Evrei 8 – NTLR & BDS

Nouă Traducere În Limba Română

Evrei 8:1-13

Isus, Marele Preot al Noului Legământ

1Partea cea mai importantă a celor spuse este că avem un astfel de Mare Preot, Care S‑a așezat la dreapta tronului Măreției, în ceruri, 2slujitor al Locului Preasfânt și al adevăratului Cort, pe care l‑a ridicat Domnul, nu omul.

3Căci fiecare mare preot este pus responsabil să aducă atât daruri, cât și jertfe. Astfel, a trebuit ca și Acesta să aibă ceva de adus. 4Așadar, dacă ar fi pe pământ, nu ar mai fi Preot, întrucât există preoți care aduc daruri potrivit cu Legea. 5Ei slujesc unei copii și unei umbre a lucrurilor cerești, așa cum a fost avertizat Moise atunci când urma să ridice Cortul. Căci El a zis: „Vezi să faci totul după modelul care ți‑a fost arătat pe munte!“5 Vezi Ex. 25:40. 6Însă acum El a obținut o slujbă6 Gr.: leitourghia, de unde provine termenul românesc liturghie. cu mult mai deosebită, de vreme ce El este și Mijlocitorul unui legământ mai bun, care a fost legiferat pe baza unor promisiuni mai bune.

7Dacă primul legământ ar fi fost fără cusur, atunci nu s‑ar mai fi căutat loc pentru al doilea. 8Dar El, găsindu‑i cusur, le zice:8 Unele mss conțin: Dar El, găsindu‑le cusur, zice:

„Iată, vin zile, zice Domnul,

când voi încheia cu Casa lui Israel

și cu Casa lui Iuda

un nou legământ,

9nu ca legământul pe care l‑am făcut cu strămoșii9 Lit.: tații. lor,

în ziua când i‑am luat de mână

ca să‑i scot din țara Egiptului.

Pentru că n‑au rămas în legământul Meu,

nici Mie nu Mi‑a păsat de ei, zice Domnul.

10Ci acesta este legământul pe care‑l voi încheia cu Casa lui Israel,

după acele zile, zice Domnul:

voi pune legile Mele în mintea lor

și le voi scrie în inimile lor.

Eu voi fi Dumnezeul lor,

iar ei vor fi poporul Meu.

11Și niciunul nu va mai învăța pe semenul

sau pe fratele său, zicând: «Cunoaște‑L pe Domnul!»,

pentru că toți Mă vor cunoaște,

de la cel mai mic până la cel mai mare,

12căci voi fi îndurător în ce privește nedreptățile lor

și nu‑Mi voi mai aminti de păcatele lor.“12 Vezi Ier. 31:31-34.

13Vorbind despre „un nou legământ“, El l‑a declarat pe primul învechit, iar ceea ce este învechit și îmbătrânit este aproape de dispariție.

La Bible du Semeur

Hébreux 8:1-13

Christ, grand-prêtre d’une alliance bien meilleure

1Or, voici le point capital de ce que nous sommes en train de dire : nous avons bien un grand-prêtre comme celui-ci, qui s’est assis dans le ciel à la droite du trône du Dieu majestueux. 2Il y accomplit le service du grand-prêtre dans le sanctuaire, c’est-à-dire dans le véritable tabernacle, dressé non par des hommes, mais par le Seigneur.

3Tout grand-prêtre, en effet, est établi pour présenter à Dieu des offrandes et des sacrifices. Il faut donc que notre grand-prêtre aussi ait quelque chose à présenter. 4S’il était sur terre, il ne serait même pas prêtre. En effet, ceux qui présentent les offrandes conformément à la Loi sont déjà là. 5Ils sont au service d’un sanctuaire qui n’est qu’une image, que l’ombre du sanctuaire céleste. Moïse en a été averti au moment où il allait construire le tabernacle : Aie soin, lui dit le Seigneur, de faire tout selon le modèle qui t’est montré sur la montagne8.5 Ex 25.40..

6Mais maintenant, c’est un service bien supérieur qui a été confié à notre grand-prêtre car il est le médiateur d’une alliance bien meilleure fondée sur de meilleures promesses.

L’ancienne et la nouvelle alliance

7En effet, si la première alliance avait été sans défaut, il n’aurait pas été nécessaire de la remplacer par une seconde.

8Or, c’est bien un reproche que Dieu adresse à son peuple lorsqu’il déclare :

Mais des jours vont venir,dit le Seigneur,

où je concluraiavec le peuple d’Israëlet celui de Judaune alliance nouvelle.

9Elle ne sera pascomme celle que j’ai conclueavec leurs pères

quand je les ai pris par la mainpour les faire sortir d’Egypte.

Puisqu’ils n’ont pas été fidèlesà mon alliance,

moi alors, je me suis détourné d’eux,dit le Seigneur.

10Mais voici quelle alliance je vais conclureavec le peuple d’Israël

après ces jours,dit le Seigneur :

je placerai mes lois dans leur pensée,

je les graverai sur leur cœur ;

je serai leur Dieu,

et ils seront mon peuple.

11Ils n’auront plus besoinde s’enseigner l’un l’autre

en répétant chacunà son concitoyenou à son frère :

« Il faut que tu connaisses le Seigneur ! »

Car tous me connaîtront,

du plus petit jusqu’au plus grand d’entre eux.

12Car je pardonnerai leurs fautes,

je ne tiendrai plus comptede leurs péchés8.12 Jr 31.31-34..

13Par le simple fait d’appeler cette alliance-là nouvelle, le Seigneur a rendu la première ancienne ; or, ce qui devient ancien et ce qui vieillit est près de disparaître.