада су Мојсије и Израиљци запевали ову песму у славу Господа:

„Господу ћу запевати,

јер се силно прославио,

коња и коњаника

у море је свалио.

2Господ је моја сила и песма,

он ми је спасење.

Он је мој Бог, славићу Бога оца свога,

њега ћу ја узвисивати.

3Господ је ратник,

Господ му је име.

4Кола је фараонова

и војску његову у море сручио,

челници се војни

у мору Црвеном подавили.

Тама их је прекрила,

5у дубине су морске

као камен потонули.

6Десница се твоја, Господе,

прославила силом,

десница је твоја, Господе,

затрла душмана.

7Величанством своје славе

оборио си оне што се против тебе буне,

свој гнев си као огањ послао,

прождро их је као сламу.

8На дах твојих ноздрва сабраше се воде,

стихије се морске као зид усправише,

у срцу мора бездан се морски

у тло чврсто претвори.

9Душманин рече:

’Гонићу их, ухватити,

плен свој поделити,

заситићу њима своју душу;

свој ћу мач исукати

и силом их поробити.’

10На дах твојих уста

море их је прекрило,

потонуше као олово

у моћним водама.

11Ко је као ти,

Господе, међу боговима?

Ко је као ти,

величанствен у светости,

страшан у слави,

творац чудеса?

12Испружио си своју десницу

и земља их је прогутала.

13Својом милошћу ти си извео народ,

њега си ти откупио,

снагом си га својом повео

к стану своје светости.

14Чуће то народи, од страха задрхтаће,

страва обузеће житеље филистејске.

15Смели су се владари едомски,

застрепели кнезови моавски,

клонули су сви житељи Ханана.

16Ужас и страх њих је обузео,

мишицом си их својом моћном

занемео, скаменио,

док твој народ, Господе, не прође,

док народ, који си ти стекао, не прође.

17Довешћеш их и засадити

на гори која теби припада,

на месту које ти, о, Господе,

боравиштем својим учини,

Светилиштем, Господе,

што га твоје руке утемељише.

18Господ ће царевати

у веке векова.“

19Кад су, дакле, фараонови коњи, бојна кола и коњаници пошли за њима у море, Господ је вратио морске воде на њих, док су Израиљци ходали по сувом усред мора. 20Потом је Аронова сестра Марија, пророчица, узела бубањ у руку, а све остале жене су је пратиле с бубњевима и плешући. 21Марија им је запевала:

„Запевајте Господу

јер се силно прославио,

коња и коњаника

у море је свалио.“

Горка вода код Маре

22Мојсије је повео Израиљце од Црвеног мора. Кренули су према пустињи Сур. Три дана су путовали пустињом, али нису нашли воду. 23Кад су дошли у Мару, нису могли да пију воду код Маре, јер је била горка. Зато су то место назвали Мара15,23 Мара значи горка, горчина.. 24Народ је гунђао Мојсију: „Шта ћемо да пијемо?“

25Мојсије завапи Господу. Господ му покаже неко дрво. Мојсије баци то дрво у воду и вода постане слатка.

Тамо им је Господ дао уредбе и право, и тамо их је ставио на кушњу. 26Рекао је: „Ако пажљиво слушаш глас Господа, Бога свога, чиниш што је право пред њим, и слушаш његове заповести, те држиш све његове уредбе, ниједна од пошасти које сам довео на Египат неће доћи на тебе. Јер сам ја, Господ, твој лекар.“

27Затим су дошли у Елим, где је било дванаест извора и седамдесет палми. Утаборили су се ту, уз воду.