Mielul pascal și azimele
(Lev. 23:5-8; Num. 28:16-25; Deut. 16:1-8)
1Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron în țara Egiptului, zicând: 2„Această lună va marca începutul lunilor; ea va fi pentru voi prima lună din an. 3Vorbiți întregii comunități a lui Israel, zicând: «În ziua a zecea a acestei luni, să‑și ia un miel3 Termenul ebraic poate desemna și un ied (vezi v. 5). pentru fiecare familie, un miel pentru fiecare casă. 4Dacă o familie este prea mică pentru un miel, să‑l împartă cu vecinul lor cel mai apropiat, după numărul persoanelor, iar mielul să fie împărțit după cât mănâncă fiecare om. 5Mielul vostru să fie fără meteahnă: un mascul de un an. Puteți lua un miel sau un ied. 6Să aveți grijă de el până în ziua a paisprezecea a lunii, apoi întreaga adunare a comunității lui Israel să‑l înjunghie între cele două seri6 Perioada de aproximativ 2 ore înainte de apusul soarelui. Mai târziu, rabinii evrei susțineau că „prima seară“ era momentul când arșița soarelui începea să scadă în intensitate, iar „a doua seară“ începea cu amurgul.. 7Să ia din sânge și să‑l pună pe cei doi stâlpi și pe pragul de sus al ușilor caselor în care‑l vor mânca. 8Să mănânce carnea în noaptea aceea; s‑o mănânce friptă la foc cu azime și cu ierburi amare. 9Să nu mâncați nimic crud din el, nici fiert în apă, ci fript la foc – capul, picioarele și măruntaiele. 10Să nu lăsați nimic din el până dimineață; orice va rămâne până dimineața să fie ars. 11Să‑l mâncați astfel: să aveți coapsele încinse, sandalele în picioare și toiagul în mână. Să‑l mâncați în grabă căci este mielul de Paște al Domnului. 12Pentru că în noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului și voi lovi orice întâi născut din țara Egiptului, atât al oamenilor, cât și al animalelor și îi voi judeca pe toți dumnezeii Egiptului. Eu sunt Domnul. 13Sângele va fi un semn pentru voi pe casele în care vă aflați. Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi și nu va fi nicio urgie asupra voastră ca să vă distrugă atunci când voi lovi țara Egiptului.
14Această zi va fi pentru voi o zi de aducere-aminte: s‑o comemorați ca pe o sărbătoare pentru Domnul. S‑o comemorați de‑a lungul generațiilor voastre, ca pe o hotărâre veșnică. 15Timp de șapte zile să mâncați azime. Chiar din prima zi să scoateți aluatul din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine dospită din prima zi până în a șaptea zi va fi nimicit din Israel. 16În prima zi să aveți o adunare sfântă. În ziua a șaptea să aveți, de asemenea, o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare atunci, în afară de mâncarea pe care o veți pregăti pentru fiecare persoană. 17Să țineți Sărbătoarea Azimelor, pentru că în aceeași zi am scos oștirile voastre din țara Egiptului. Să țineți această zi de‑a lungul generațiilor voastre, ca pe o hotărâre veșnică. 18În prima lună, din seara celei de‑a paisprezecea zi până în seara celei de‑a douăzeci și una zi, să mâncați azime. 19Timp de șapte zile să nu fie aluat în casele voastre, pentru că oricine mănâncă ce este dospit va fi nimicit din comunitatea lui Israel, fie că este străin, fie că este băștinaș. 20Să nu mâncați nimic dospit. Să mâncați azime în toate locuințele voastre.»“
21Moise i‑a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le‑a zis: „Duceți‑vă și luați un miel pentru clanurile voastre și înjunghiați mielul de Paște. 22Luați un mănunchi de isop, înmuiați‑l în sângele care este în vas și ungeți cu el pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii casei voastre. Nimeni să nu iasă în afara ușii casei lui până dimineața, 23pentru că Domnul va trece să‑i lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă și nu va da voie Nimicitorului23 Sau: Distrugătorului. să intre în casele voastre ca să vă lovească. 24Să țineți acest lucru ca pe o hotărâre veșnică pentru voi și pentru copiii voștri. 25Când veți intra în țara pe care Domnul v‑o va da, așa cum a promis, să păziți această slujbă. 26Când copiii voștri vă vor întreba: «Ce înseamnă această slujbă pentru voi?», 27să le răspundeți: «Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, pentru că El a trecut pe lângă27 Paște (ebr.: pesah) vine de la ebraicul pasah (a trece/sări peste.). casele fiilor lui Israel în Egipt, atunci când i‑a lovit pe egipteni și a eliberat familiile noastre.»“ Poporul s‑a plecat la pământ și s‑a închinat. 28Apoi fiii lui Israel au plecat și au făcut așa cum Domnul le‑a poruncit lui Moise și Aaron; așa au făcut.
Moartea întâilor născuți și ieșirea din Egipt
29La miezul nopții Domnul a lovit toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul său, până la întâiul născut al prizonierului, care era în temniță, și întâiul născut al tuturor vitelor. 30Când Faraon, slujitorii săi și toți egiptenii s‑au sculat noaptea, au fost mari țipete în Egipt, pentru că nu era casă unde să nu fie cineva mort. 31Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron în timpul nopții și le‑a zis: „Ridicați‑vă! Ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și fiii lui Israel. Plecați! Slujiți‑I Domnului, așa cum ați zis. 32Luați‑vă turmele și cirezile, așa cum ați cerut, plecați și binecuvântați‑mă.“
33Egiptenii zoreau poporul ca să‑l scoată cât mai repede afară din țară, căci își ziceau: „Vom muri cu toții!“ 34Poporul și‑a luat aluatul înainte ca el să dospească, împreună cu vasele de frământat. Le‑au înfășurat în haine și le‑au pus pe umeri. 35Fiii lui Israel au făcut așa cum le‑a spus Moise; au cerut egiptenilor lucruri de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte. 36Domnul a făcut ca poporul să găsească bunăvoință înaintea36 Lit.: în ochii. egiptenilor și aceștia le‑au dat ce‑au cerut. Și astfel i‑au prădat pe egipteni.
37Fiii lui Israel au călătorit pe jos, din Ramses spre Sucot. Ei erau în jur de șase sute de mii de bărbați care mergeau pe jos37 Cu sensul de soldați pedeștri. Numărul total al celor ieșiți din Egipt era mult mai mare., în afară de femei și copii. 38De asemenea, o mulțime amestecată de oameni s‑a suit împreună cu ei, precum și foarte multe vite, atât turme, cât și cirezi. 39Au făcut turte din aluatul nedospit pe care l‑au adus din Egipt. Aluatul nu era dospit, pentru că atunci când au fost alungați din Egipt n‑au putut să întârzie, și nici să‑și pregătească provizii.
40Perioada de ședere a fiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 41La sfârșitul celor patru sute treizeci de ani, chiar în ziua aceea, toate oștirile Domnului au ieșit din țara Egiptului. 42Pentru că, în noaptea aceea, Domnul a vegheat să‑i scoată din țara Egiptului, toți fiii lui Israel, de‑a lungul generațiilor lor, trebuie să țină acea noapte de veghe în cinstea Domnului.
Porunci privind Paștele
43Domnul le‑a zis lui Moise și Aaron: „Aceasta este porunca cu privire la Paște: niciun străin să nu‑l mănânce, 44dar orice rob cumpărat poate mânca din el după ce a fost circumcis. 45Peregrinul și zilierul să nu mănânce din el. 46Să fie mâncat într‑o singură casă. Să nu scoateți carnea afară din casă și să nu‑i zdrobiți niciunul din oase. 47Paștele să fie ținut de întreaga comunitate a lui Israel. 48Dacă vreun străin care locuiește la tine va dori să sărbătorească Paștele Domnului, toți bărbații din familia lui să fie circumciși. Doar după aceea se poate apropia să sărbătorească. El va fi privit ca un băștinaș. Niciun necircumcis să nu mănânce. 49Va fi o singură lege atât pentru băștinaș, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul vostru.“
50Toți fiii lui Israel au făcut așa cum Domnul le poruncise lui Moise și Aaron; așa au făcut. 51În ziua aceea, Domnul i‑a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului, după oștirile lor.
