Mielul pascal și azimele
(Lev. 23:5-8; Num. 28:16-25; Deut. 16:1-8)
1Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron în țara Egiptului, zicând: 2„Această lună va marca începutul lunilor; ea va fi pentru voi prima lună din an. 3Vorbiți întregii comunități a lui Israel, zicând: «În ziua a zecea a acestei luni, să‑și ia un miel3 Termenul ebraic poate desemna și un ied (vezi v. 5). pentru fiecare familie, un miel pentru fiecare casă. 4Dacă o familie este prea mică pentru un miel, să‑l împartă cu vecinul lor cel mai apropiat, după numărul persoanelor, iar mielul să fie împărțit după cât mănâncă fiecare om. 5Mielul vostru să fie fără meteahnă: un mascul de un an. Puteți lua un miel sau un ied. 6Să aveți grijă de el până în ziua a paisprezecea a lunii, apoi întreaga adunare a comunității lui Israel să‑l înjunghie între cele două seri6 Perioada de aproximativ 2 ore înainte de apusul soarelui. Mai târziu, rabinii evrei susțineau că „prima seară“ era momentul când arșița soarelui începea să scadă în intensitate, iar „a doua seară“ începea cu amurgul.. 7Să ia din sânge și să‑l pună pe cei doi stâlpi și pe pragul de sus al ușilor caselor în care‑l vor mânca. 8Să mănânce carnea în noaptea aceea; s‑o mănânce friptă la foc cu azime și cu ierburi amare. 9Să nu mâncați nimic crud din el, nici fiert în apă, ci fript la foc – capul, picioarele și măruntaiele. 10Să nu lăsați nimic din el până dimineață; orice va rămâne până dimineața să fie ars. 11Să‑l mâncați astfel: să aveți coapsele încinse, sandalele în picioare și toiagul în mână. Să‑l mâncați în grabă căci este mielul de Paște al Domnului. 12Pentru că în noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului și voi lovi orice întâi născut din țara Egiptului, atât al oamenilor, cât și al animalelor și îi voi judeca pe toți dumnezeii Egiptului. Eu sunt Domnul. 13Sângele va fi un semn pentru voi pe casele în care vă aflați. Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi și nu va fi nicio urgie asupra voastră ca să vă distrugă atunci când voi lovi țara Egiptului.
14Această zi va fi pentru voi o zi de aducere-aminte: s‑o comemorați ca pe o sărbătoare pentru Domnul. S‑o comemorați de‑a lungul generațiilor voastre, ca pe o hotărâre veșnică. 15Timp de șapte zile să mâncați azime. Chiar din prima zi să scoateți aluatul din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine dospită din prima zi până în a șaptea zi va fi nimicit din Israel. 16În prima zi să aveți o adunare sfântă. În ziua a șaptea să aveți, de asemenea, o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare atunci, în afară de mâncarea pe care o veți pregăti pentru fiecare persoană. 17Să țineți Sărbătoarea Azimelor, pentru că în aceeași zi am scos oștirile voastre din țara Egiptului. Să țineți această zi de‑a lungul generațiilor voastre, ca pe o hotărâre veșnică. 18În prima lună, din seara celei de‑a paisprezecea zi până în seara celei de‑a douăzeci și una zi, să mâncați azime. 19Timp de șapte zile să nu fie aluat în casele voastre, pentru că oricine mănâncă ce este dospit va fi nimicit din comunitatea lui Israel, fie că este străin, fie că este băștinaș. 20Să nu mâncați nimic dospit. Să mâncați azime în toate locuințele voastre.»“
21Moise i‑a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le‑a zis: „Duceți‑vă și luați un miel pentru clanurile voastre și înjunghiați mielul de Paște. 22Luați un mănunchi de isop, înmuiați‑l în sângele care este în vas și ungeți cu el pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii casei voastre. Nimeni să nu iasă în afara ușii casei lui până dimineața, 23pentru că Domnul va trece să‑i lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă și nu va da voie Nimicitorului23 Sau: Distrugătorului. să intre în casele voastre ca să vă lovească. 24Să țineți acest lucru ca pe o hotărâre veșnică pentru voi și pentru copiii voștri. 25Când veți intra în țara pe care Domnul v‑o va da, așa cum a promis, să păziți această slujbă. 26Când copiii voștri vă vor întreba: «Ce înseamnă această slujbă pentru voi?», 27să le răspundeți: «Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, pentru că El a trecut pe lângă27 Paște (ebr.: pesah) vine de la ebraicul pasah (a trece/sări peste.). casele fiilor lui Israel în Egipt, atunci când i‑a lovit pe egipteni și a eliberat familiile noastre.»“ Poporul s‑a plecat la pământ și s‑a închinat. 28Apoi fiii lui Israel au plecat și au făcut așa cum Domnul le‑a poruncit lui Moise și Aaron; așa au făcut.
Moartea întâilor născuți și ieșirea din Egipt
29La miezul nopții Domnul a lovit toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul său, până la întâiul născut al prizonierului, care era în temniță, și întâiul născut al tuturor vitelor. 30Când Faraon, slujitorii săi și toți egiptenii s‑au sculat noaptea, au fost mari țipete în Egipt, pentru că nu era casă unde să nu fie cineva mort. 31Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron în timpul nopții și le‑a zis: „Ridicați‑vă! Ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și fiii lui Israel. Plecați! Slujiți‑I Domnului, așa cum ați zis. 32Luați‑vă turmele și cirezile, așa cum ați cerut, plecați și binecuvântați‑mă.“
33Egiptenii zoreau poporul ca să‑l scoată cât mai repede afară din țară, căci își ziceau: „Vom muri cu toții!“ 34Poporul și‑a luat aluatul înainte ca el să dospească, împreună cu vasele de frământat. Le‑au înfășurat în haine și le‑au pus pe umeri. 35Fiii lui Israel au făcut așa cum le‑a spus Moise; au cerut egiptenilor lucruri de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte. 36Domnul a făcut ca poporul să găsească bunăvoință înaintea36 Lit.: în ochii. egiptenilor și aceștia le‑au dat ce‑au cerut. Și astfel i‑au prădat pe egipteni.
37Fiii lui Israel au călătorit pe jos, din Ramses spre Sucot. Ei erau în jur de șase sute de mii de bărbați care mergeau pe jos37 Cu sensul de soldați pedeștri. Numărul total al celor ieșiți din Egipt era mult mai mare., în afară de femei și copii. 38De asemenea, o mulțime amestecată de oameni s‑a suit împreună cu ei, precum și foarte multe vite, atât turme, cât și cirezi. 39Au făcut turte din aluatul nedospit pe care l‑au adus din Egipt. Aluatul nu era dospit, pentru că atunci când au fost alungați din Egipt n‑au putut să întârzie, și nici să‑și pregătească provizii.
40Perioada de ședere a fiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 41La sfârșitul celor patru sute treizeci de ani, chiar în ziua aceea, toate oștirile Domnului au ieșit din țara Egiptului. 42Pentru că, în noaptea aceea, Domnul a vegheat să‑i scoată din țara Egiptului, toți fiii lui Israel, de‑a lungul generațiilor lor, trebuie să țină acea noapte de veghe în cinstea Domnului.
Porunci privind Paștele
43Domnul le‑a zis lui Moise și Aaron: „Aceasta este porunca cu privire la Paște: niciun străin să nu‑l mănânce, 44dar orice rob cumpărat poate mânca din el după ce a fost circumcis. 45Peregrinul și zilierul să nu mănânce din el. 46Să fie mâncat într‑o singură casă. Să nu scoateți carnea afară din casă și să nu‑i zdrobiți niciunul din oase. 47Paștele să fie ținut de întreaga comunitate a lui Israel. 48Dacă vreun străin care locuiește la tine va dori să sărbătorească Paștele Domnului, toți bărbații din familia lui să fie circumciși. Doar după aceea se poate apropia să sărbătorească. El va fi privit ca un băștinaș. Niciun necircumcis să nu mănânce. 49Va fi o singură lege atât pentru băștinaș, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul vostru.“
50Toți fiii lui Israel au făcut așa cum Domnul le poruncise lui Moise și Aaron; așa au făcut. 51În ziua aceea, Domnul i‑a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului, după oștirile lor.
The First Passover Sacrifice
1The Lord spoke to Moses and Aaron in Egypt. 2He said, “From now on, this month will be your first month. Each of your years will begin with it. 3Speak to the whole community of Israel. Tell them that on the tenth day of this month each man must get a lamb from his flock. A lamb should be chosen for each family and home. 4Suppose there are not enough people in your family to eat a whole lamb. Then you must share some of it with your nearest neighbor. You must add up the total number of people there are. You must decide how much lamb is needed for each person. 5The animals you choose must be males that are a year old. They must not have any flaws. You may choose either sheep or goats. 6Take care of them until the 14th day of the month. Then the whole community of Israel must kill them when the sun goes down. 7Take some of the blood. Put it on the sides and tops of the doorframes of the houses where you eat the lambs. 8That same night eat the meat cooked over a fire. Also eat bitter plants. And eat bread made without yeast. 9Do not eat the meat when it is raw. Don’t boil it in water. Instead, cook it over a fire. Cook the head, legs and inside parts. 10Do not leave any of it until morning. If some is left over until morning, burn it up. 11Eat the meat while your coat is tucked into your belt. Put your sandals on your feet. Take your walking stick in your hand. Eat the food quickly. It is the Lord’s Passover.
12“That same night I will pass through Egypt. I will strike down all those born first among the people and animals. And I will judge all the gods of Egypt. I am the Lord. 13The blood on your houses will be a sign for you. When I see the blood, I will pass over you. No deadly plague will touch you when I strike Egypt.
14“Always remember this day. You and your children after you must celebrate this day as a feast to honor the Lord. You must do this for all time to come. It is a law that will last forever. 15For seven days eat bread made without yeast. On the first day remove the yeast from your homes. For the next seven days, anyone who eats anything with yeast in it must be separated from Israel. 16On the first and seventh days, come together for a sacred assembly. Do not work at all on these days. The only thing you are allowed to do is prepare food for everyone to eat.
17“Celebrate the Feast of Unleavened Bread. I brought you out of Egypt on this very day like an army on the march. It is a law that will last for all time to come. 18In the first month eat bread made without yeast. Eat it from the evening of the 14th day until the evening of the 21st day. 19For seven days do not let any yeast be found in your homes. Anyone who eats anything with yeast in it must be separated from the community of Israel. That applies to outsiders and Israelites alike. 20Do not eat anything made with yeast. No matter where you live, eat bread made without yeast.”
21Then Moses sent for all the elders of Israel. He said to them, “Go at once. Choose the animals for your families. Each family must kill a Passover lamb. 22Get a branch of a hyssop plant. Dip it into the blood in the bowl. Put some of the blood on the top and on both sides of the doorframe. None of you can go out of the door of your house until morning. 23The Lord will go through the land to strike down the Egyptians. He’ll see the blood on the top and sides of the doorframe. He will pass over that house. He won’t let the destroying angel enter your homes to strike you down.
24“Obey all these directions. It’s a law for you and your children after you for all time to come. 25The Lord will give you the land, just as he promised. When you enter it, keep this holy day. 26Your children will ask you, ‘What does this holy day mean to you?’ 27Tell them, ‘It’s the Passover sacrifice to honor the Lord. He passed over the houses of the Israelites in Egypt. He spared our homes when he struck down the Egyptians.’ ” Then the Israelites bowed down and worshiped. 28They did just what the Lord commanded Moses and Aaron.
29At midnight the Lord struck down every oldest son in Egypt. He killed the oldest son of Pharaoh, who sat on the throne. He killed all the oldest sons of prisoners. He also killed all the male animals born first to their mothers among the livestock. 30Pharaoh and all his officials got up during the night. So did all the Egyptians. There was loud crying in Egypt because someone had died in every home.
The Exodus
31During the night, Pharaoh sent for Moses and Aaron. He said to them, “Get out of here! You and the Israelites, leave my people! Go. Worship the Lord, just as you have asked. 32Go. Take your flocks and herds, just as you have said. And also give me your blessing.”
33The Egyptians begged the people of Israel to hurry up and leave the country. “If you don’t,” they said, “we’ll all die!” 34So the people took their dough before the yeast was added to it. They carried it on their shoulders in bowls for kneading bread. The bowls were wrapped in clothes. 35They did just as Moses had directed them. They asked the Egyptians for things made out of silver and gold. They also asked them for clothes. 36The Lord had caused the Egyptians to treat the Israelites in a kind way. So the Egyptians gave them what they asked for. The Israelites took many expensive things that belonged to the Egyptians.
37The Israelites traveled from Rameses to Sukkoth. There were about 600,000 men old enough to go into battle. The women and children went with them. 38So did many other people. The Israelites also took large flocks and herds with them. 39The Israelites brought dough from Egypt. With it they baked loaves of bread without yeast. The dough didn’t have any yeast in it. That’s because the people had been driven out of Egypt before they had time to prepare their food.
40The Israelites lived in Egypt for 430 years. 41Then all the Lord’s people marched out of Egypt like an army. That happened at the end of the 430 years, to the exact day. 42The Lord kept watch that night to bring them out of Egypt. So on that same night every year all the Israelites must keep watch. They must do it to honor the Lord for all time to come.
Rules for the Passover
43The Lord said to Moses and Aaron, “Here are the rules for the Passover meal.
“No one from another country is allowed to eat it. 44Any slave you have bought is allowed to eat it after you have circumcised him. 45But a hired worker or someone who lives with you for a short time is not allowed to eat it.
46“It must be eaten inside the house. Do not take any of the meat outside. Do not break any of the bones. 47The whole community of Israel must celebrate the Passover.
48“Suppose an outsider living among you wants to celebrate the Lord’s Passover. Then all the males in that home must be circumcised. After that, the person can take part, just like an Israelite. Only circumcised males may eat it. 49The same law applies to Israelites and to outsiders living among you.”
50All the people of Israel did just what the Lord had commanded Moses and Aaron. 51On that day the Lord brought the Israelites out of Egypt like an army on the march.
