Traversarea Mării Roșii
1Apoi Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Spune‑le fiilor lui Israel să se întoarcă și să‑și așeze tabăra lângă Pi‑Hahirot, între Migdol și mare, față în față cu Baal-Țefon. Să vă așezați tabăra lângă mare, față în față cu Baal-Țefon. 3Faraon va zice despre fiii lui Israel: «Rătăcesc fără țintă prin țară, îi înghite pustia.» 4Eu îi voi împietri inima lui Faraon și el îi va urmări. Însă Îmi voi aduce slavă prin Faraon și prin toată oștirea lui. Egiptenii vor ști astfel că Eu sunt Domnul.“ Și ei au făcut întocmai.
5Când i s‑a spus regelui Egiptului că poporul a fugit, inima lui Faraon și a slujitorilor săi s‑a întors5 Vezi nota de la Ex. 4:21. împotriva poporului și au zis: „Ce‑am făcut? Cum de l‑am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?“ 6Faraon și‑a pregătit carul și și‑a luat cu el poporul. 7A luat șase sute de care alese și toate celelalte care ale Egiptului, fiecare cu propria lui căpetenie. 8Domnul a împietrit8 Vezi nota de la Ex. 4:21. inima lui Faraon, regele Egiptului, astfel că acesta i‑a urmărit pe fiii lui Israel. În acest timp, fiii lui Israel ieșeau cu îndrăzneală. 9Egiptenii i‑au urmărit cu toți caii și carele lui Faraon, cu călăreții9 Sau: conducătorii carelor (și în v. 17-18, 23, 26 și 28). și armata acestuia. I‑au ajuns tocmai când aveau tabăra așezată lângă mare, lângă Pi‑Hahirot, față în față cu Baal-Țefon. 10În timp ce Faraon se apropia, fiii lui Israel și‑au ridicat ochii și iată că egiptenii mărșăluiau după ei. Atunci fiii lui Israel s‑au temut foarte tare și au strigat către Domnul.
11Apoi i‑au zis lui Moise:
– Pentru că nu mai erau morminte în Egipt ne‑ai adus să murim în pustie? Ce ne‑ai făcut scoțându‑ne din Egipt? 12Nu tocmai aceasta îți spuneam noi în Egipt, când ziceam: „Lasă‑ne să slujim egiptenilor, căci este mai bine pentru noi să slujim egiptenilor decât să murim în pustie“?
13Dar Moise a zis poporului:
– Nu vă temeți, stați fermi și veți vedea izbăvirea pe care Domnul v‑o va da azi, pentru că pe egiptenii pe care îi vedeți azi nu‑i veți mai vedea niciodată. 14Domnul Se va lupta pentru voi; voi însă, să stați liniștiți.
15Apoi Domnul i‑a zis lui Moise: „De ce strigi către Mine? Vorbește‑le fiilor lui Israel să meargă înainte. 16Tu să‑ți ridici toiagul și să‑ți întinzi mâna spre mare, iar ea se va despărți, și fiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. 17Iar Eu, iată, voi împietri inimile egiptenilor și aceștia vor merge după ei. Astfel Îmi voi aduce slavă prin Faraon și prin toată oștirea lui, prin carele și călăreții lui. 18Egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul, atunci când Îmi voi aduce slavă prin Faraon, prin carele și prin călăreții lui.“
19Îngerul lui Dumnezeu, Care mergea înaintea taberei lui Israel, Și‑a schimbat locul și a mers în urma lor. Stâlpul de nor s‑a ridicat dinaintea lor și a stat în urma lor. 20El a venit între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Astfel, acolo erau atât norul, cât și întunericul. Norul lumina noaptea. Cele două tabere nu s‑au apropiat una de cealaltă toată noaptea.
21Apoi Moise și‑a întins mâna spre mare. Domnul a pus marea în mișcare printr‑un vânt puternic dinspre răsărit, care a despărțit apele și a făcut din mare pământ uscat. 22Fiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe pământ uscat, apele făcându‑se zid la dreapta și la stânga lor. 23Egiptenii i‑au urmărit, și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării. 24Spre dimineață, Domnul S‑a uitat la tabăra egiptenilor din stâlpul de foc și de nor și a adus panică în tabăra egiptenilor. 25Le‑a scos roțile de la care și i‑a făcut astfel să le mânuiască cu greutate. Atunci egiptenii au zis: „Să fugim dinaintea lui Israel căci Domnul luptă pentru ei împotriva Egiptului!“
26Apoi Domnul i‑a zis lui Moise: „Întinde‑ți mâna spre mare și apele vor veni înapoi peste egipteni, peste carele și peste călăreții lor.“ 27Moise și‑a întins mâna spre mare și, înspre dimineață, marea a revenit la adâncimea ei. În timp ce egiptenii fugeau din calea ei, Domnul i‑a năpustit pe aceștia în mijlocul mării. 28Apele s‑au întors și au acoperit carele, călăreții și toată armata lui Faraon, care intrase după ei în mijlocul mării. N‑a mai rămas între ei nici măcar unul. 29Însă fiii lui Israel au mers prin mijlocul mării ca pe uscat, apele făcându‑se zid la dreapta și la stânga lor.
30În ziua aceea, Domnul l‑a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel i‑a văzut pe egipteni morți pe malul mării. 31Israel a văzut lucrarea31 Lit.: mâna. măreață pe care Domnul a înfăptuit‑o împotriva egiptenilor. Astfel, poporul s‑a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în robul Său Moise.
1Dayon nagsiling ang Ginoo kay Moises, 2“Silinga ang mga Israelinhon nga magbalik sila malapit sa Pi Hahirot, sa tunga-tunga sang Migdol kag sang Mapula nga Dagat, kag magkampo sila didto sa higad sang baybay, sa atubangan sang Baal Zefon. 3Magahunahuna ang hari nga nagatalang-talang kamo kag indi na makaguwa sa kamingawan. 4Kag patig-ahon ko ang iya tagipusuon kag lagson niya kamo. Pero laglagon ko siya kag ang iya mga soldado. Sa sini nga paagi mapadunggan ako, kag mahibaluan sang mga Egiptohanon nga ako amo ang Ginoo.” Gani ginhimo ini sang mga Israelinhon.
5Sang mabalitaan sang hari sang Egipto nga nagpalagyo ang mga Israelinhon, nagbaylo ang iya hunahuna kag sang iya mga opisyal parte sa paghalin sang mga Israelinhon. Nagsiling sila, “Ano bala ang aton ginhimo? Ngaa ginpalakat ta ang mga Israelinhon? Karon wala na kita sang mga ulipon.” 6Gani ginpapreparar sang hari ang iya karwahe kag ang iya mga soldado. 7Gindala niya ang 600 sa pinakamaayo nga karwahe sang Egipto kag ang iban pa nga mga karwahe. May opisyal nga nagadumala sa kada karwahe. 8Ginpatig-a sang Ginoo ang tagipusuon sang Faraon nga hari sang Egipto, gani ginlagas niya ang mga Israelinhon nga nagalakat nga may kaisog. 9Ang mga Egiptohanon nga nag-upod sa paglagas amo ang mga soldado sang hari kaupod sang iya mga manugkabayo nga nagasakay sa mga kabayo kag mga karwahe. Naabtan nila ang mga Israelinhon sa ila ginakampuhan sa higad sang Mapula nga Dagat malapit sa Pi Hahirot, sa atubangan sang Baal Zefon.
10Sang nagapadulong ang hari kag ang iya mga soldado, nakita sila sang mga Israelinhon. Gani hinadlukan gid ang mga Israelinhon kag nagpangayo sila sang bulig sa Ginoo. 11Nagsiling sila kay Moises, “Ngaa diri mo pa kami gindala sa kamingawan agod mapatay? Wala bala sing lulubngan didto sa Egipto? Ngaa ginpaguwa mo pa kami sa Egipto? 12Indi bala nagsiling kami sa imo didto sa Egipto nga pabay-an mo na lang kami nga magpaulipon sa mga Egiptohanon? Mas maayo pa para sa amon nga magpaulipon sa mga Egiptohanon sang sa mapatay diri sa kamingawan!”
13Nagsabat si Moises sa mga tawo, “Indi kamo magkahadlok. Magpakalig-on kamo kag makita ninyo ang pagluwas sang Ginoo sa inyo subong nga adlaw. Inang mga Egiptohanon nga nakita ninyo subong indi na gid ninyo makita liwat. 14Ang Ginoo magapakig-away para sa inyo. Indi na kinahanglan nga magpakig-away pa kamo.”14:14 Indi… kamo: ukon, Magkalma lang kamo. 15Dayon nagsiling ang Ginoo kay Moises, “Ngaa sagi ka pa panawag sa akon? Silinga ang mga Israelinhon nga magpadayon sila sa paglakat. 16Dayon itudlo ang imo baston sa dagat agod matunga ang tubig kag makatabok ang mga Israelinhon sa mamala nga duta. 17Patig-ahon ko ang tagipusuon sang mga Egiptohanon agod lagson nila kamo. Pero laglagon ko ang hari kag ang iya mga soldado, mga manugkabayo, kag mga karwahe. Sa sini nga paagi mapadunggan ako. 18Kag kon malaglag ko na sila, mahibaluan sang mga Egiptohanon nga ako amo ang Ginoo.”
19Dayon ang anghel sang Dios nga nagauna sa katawhan sang Israel nagsaylo sa ulihi nila, kag amo man ang panganod nga daw haligi. 20Nagpundo ini sa tunga sang mga Israelinhon kag sang mga Egiptohanon. Sa bilog nga gab-i, ang panganod naghatag sang kasanag sa mga Israelinhon kag naghatag sang kadulom sa mga Egiptohanon. Gani nagligad ang gab-i nga wala nakapalapit ang mga Egiptohanon sa mga Israelinhon.
21Dayon gin-untay ni Moises ang iya kamot sa dagat, kag napihak ang dagat paagi sa mabaskog nga hangin nga ginpadala sang Ginoo halin sa sidlangan. Bilog nga gab-i ang huyop sang hangin hasta nga nagmala ang duta sa tunga sang dagat. 22Dayon nagtabok ang mga Israelinhon nga nagalakat sa mamala nga duta, nga ang tubig daw sa pader sa pihak kag pihak. 23Ginlagas sila sang mga Egiptohanon. Ang tanan nga mga kabayo sang hari, mga karwahe, kag mga manugkabayo naglagas sa ila hasta sa tunga sang dagat. 24Pero sang kaagahon pa, gintulok sang Ginoo ang mga soldado sang Egipto halin sa panganod nga daw haligi kag sa kalayo nga daw haligi, kag ginpasala-sala niya sila. 25Ginpaguot14:25 Ginpaguot: Amo ini sa Samaritan Pentateuch, sa Septuagint, kag sa Syriac. Sa Hebreo, Ginpanghukas. niya ang mga rueda sang ila mga karwahe agod mabudlayan sila sa pagpadalagan. Nagsiling ang mga Egiptohanon, “Malagyo na lang kita sa mga Israelinhon, kay ang Ginoo amo ang nagapakig-away sa aton para sa ila.”
26Sang nakatabok na ang mga Israelinhon, nagsiling ang Ginoo kay Moises, “Iuntay ang imo kamot sa dagat agod magbalik ang tubig kag matabunan ang mga Egiptohanon kag ang ila mga karwahe kag mga manugkabayo.” 27Gani gin-untay ni Moises ang iya kamot sa dagat, kag sang nagabutlak na ang adlaw, nagbalik ang tubig sa iya lugar. Nagtinguha ang mga Egiptohanon sa pagpalagyo pero ginpaanod sila sang Ginoo sa dagat. 28Gintabunan sang tubig ang tanan nga soldado sang hari sang Egipto nga nagalagas sa mga Israelinhon pati na ang ila mga manugkabayo kag mga karwahe. Wala gid sing isa sa ila nga nakaluwas. 29Pero ang mga Israelinhon iya nag-agi sa mamala nga duta sa tunga sang dagat, nga ang tubig daw sa pader sa pihak kag pihak. 30Sa sina nga adlaw, ginluwas sang Ginoo ang mga Israelinhon sa kamot sang mga Egiptohanon. Kag nakita sang mga Israelinhon ang mga bangkay sang mga Egiptohanon nga nagahamyang sa baybayon. 31Nakita sang mga Israelinhon ang puwerte nga gahom sang Ginoo nga iya gin-gamit kontra sa mga Egiptohanon, kag tungod sini nagtahod kag nagsalig sila sa Ginoo kag sa iya alagad nga si Moises.
