Exodul 12 – NTLR & KLB

Nouă Traducere În Limba Română

Exodul 12:1-51

Mielul pascal și azimele

(Lev. 23:5-8; Num. 28:16-25; Deut. 16:1-8)

1Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron în țara Egiptului, zicând: 2„Această lună va marca începutul lunilor; ea va fi pentru voi prima lună din an. 3Vorbiți întregii comunități a lui Israel, zicând: «În ziua a zecea a acestei luni, să‑și ia un miel3 Termenul ebraic poate desemna și un ied (vezi v. 5). pentru fiecare familie, un miel pentru fiecare casă. 4Dacă o familie este prea mică pentru un miel, să‑l împartă cu vecinul lor cel mai apropiat, după numărul persoanelor, iar mielul să fie împărțit după cât mănâncă fiecare om. 5Mielul vostru să fie fără meteahnă: un mascul de un an. Puteți lua un miel sau un ied. 6Să aveți grijă de el până în ziua a paisprezecea a lunii, apoi întreaga adunare a comunității lui Israel să‑l înjunghie între cele două seri6 Perioada de aproximativ 2 ore înainte de apusul soarelui. Mai târziu, rabinii evrei susțineau că „prima seară“ era momentul când arșița soarelui începea să scadă în intensitate, iar „a doua seară“ începea cu amurgul.. 7Să ia din sânge și să‑l pună pe cei doi stâlpi și pe pragul de sus al ușilor caselor în care‑l vor mânca. 8Să mănânce carnea în noaptea aceea; s‑o mănânce friptă la foc cu azime și cu ierburi amare. 9Să nu mâncați nimic crud din el, nici fiert în apă, ci fript la foc – capul, picioarele și măruntaiele. 10Să nu lăsați nimic din el până dimineață; orice va rămâne până dimineața să fie ars. 11Să‑l mâncați astfel: să aveți coapsele încinse, sandalele în picioare și toiagul în mână. Să‑l mâncați în grabă căci este mielul de Paște al Domnului. 12Pentru că în noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului și voi lovi orice întâi născut din țara Egiptului, atât al oamenilor, cât și al animalelor și îi voi judeca pe toți dumnezeii Egiptului. Eu sunt Domnul. 13Sângele va fi un semn pentru voi pe casele în care vă aflați. Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi și nu va fi nicio urgie asupra voastră ca să vă distrugă atunci când voi lovi țara Egiptului.

14Această zi va fi pentru voi o zi de aducere-aminte: s‑o comemorați ca pe o sărbătoare pentru Domnul. S‑o comemorați de‑a lungul generațiilor voastre, ca pe o hotărâre veșnică. 15Timp de șapte zile să mâncați azime. Chiar din prima zi să scoateți aluatul din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine dospită din prima zi până în a șaptea zi va fi nimicit din Israel. 16În prima zi să aveți o adunare sfântă. În ziua a șaptea să aveți, de asemenea, o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare atunci, în afară de mâncarea pe care o veți pregăti pentru fiecare persoană. 17Să țineți Sărbătoarea Azimelor, pentru că în aceeași zi am scos oștirile voastre din țara Egiptului. Să țineți această zi de‑a lungul generațiilor voastre, ca pe o hotărâre veșnică. 18În prima lună, din seara celei de‑a paisprezecea zi până în seara celei de‑a douăzeci și una zi, să mâncați azime. 19Timp de șapte zile să nu fie aluat în casele voastre, pentru că oricine mănâncă ce este dospit va fi nimicit din comunitatea lui Israel, fie că este străin, fie că este băștinaș. 20Să nu mâncați nimic dospit. Să mâncați azime în toate locuințele voastre.»“

21Moise i‑a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le‑a zis: „Duceți‑vă și luați un miel pentru clanurile voastre și înjunghiați mielul de Paște. 22Luați un mănunchi de isop, înmuiați‑l în sângele care este în vas și ungeți cu el pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii casei voastre. Nimeni să nu iasă în afara ușii casei lui până dimineața, 23pentru că Domnul va trece să‑i lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă și nu va da voie Nimicitorului23 Sau: Distrugătorului. să intre în casele voastre ca să vă lovească. 24Să țineți acest lucru ca pe o hotărâre veșnică pentru voi și pentru copiii voștri. 25Când veți intra în țara pe care Domnul v‑o va da, așa cum a promis, să păziți această slujbă. 26Când copiii voștri vă vor întreba: «Ce înseamnă această slujbă pentru voi?», 27să le răspundeți: «Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, pentru că El a trecut pe lângă27 Paște (ebr.: pesah) vine de la ebraicul pasah (a trece/sări peste.). casele fiilor lui Israel în Egipt, atunci când i‑a lovit pe egipteni și a eliberat familiile noastre.»“ Poporul s‑a plecat la pământ și s‑a închinat. 28Apoi fiii lui Israel au plecat și au făcut așa cum Domnul le‑a poruncit lui Moise și Aaron; așa au făcut.

Moartea întâilor născuți și ieșirea din Egipt

29La miezul nopții Domnul a lovit toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul său, până la întâiul născut al prizonierului, care era în temniță, și întâiul născut al tuturor vitelor. 30Când Faraon, slujitorii săi și toți egiptenii s‑au sculat noaptea, au fost mari țipete în Egipt, pentru că nu era casă unde să nu fie cineva mort. 31Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron în timpul nopții și le‑a zis: „Ridicați‑vă! Ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și fiii lui Israel. Plecați! Slujiți‑I Domnului, așa cum ați zis. 32Luați‑vă turmele și cirezile, așa cum ați cerut, plecați și binecuvântați‑mă.“

33Egiptenii zoreau poporul ca să‑l scoată cât mai repede afară din țară, căci își ziceau: „Vom muri cu toții!“ 34Poporul și‑a luat aluatul înainte ca el să dospească, împreună cu vasele de frământat. Le‑au înfășurat în haine și le‑au pus pe umeri. 35Fiii lui Israel au făcut așa cum le‑a spus Moise; au cerut egiptenilor lucruri de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte. 36Domnul a făcut ca poporul să găsească bunăvoință înaintea36 Lit.: în ochii. egiptenilor și aceștia le‑au dat ce‑au cerut. Și astfel i‑au prădat pe egipteni.

37Fiii lui Israel au călătorit pe jos, din Ramses spre Sucot. Ei erau în jur de șase sute de mii de bărbați care mergeau pe jos37 Cu sensul de soldați pedeștri. Numărul total al celor ieșiți din Egipt era mult mai mare., în afară de femei și copii. 38De asemenea, o mulțime amestecată de oameni s‑a suit împreună cu ei, precum și foarte multe vite, atât turme, cât și cirezi. 39Au făcut turte din aluatul nedospit pe care l‑au adus din Egipt. Aluatul nu era dospit, pentru că atunci când au fost alungați din Egipt n‑au putut să întârzie, și nici să‑și pregătească provizii.

40Perioada de ședere a fiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 41La sfârșitul celor patru sute treizeci de ani, chiar în ziua aceea, toate oștirile Domnului au ieșit din țara Egiptului. 42Pentru că, în noaptea aceea, Domnul a vegheat să‑i scoată din țara Egiptului, toți fiii lui Israel, de‑a lungul generațiilor lor, trebuie să țină acea noapte de veghe în cinstea Domnului.

Porunci privind Paștele

43Domnul le‑a zis lui Moise și Aaron: „Aceasta este porunca cu privire la Paște: niciun străin să nu‑l mănânce, 44dar orice rob cumpărat poate mânca din el după ce a fost circumcis. 45Peregrinul și zilierul să nu mănânce din el. 46Să fie mâncat într‑o singură casă. Să nu scoateți carnea afară din casă și să nu‑i zdrobiți niciunul din oase. 47Paștele să fie ținut de întreaga comunitate a lui Israel. 48Dacă vreun străin care locuiește la tine va dori să sărbătorească Paștele Domnului, toți bărbații din familia lui să fie circumciși. Doar după aceea se poate apropia să sărbătorească. El va fi privit ca un băștinaș. Niciun necircumcis să nu mănânce. 49Va fi o singură lege atât pentru băștinaș, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul vostru.“

50Toți fiii lui Israel au făcut așa cum Domnul le poruncise lui Moise și Aaron; așa au făcut. 51În ziua aceea, Domnul i‑a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului, după oștirile lor.

Korean Living Bible

출애굽기 12:1-51

유월절

1여호와께서 이집트에서 모세와 아론에게 말씀하셨다.

2“지금부터 너희는 이 달을 한 해의 첫 달로 삼고

3모든 이스라엘 백성들에게 이 달 10일에 각 가족 단위로 어린 양을 한 마리씩 준비하라고 하라.

4식구가 너무 적어서 양 한 마리를 다 먹을 수 없으면 사람 수와 한 사람이 먹을 수 있는 양을 계산해서 자기 이웃집과 함께 나눠 먹도록 하라.

5너희가 준비할 어린 양은 흠이 없고 년 된 수컷이어야 하며 12:5 또는 ‘양이나 염소 중에서 취하고’양이 없는 집은 양 대신 염소를 준비해도 된다.

6너희는 그 양이나 염소를 이 달 14일까지 간직해 두었다가 해질 무렵에 모든 양을 잡고

7피는 그 양을 먹을 집의 문설주와 상인방에 바르고

8그 날 밤 그 고기를 불에 구워서 쓴 나물과 누룩을 넣지 않은 빵과 함께 먹어라.

9그러나 그 고기를 날것으로 먹거나 물에 삶아 먹어서는 안 되며 머리와 다리를 포함하여 내장이 들어 있는 그대로 불에 구워서 먹어야 한다.

10그리고 너희는 그 어느 것도 아침까지 남겨 두어서는 안 되며 만일 아침까지 남은 것이 있으면 불에 태워 버려라.

11너희가 그것을 먹을 때는 허리띠를 두르고 신발을 신고 지팡이를 든 채 급히 먹어라. 이것은 나 여호와의 유월절이다.

12“그 날 밤에 내가 이집트 땅을 두루 다니며 사람과 짐승을 가리지 않고 이집트에서 처음 난 것을 모조리 죽이고 이집트의 모든 신들을 벌할 것이다. 나는 여호와이다.

13그 피는 너희가 살고 있는 집의 표시가 될 것이다. 내가 피를 보면 너희를 넘어가겠다. 내가 이집트를 벌할 때에 너희에게는 아무 해가 미치지 않을 것이다.

14너희는 이 날을 나 여호와가 행한 일을 기억하는 명절로 삼아 기념하고 대대로 지켜라.

15“너희는 7일 동안 누룩 넣지 않은 빵을 먹어야 하며 그 첫날에 너희 집에서 누룩을 제거해야 한다. 그 7일 동안에 누룩 넣은 빵을 먹는 사람은 이스라엘 백성 가운데서 제거될 것이다.

16그 기간의 첫날과 7일에 너희는 거룩한 모임을 갖고 아무 일도 하지 말며 각자 먹을 음식만 준비하여라.

17너희는 누룩을 넣지 않고 빵을 만들어 먹는 이 무교절을 지켜라. 내가 이 날에 너희를 이집트에서 인도해 내었다. 그러므로 너희는 이 날을 명절로 삼아 대대로 지켜라.

18너희는 정월 14일 저녁부터 그 달 21일 저녁까지 누룩 넣지 않은 빵을 먹어야 하며

19그 7일 동안 너희 집에 누룩을 두어서는 안 된다. 누룩 넣은 빵을 먹는 사람은 타국인이든 본국인이든 이스라엘 백성 가운데서 제거될 것이다.

20누룩 넣은 것은 그 어떤 것도 먹지 말아라. 너희는 어느 곳에 살든지 누룩 넣지 않은 빵을 먹어야 한다.”

21그래서 모세는 이스라엘의 장로들을 다 불러 그들에게 말하였다. “여러분은 즉시 가서 가족 단위로 어린 양을 한 마리씩 잡아 유월절을 지킬 수 있도록 하십시오.

22우슬초 가지를 꺾어 그릇에 담은 양의 피에 적셔 그 피를 좌우 문설주와 상인방에 뿌리고 아침까지 한 사람도 자기 집 문 밖으로 나가지 않도록 하십시오.

23여호와께서 이집트 사람을 죽이려고 두루 돌아다니실 때에 문의 상인방과 좌우 문설주의 피를 보시면 그 문을 넘어가시고 멸망시키는 천사가 여러분의 집에 들어가서 여러분을 죽이는 일이 없도록 하실 것입니다.

24여러분은 이것을 하나의 규정으로 삼아 여러분과 여러분의 자손이 영원히 지켜야 합니다.

25여러분은 여호와께서 주시기로 약속한 땅에 들어가거든 이 의식을 지키십시오.

26만일 여러분의 자녀들이 ‘이 의식은 무엇을 뜻합니까?’ 하고 물으면

27여러분은 이렇게 대답하십시오. ‘이것은 여호와께 드리는 유월절 제사이다. 여호와께서는 이집트에서 그 곳 사람들을 치실 때 우리 이스라엘 사람들의 집을 넘어가시고 우리를 살려 주셨다.’ ” 그러자 백성들은 머리를 숙여 경배하였다.

28그러고서 이스라엘 자손들은 여호와께서 모세와 아론에게 명령하신 그대로 하였다.

29밤중에 여호와께서 왕위에 앉은 바로의 장남으로부터 감옥에 있는 죄수의 장남에 이르기까지 이집트의 모든 장남과 그리고 짐승의 처음 난 것을 모조리 죽이셨다.

30그러자 그 날 밤 바로와 그의 모든 신하들과 이집트 백성들이 다 일어나고 이집트 전역에 대성 통곡하는 소리가 들렸는데 이것은 초상을 당하지 않은 가정이 한 집도 없었기 때문이었다.

이집트 탈출

31그 날 밤에 바로가 모세와 아론을 불러 말하였다. “너희와 너희 이스라엘 자손들은 일어나 즉시 내 백성을 떠나라. 너희가 요구한 대로 가서 여호와를 섬겨라.

32그리고 너희 양과 소도 몰아가고 나를 위해 축복하라.”

33이집트 사람들은 “우리가 다 죽게 생겼다” 하며 이스라엘 자손들에게 빨리 그 땅을 떠나라고 재촉하였다.

34그래서 백성들은 누룩을 넣지 않은 밀가루 반죽을 그릇 에 담은 채 옷에 싸서 어깨에 메었다.

35이스라엘 자손들은 모세가 지시한 대로 이집트 사람들에게 금은 패물과 의복을 요구하였다.

36여호와께서는 이집트 사람들이 이스라엘 사람들에 대하여 호감을 갖게 하셔서 그들이 요구한 대로 주게 하셨으므로 이스라엘 사람들은 이집트 사람들의 물건을 거의 빼앗다시피 하였다.

37이스라엘 백성은 라암셋을 떠나 숙곳으로 향하였다. 이들은 여자들과 아이들을 제외한 성인 남자들만 약 60만 명이었으며

38그 밖에도 여러 혼합 민족들이 그들을 따라 나왔고 양과 소와 수많은 가축이 그들과 함께 나왔다.

39그들은 이집트에서 가지고 나온 밀가루 반죽으로 누룩 넣지 않은 빵을 만들어 먹었는데 이것은 그들이 이집트에서 급히 쫓겨나오는 바람에 양식이나 누룩 넣은 반죽을 준비할 시간적 여유가 없었기 때문이었다.

40이스라엘 백성은 이집트에서 430년 동안 살았다.

41그런데 여호와의 백성들이 이집트를 떠난 것은 430년 되는 그 해의 마지막 날이었다.

42이 날 밤은 여호와께서 자기 백성을 이집트에서 인도하기 위해 택하신 밤이므로 이스라엘 백성은 여호와의 구원을 기념하는 날로 이 밤을 대대로 지켜야 할 것이다.

유월절 규정

43여호와께서 모세와 아론에게 유월절을 지키는 규정에 대하여 이렇게 말씀하셨다. “이방인은 유월절 고기를 먹지 못한다.

44그러나 너희가 산 종은 포피를 잘라 할례를 받은 후에 그것을 먹을 수 있다.

45그리고 임시로 거주하는 외국인이나 고용된 외국인 품꾼도 그것을 먹지 못한다.

46유월절 고기는 집 안에서만 먹고 조금도 집 밖으로 내가서는 안 되며 뼈도 꺾어서는 안 된다.

47모든 이스라엘 백성은 이 명절을 다 함께 지켜야 할 것이다.

48너희와 함께 사는 외국인이 나 여호와의 유월절을 지키기 원하면 먼저 그의 집 안에 있는 모든 남자들이 할례를 받게 한 다음 본국인과 같이 유월절 의식에 참여하게 하라. 그러나 할례를 받지 않은 사람은 유월절 고기를 먹을 수 없다.

49이스라엘 본국인에게나 너희 가운데 사는 외국인에게나 이 규정은 동일하다.”

50그래서 모든 이스라엘 백성들은 여호와께서 모세와 아론에게 명령하신 그대로 하였으며

51또 바로 그 날 여호와께서는 이스라엘 백성을 12:51 또는 ‘그 군대대로’각 지파 단위로 이집트에서 인도해 내셨다.