Traversarea Mării Roșii
1Apoi Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2„Spune‑le fiilor lui Israel să se întoarcă și să‑și așeze tabăra lângă Pi‑Hahirot, între Migdol și mare, față în față cu Baal-Țefon. Să vă așezați tabăra lângă mare, față în față cu Baal-Țefon. 3Faraon va zice despre fiii lui Israel: «Rătăcesc fără țintă prin țară, îi înghite pustia.» 4Eu îi voi împietri inima lui Faraon și el îi va urmări. Însă Îmi voi aduce slavă prin Faraon și prin toată oștirea lui. Egiptenii vor ști astfel că Eu sunt Domnul.“ Și ei au făcut întocmai.
5Când i s‑a spus regelui Egiptului că poporul a fugit, inima lui Faraon și a slujitorilor săi s‑a întors5 Vezi nota de la Ex. 4:21. împotriva poporului și au zis: „Ce‑am făcut? Cum de l‑am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?“ 6Faraon și‑a pregătit carul și și‑a luat cu el poporul. 7A luat șase sute de care alese și toate celelalte care ale Egiptului, fiecare cu propria lui căpetenie. 8Domnul a împietrit8 Vezi nota de la Ex. 4:21. inima lui Faraon, regele Egiptului, astfel că acesta i‑a urmărit pe fiii lui Israel. În acest timp, fiii lui Israel ieșeau cu îndrăzneală. 9Egiptenii i‑au urmărit cu toți caii și carele lui Faraon, cu călăreții9 Sau: conducătorii carelor (și în v. 17-18, 23, 26 și 28). și armata acestuia. I‑au ajuns tocmai când aveau tabăra așezată lângă mare, lângă Pi‑Hahirot, față în față cu Baal-Țefon. 10În timp ce Faraon se apropia, fiii lui Israel și‑au ridicat ochii și iată că egiptenii mărșăluiau după ei. Atunci fiii lui Israel s‑au temut foarte tare și au strigat către Domnul.
11Apoi i‑au zis lui Moise:
– Pentru că nu mai erau morminte în Egipt ne‑ai adus să murim în pustie? Ce ne‑ai făcut scoțându‑ne din Egipt? 12Nu tocmai aceasta îți spuneam noi în Egipt, când ziceam: „Lasă‑ne să slujim egiptenilor, căci este mai bine pentru noi să slujim egiptenilor decât să murim în pustie“?
13Dar Moise a zis poporului:
– Nu vă temeți, stați fermi și veți vedea izbăvirea pe care Domnul v‑o va da azi, pentru că pe egiptenii pe care îi vedeți azi nu‑i veți mai vedea niciodată. 14Domnul Se va lupta pentru voi; voi însă, să stați liniștiți.
15Apoi Domnul i‑a zis lui Moise: „De ce strigi către Mine? Vorbește‑le fiilor lui Israel să meargă înainte. 16Tu să‑ți ridici toiagul și să‑ți întinzi mâna spre mare, iar ea se va despărți, și fiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. 17Iar Eu, iată, voi împietri inimile egiptenilor și aceștia vor merge după ei. Astfel Îmi voi aduce slavă prin Faraon și prin toată oștirea lui, prin carele și călăreții lui. 18Egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul, atunci când Îmi voi aduce slavă prin Faraon, prin carele și prin călăreții lui.“
19Îngerul lui Dumnezeu, Care mergea înaintea taberei lui Israel, Și‑a schimbat locul și a mers în urma lor. Stâlpul de nor s‑a ridicat dinaintea lor și a stat în urma lor. 20El a venit între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Astfel, acolo erau atât norul, cât și întunericul. Norul lumina noaptea. Cele două tabere nu s‑au apropiat una de cealaltă toată noaptea.
21Apoi Moise și‑a întins mâna spre mare. Domnul a pus marea în mișcare printr‑un vânt puternic dinspre răsărit, care a despărțit apele și a făcut din mare pământ uscat. 22Fiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe pământ uscat, apele făcându‑se zid la dreapta și la stânga lor. 23Egiptenii i‑au urmărit, și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării. 24Spre dimineață, Domnul S‑a uitat la tabăra egiptenilor din stâlpul de foc și de nor și a adus panică în tabăra egiptenilor. 25Le‑a scos roțile de la care și i‑a făcut astfel să le mânuiască cu greutate. Atunci egiptenii au zis: „Să fugim dinaintea lui Israel căci Domnul luptă pentru ei împotriva Egiptului!“
26Apoi Domnul i‑a zis lui Moise: „Întinde‑ți mâna spre mare și apele vor veni înapoi peste egipteni, peste carele și peste călăreții lor.“ 27Moise și‑a întins mâna spre mare și, înspre dimineață, marea a revenit la adâncimea ei. În timp ce egiptenii fugeau din calea ei, Domnul i‑a năpustit pe aceștia în mijlocul mării. 28Apele s‑au întors și au acoperit carele, călăreții și toată armata lui Faraon, care intrase după ei în mijlocul mării. N‑a mai rămas între ei nici măcar unul. 29Însă fiii lui Israel au mers prin mijlocul mării ca pe uscat, apele făcându‑se zid la dreapta și la stânga lor.
30În ziua aceea, Domnul l‑a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel i‑a văzut pe egipteni morți pe malul mării. 31Israel a văzut lucrarea31 Lit.: mâna. măreață pe care Domnul a înfăptuit‑o împotriva egiptenilor. Astfel, poporul s‑a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în robul Său Moise.
1Unya miingon ang Ginoo kang Moises, 2“Ingna ang mga Israelinhon nga mobalik sila ug magkampo duol sa Pi-Hahirot, sa tunga-tunga sa Migdol ug sa Pulang Dagat, ug magkampo sila sa daplin sa dagat, atbang sa Baal Zefon. 3Maghunahuna ang hari nga nahisalaag kamo ug dili na makagawas sa kamingawan. 4Ug pagahion ko ang iyang kasingkasing ug gukdon niya kamo. Apan laglagon ko siya ug ang iyang mga sundalo. Niining paagiha mapasidunggan ako, ug mahibaloan sa mga Ehiptohanon nga ako mao ang Ginoo.” Busa gihimo kini sa mga Israelinhon.
5Sa dihang nabalitaan sa hari sa Ehipto nga miikyas ang mga Israelinhon, nausab ang iyang hunahuna ug sa iyang mga opisyal bahin sa mga Israelinhon. Miingon sila, “Unsa kining atong gibuhat? Nganong gipalakaw man nato ang mga Israelinhon? Karon wala na kitay mga ulipon!” 6Busa gipaandam sa hari ang iyang karwahe ug ang iyang mga sundalo. 7Gidala niya ang 600 sa pinakamaayong karwahe sa Ehipto ug ang uban pang karwahe. Gidumalahan kining tanan sa iyang mga opisyal. 8Gipagahi sa Ginoo ang kasingkasing sa Faraon nga hari sa Ehipto, busa gigukod niya ang mga Israelinhon nga maisogong mibiya. 9Ang mga Ehiptohanon nga miuban sa paggukod mao ang mga sundalo sa hari uban sa iyang mga tigkabayo nga nagasakay sa mga kabayo ug mga karwahe. Naapsan nila ang mga Israelinhon sa ilang ginakampohan daplin sa Pulang Dagat duol sa Pi-Hahirot, atbang sa Baal Zefon.
10Sa nagapadulong ang hari ug ang iyang mga sundalo, nakita sila sa mga Israelinhon. Busa nangahadlok sila pag-ayo ug nagpakitabang sila sa Ginoo. 11Miingon sila kang Moises, “Nganong gidala mo pa kami dinhi sa kamingawan aron mamatay? Wala bay lubnganan didto sa Ehipto? Nganong gipagawas mo pa man kami gikan sa Ehipto? 12Di ba nagaingon man kami kanimo didto sa Ehipto nga pasagdan mo na lang kami nga magpaulipon sa mga Ehiptohanon? Mas maayo pa nga nagpaulipon na lang kami sa mga Ehiptohanon kaysa mamatay kami dinhi sa kamingawan!”
13Mitubag si Moises sa mga tawo, “Ayaw kamo kahadlok. Pagmalig-on kamo ug tan-awa ninyo ang pagluwas kaninyo sa Ginoo karong adlawa. Kanang mga Ehiptohanon nga nakita ninyo karon dili na gayod ninyo makita pag-usab. 14Pagmalinawon lang kamo. Ang Ginoo ang makiggira alang kaninyo.” 15Unya miingon ang Ginoo kang Moises, “Nganong nagpakitabang ka man kanako? Ingna ang mga Israelinhon nga magpadayon sila sa paglakaw. 16Unya ipunting ang imong baston sa dagat aron matunga ang tubig ug makatabok ang mga Israelinhon sa malang yuta taliwala sa dagat. 17Pagahion ko ang kasingkasing sa mga Ehiptohanon aron gukdon nila kamo. Apan laglagon ko ang hari ug ang tanan niyang mga sundalo, mga tigkabayo, ug mga karwahe. Niining paagiha mapasidunggan ako. 18Ug kon malaglag ko na sila, mahibaloan sa mga Ehiptohanon nga ako mao ang Ginoo.”
19Unya ang anghel sa Dios nga nagauna sa katawhan sa Israel mibalhin sa luyo, ug ang panganod nga daw haligi mibalhin usab sa luyo. 20Mipundo ang panganod sa tunga-tunga sa mga Israelinhon ug sa mga Ehiptohanon. Tibuok gabii naghatag ang panganod ug kahayag sa mga Israelinhon ug naghatag ug kangitngit sa mga Ehiptohanon. Busa milabay ang gabii nga wala makaduol ang mga Ehiptohanon sa mga Israelinhon.
21Unya gipunting ni Moises ang iyang kamot ibabaw sa dagat, ug natunga ang dagat pinaagi sa makusog nga hangin nga gipadala sa Ginoo gikan sa sidlakan. Tibuok gabii nga kusog ang hangin hangtod nga mimala ang yuta taliwala sa dagat. 22Unya nangagi niining malang yuta ang mga Israelinhon, ug ang tubig nahimong morag paril sa ilang isigka-kilid. 23Gigukod sila sa mga Ehiptohanon. Ang tanang mga kabayo sa hari, mga karwahe ug ang tanang tigkabayo misunod kanila sa taliwala sa dagat. 24Apan nianang pagkakaadlawon, mitan-aw ang Ginoo gikan sa panganod nga daw kalayo ug daw haligi ngadto sa mga sundalo sa Ehipto, ug gipataranta niya sila. 25Gipaungot niya ang mga ligid14:25 Gipaungot… ligid: Sa uban nga daang mga teksto, Gipangkuha niya ang mga ligid. sa ilang mga karwahe aron maglisod sila sa pagpadagan niini. Miingon ang mga Ehiptohanon, “Moatras na lang kita gikan sa mga Israelinhon, kay ang Ginoo mao ang nakiggira kanato alang kanila.”
26Sa dihang nakatabok na ang mga Israelinhon, miingon ang Ginoo kang Moises, “Ipunting pag-usab ang imong kamot sa dagat aron mobalik ang tubig ug matabonan ang mga Ehiptohanon ug ang ilang mga karwahe ug mga tigkabayo.” 27Busa gipunting ni Moises ang iyang kamot sa dagat, ug sa pagsubang sa adlaw, mibalik ang tubig sa daang nahimutangan niini. Misulay ang mga Ehiptohanon sa pag-ikyas apan gilumsan sila sa Ginoo. 28Natabonan sa tubig ang tanang kasundalohan sa hari sa Ehipto nga migukod sa mga Israelinhon lakip ang ilang mga tigkabayo ug mga karwahe. Wala gayoy usa kanila nga nakalingkawas. 29Apan ang mga Israelinhon naglakaw sa malang yuta taliwala sa dagat, diin ang mga tubig nahimong morag paril sa ilang isigka-kilid. 30Nianang adlawa, giluwas sa Ginoo ang mga Israelinhon gikan sa kamot sa mga Ehiptohanon. Ug nakita sa mga Israelinhon ang mga patayng lawas sa mga Ehiptohanon nga nagbuy-od sa baybayon. 31Nakita sa mga Israelinhon ang katingalahang gahom sa Ginoo nga iyang gigamit batok sa mga Ehiptohanon. Tungod niini, mitahod ug misalig sila sa Ginoo ug sa iyang alagad nga si Moises.
