Odihna promisă de Dumnezeu
1Să ne temem, așadar, ca nu cumva, cât timp este lăsată promisiunea intrării în odihna Lui, vreunul dintre voi să pară ajuns prea târziu. 2Căci și nouă ne‑a fost vestită Evanghelia2 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună [peste tot în carte]., ca și lor, dar lor, cuvântul pe care l‑au auzit nu le‑a fost de niciun folos, nefiind uniți prin credință cu cei care l‑au auzit2 Unele mss conțin: folos, deoarece ei nu au luat parte la credința celor ce au ascultat.. 3Însă noi, cei care am crezut, intrăm în acea odihnă, așa cum a spus:
„De aceea am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“3 Vezi Ps. 95:11 și Evr. 3:11; vezi, de asemenea, v. 5.
Și totuși lucrările Sale au fost terminate încă de la întemeierea lumii – 4pentru că a spus undeva, despre ziua a șaptea, astfel: „Dumnezeu S‑a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui“4 Vezi Gen. 2:2. 5și, din nou, în același loc: „Nu vor intra în odihna Mea!“
6Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, și întrucât cei dintâi, cărora li s‑a vestit Evanghelia, n‑au intrat din cauza neascultării, 7El hotărăște din nou o anumită zi, – „astăzi“ –, zicând, prin David, după atât de mult timp, așa cum s‑a spus mai înainte:
„Astăzi, dacă auziți glasul Lui,
nu vă împietriți inimile!“7 Vezi Ps. 95:7-8.
8Căci dacă Iosua le‑ar fi dat odihnă, atunci Dumnezeu n‑ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi. 9Prin urmare, este lăsată pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat. 10Fiindcă oricine a intrat în odihna Lui s‑a odihnit și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu de ale Sale. 11Să ne străduim11 Sau: Să ne grăbim. deci să intrăm în acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă prin același fel de neascultare!
12Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător12 Se poate traduce și cu eficient. Termenul se referă la un obiect sau instrument care își îndeplinește scopul, funcționează așa cum este de așteptat., mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva și fiind în stare să judece gândurile și intențiile inimii. 13Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit ochilor Lui, înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală.
Isus, Marele nostru Preot
14Așadar, fiindcă avem un Mare Preot Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem tare de mărturisirea noastră. 15Căci n‑avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de15 Lit.: să nu poată simpatiza cu. slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca și noi, dar fără păcat. 16Așadar, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă și să găsim har care să ne dea ajutor la vreme de nevoie.
1Let us therefore fear, lest, a promise being left us of entering into his rest, any of you should seem to come short of it. 2For unto us was the gospel preached, as well as unto them: but the word preached did not profit them, not being mixed with faith in them that heard it. 3For we which have believed do enter into rest, as he said, As I have sworn in my wrath, if they shall enter into my rest: although the works were finished from the foundation of the world. 4For he spake in a certain place of the seventh day on this wise, And God did rest the seventh day from all his works. 5And in this place again, If they shall enter into my rest. 6Seeing therefore it remaineth that some must enter therein, and they to whom it was first preached entered not in because of unbelief: 7Again, he limiteth a certain day, saying in David, To day, after so long a time; as it is said, To day if ye will hear his voice, harden not your hearts. 8For if Jesus had given them rest, then would he not afterward have spoken of another day. 9There remaineth therefore a rest to the people of God. 10For he that is entered into his rest, he also hath ceased from his own works, as God did from his. 11Let us labour therefore to enter into that rest, lest any man fall after the same example of unbelief. 12For the word of God is quick, and powerful, and sharper than any twoedged sword, piercing even to the dividing asunder of soul and spirit, and of the joints and marrow, and is a discerner of the thoughts and intents of the heart. 13Neither is there any creature that is not manifest in his sight: but all things are naked and opened unto the eyes of him with whom we have to do. 14Seeing then that we have a great high priest, that is passed into the heavens, Jesus the Son of God, let us hold fast our profession. 15For we have not an high priest which cannot be touched with the feeling of our infirmities; but was in all points tempted like as we are, yet without sin. 16Let us therefore come boldly unto the throne of grace, that we may obtain mercy, and find grace to help in time of need.
