Nouă Traducere În Limba Română

Exodul 1

Asuprirea israeliţilor în Egipt

1Acestea sunt numele israeliţilor care au venit în Egipt împreună cu Iacov şi împreună cu familiile lor: Ruben, Simeon, Levi şi Iuda, Isahar, Zabulon şi Beniamin, Dan şi Neftali, Gad şi Aşer. Toţi urmaşii lui Iacov erau în număr de şaptezeci[a]. Iosif se afla deja în Egipt. După o vreme, Iosif a murit; apoi au murit toţi fraţii săi şi toată generaţia de atunci. Israeliţii s-au înmulţit foarte mult; ei au devenit numeroşi şi au ajuns puternici, astfel încât ţara s-a umplut de ei.

Peste Egipt s-a ridicat un nou monarh, care nu-l cunoscuse pe Iosif. El a zis poporului său: „Iată că poporul israeliţilor este prea mare şi prea puternic pentru noi. 10 Haideţi să ne purtăm cu dibăcie faţă de ei, căci altfel se vor înmulţi şi, dacă se va întâmpla să fim în război, s-ar putea să li se alăture duşmanilor noştri, să lupte împotriva noastră şi să fugă din ţară.“ 11 Astfel, au pus peste ei supraveghetori de sclavi, ca să-i asuprească prin poveri grele; în acest fel au zidit Pitomul şi Ramsesul ca cetăţi cu hambare pentru Faraon[b]. 12 Însă cu cât erau ei mai asupriţi, cu atât se înmulţeau şi se răspândeau mai mult; egiptenii au ajuns să se teamă de israeliţi 13 şi i-au supus la o muncă foarte grea; 14 le-au făcut vieţile amare, punându-i să muncească din greu la facerea mortarului, a cărămizilor şi la tot felul de lucrări pe câmp. În toate sarcinile pe care le dădeau israeliţilor, egiptenii erau foarte aspri.

15 Monarhul Egiptului le-a zis moaşelor evreilor (pe una o chema Şifra, iar pe cealaltă Pua): 16 „Când vă veţi împlini slujba de moaşe la femeile evreilor şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă cel care se va naşte va fi băiat, omorâţi-l, dar dacă va fi fată, lăsaţi-o să trăiască.“ 17 Însă moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut cum le-a poruncit monarhul Egiptului, ci au lăsat şi băieţii să trăiască. 18 Monarhul Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a întrebat:

– De ce aţi făcut acest lucru şi i-aţi lăsat şi pe băieţi să trăiască?

19 Moaşele i-au răspuns lui Faraon:

– Deoarece femeile evreilor nu sunt ca şi femeile egiptene; ele sunt vânjoase şi nasc înainte ca moaşa să ajungă la ele.

20 Dumnezeu le-a făcut bine moaşelor, iar poporul s-a înmulţit şi a ajuns foarte puternic. 21 Pentru că moaşele s-au temut de Dumnezeu, El le-a întemeiat familii. 22 Apoi Faraon a poruncit întregului său popor: „Aruncaţi în Nil orice băiat care li se va naşte[c] evreilor! Doar pe fete să le lăsaţi să trăiască!“

Notas al pie

  1. Exodul 1:5 TM (vezi şi Gen. 46:27); Q, LXX (vezi şi nota la Gen. 46:27): şaptezeci şi cinci
  2. Exodul 1:11 Denumire a suveranului Egiptului; lit.: Marea (sau cea mai mare) Casă, indicând iniţial palatul regal iar apoi instituţia şi persoana suveranului (vezi, de ex., Înalta Poartă otomană, Casa Albă)
  3. Exodul 1:22 LXX, PentSam şi Tg; TM: fiecare băiat născut

The Message

Exodus 1

11-5 These are the names of the Israelites who went to Egypt with Jacob, each bringing his family members:

Reuben, Simeon, Levi, and Judah,

Issachar, Zebulun, and Benjamin,

Dan and Naphtali, Gad and Asher.

Seventy persons in all generated by Jacob’s seed. Joseph was already in Egypt.

6-7 Then Joseph died, and all his brothers—that whole generation. But the children of Israel kept on reproducing. They were very prolific—a population explosion in their own right—and the land was filled with them.

“A New King . . . Who Didn’t Know Joseph”

8-10 A new king came to power in Egypt who didn’t know Joseph. He spoke to his people in alarm, “There are way too many of these Israelites for us to handle. We’ve got to do something: Let’s devise a plan to contain them, lest if there’s a war they should join our enemies, or just walk off and leave us.”

11-14 So they organized them into work-gangs and put them to hard labor under gang-foremen. They built the storage cities Pithom and Rameses for Pharaoh. But the harder the Egyptians worked them the more children the Israelites had—children everywhere! The Egyptians got so they couldn’t stand the Israelites and treated them worse than ever, crushing them with slave labor. They made them miserable with hard labor—making bricks and mortar and back-breaking work in the fields. They piled on the work, crushing them under the cruel workload.

15-16 The king of Egypt had a talk with the two Hebrew midwives; one was named Shiphrah and the other Puah. He said, “When you deliver the Hebrew women, look at the sex of the baby. If it’s a boy, kill him; if it’s a girl, let her live.”

17-18 But the midwives had far too much respect for God and didn’t do what the king of Egypt ordered; they let the boy babies live. The king of Egypt called in the midwives. “Why didn’t you obey my orders? You’ve let those babies live!”

19 The midwives answered Pharaoh, “The Hebrew women aren’t like the Egyptian women; they’re vigorous. Before the midwife can get there, they’ve already had the baby.”

20-21 God was pleased with the midwives. The people continued to increase in number—a very strong people. And because the midwives honored God, God gave them families of their own.

22 So Pharaoh issued a general order to all his people: “Every boy that is born, drown him in the Nile. But let the girls live.”