Îndemnuri finale
1Dragostea frățească să rămână între voi! 2Nu uitați ospitalitatea față de străini, pentru că, prin aceasta unii, fără să știe, au găzduit îngeri2 Gr.: anghelos, termen care în NT se poate referi la ființe angelice, iar uneori la vestitorii Evangheliei. Unii comentatori sunt de părere că, în acest context, autorul se referă, cel mai probabil, la exemplele din perioada VT, atunci când „îngerii“ s‑au arătat oamenilor, iar aceștia din urmă n‑au fost conștienți de adevărata identitate a oaspeților lor (vezi, de ex., episoadele cu Avraam, Lot, Ghedeon, Manoah). Alți comentatori susțin că termenul se referă aici la oameni care au primit însărcinarea specială de a proclama Evanghelia, păstori și episcopi ai bisericilor. Din cauza persecuției, unii creștini călătoreau în anonimat și cereau găzduire, fără a‑și deconspira tot timpul identitatea. Credincioșii care au găzduit astfel de călători, au găzduit, fără să știe, tocmai vestitori ai Evangheliei.! 3Amintiți‑vă de cei care sunt în lanțuri, ca și cum ați fi legați împreună cu ei, și de cei care sunt chinuiți, ca unii care și voi sunteți în trup!
4Căsătoria să fie cinstită de toți, iar patul să fie păstrat nepângărit, pentru că Dumnezeu îi va judeca pe curvari și pe adulteri! 5Felul vostru de viață să fie fără iubire de bani! Fiți mulțumiți cu ce aveți, pentru că El a spus:
„Nicidecum nu te voi lăsa,
și nicidecum nu te voi părăsi!“5 Vezi Deut. 31:6.
6Astfel, putem spune plini de încredere:
„Domnul este ajutorul meu. Nu mă voi teme!
Ce‑mi va face omul?!“6 Vezi Ps. 118:6-7.
7Aduceți‑vă aminte de conducătorii voștri care v‑au spus Cuvântul lui Dumnezeu. Uitați‑vă cu atenție la sfârșitul felului lor de viață7 Sau: sfârșitul purtării lor. și urmați‑le credința! 8Isus Cristos este Același ieri, astăzi și în veci!
9Să nu fiți duși în rătăcire de învățături diverse și străine, căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri, care nu le‑au fost de niciun folos celor ce au umblat după ele9 Lit.: au umblat în ele. Autorul face referire la mâncărurile asociate cu jertfele VT.! 10Noi avem un altar de unde cei care slujesc la Cort nu au dreptul să mănânce.
11Căci trupurile acelor viețuitoare, al căror sânge este adus în Locul Preasfânt de marele preot ca jertfă pentru păcate, sunt arse afară din tabără. 12De aceea, Isus a suferit dincolo de poarta cetății, ca să sfințească poporul prin sângele Lui. 13Așadar, să ieșim la El, în afara taberei, purtând disprețul îndurat de El. 14Căci noi nu avem aici o cetate permanentă, ci o căutăm pe cea care urmează să vină.
15Prin El deci să‑I aducem întotdeauna o jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor noastre care mărturisesc15 Sau: care laudă. Numele Lui! 16Să nu uitați binefacerea și dărnicia, pentru că lui Dumnezeu astfel de jertfe Îi plac!
17Aveți încredere în conducătorii voștri și supuneți‑vă lor, căci ei veghează asupra sufletelor voastre ca unii care vor da socoteală pentru ele, ca astfel ei să facă aceasta cu bucurie și nu gemând, lucru care nu v‑ar fi de niciun folos!
18Rugați‑vă pentru noi! Căci suntem convinși că avem o conștiință bună, dorind să ne comportăm bine în toate. 19Vă îndemn tot mai mult să faceți aceasta, ca să vă fiu trimis înapoi repede.
20Dumnezeul păcii, Care L‑a adus înapoi dintre cei morți pe Domnul nostru Isus, marele Păstor20 Conceptul de păstor trebuie înțeles aici în contextul său vechi-testamentar: Dumnezeu Însuși este Păstorul lui Israel (Ps. 80:1; Is. 40:10-11; Eze. 34:11-16); Dumnezeu a dat turma în grija conducătorilor, păstorii lui Israel, care însă nu au avut grijă de ea (Is. 56:9-12; Eze. 34); El Îl va trimite pe adevăratul Păstor, pe Mesia, ca să aibă grijă de oi (Eze. 34:23). al oilor, prin sângele legământului veșnic, 21să vă desăvârșească în orice lucru bun, pentru a‑I face voia, lucrând în noi ceea ce este plăcut înaintea Lui, prin Isus Cristos, a Căruia să fie slava în vecii vecilor! Amin.
22Vă îndemn, fraților, să primiți cu îngăduință acest cuvânt de îndemn, căci v‑am scris doar pe scurt.
23Să știți că fratelui nostru Timotei i s‑a dat drumul. Dacă sosește curând, va fi cu mine când vă voi vedea.
24Salutați‑i pe toți conducătorii voștri și pe toți sfinții. Cei din Italia vă salută.
25Harul să fie cu voi toți!
Exortações finais
1Não deixem nunca de se amar com amor fraterno. 2Não se esqueçam da hospitalidade, porque foi assim que alguns hospedaram anjos, sem o saber. 3Lembrem-se dos presos, como se estivessem presos com eles, e dos que são maltratados como se fossem vocês mesmos a sofrer.
4Que o casamento seja por todos respeitado, assim como a fidelidade entre marido e mulher. Deus castigará sem falta os que se entregam à imoralidade sexual e cometem adultério. 5Fujam do amor ao dinheiro; contentem-se com o que têm, porque Deus disse:
“Não te deixarei, nem te abandonarei.”13.5 Dt 31.6.
6É por isso que podemos afirmar com toda a segurança:
“O Senhor é aquele que me ajuda.
Não terei medo do que o homem me possa fazer.”13.6 Sl 118.6-7.
7Lembrem-se dos vossos líderes, que vos têm ensinado a palavra de Deus. Procurem imitar a sua fé, observando a sua maneira de viver.
8Jesus Cristo é o mesmo ontem, hoje e para sempre. 9Não se deixem levar por doutrinas várias e estranhas, pois a vossa força espiritual é uma dádiva de Deus e não o resultado de rituais sobre alimentos, que de nada aproveitam aos que se submetem a eles.
10Temos um altar no qual os que servem no tabernáculo não têm direito de participar. 11No sistema das leis judaicas, o sumo sacerdote trazia o sangue dos animais sacrificados para o santuário, como um sacrifício pelo pecado, e depois os corpos desses mesmos animais eram queimados fora do acampamento. 12Foi por isso que Jesus também sofreu, vertendo o seu próprio sangue para nos santificar, mas fora de porta. 13Vamos então ter com ele, lá fora, para com ele partilhar do desprezo que o mundo lhe oferece. 14Porque não é neste mundo que temos a nossa verdadeira pátria, mas buscamos a futura.
15Ofereçamos então continuamente a Deus, por intermédio de Jesus, sacrifícios de louvor, que consistem essencialmente no fruto de bocas que proclamam a glória do seu nome. 16Não se esqueçam também de fazer o bem e de repartir com outros, pois com esses sacrifícios Deus se agrada.
17Obedeçam aos vossos líderes, aceitando as suas diretivas; porque procuram estar atentos às vossas almas, tendo de dar contas a Deus. Que eles o possam fazer com alegria, não a custo, pois isso não vos seria útil.
18Orem por nós. Sabemos que a nossa consciência está limpa, pois em tudo nos temos conduzidos com honestidade. 19Peço-vos com insistência que continuem a orar por mim, para que possa ir ter convosco o mais brevemente possível.
20Que o Deus de paz, que ressuscitou o nosso Senhor Jesus Cristo, o grande pastor do rebanho, o qual selou com o seu sangue a aliança eterna, 21vos aperfeiçoe em tudo, para fazerem a sua vontade, fazendo surgir nas vossas vidas tudo o que lhe é agradável, através de Cristo Jesus. A ele seja dada glória para todo o sempre. Que assim seja!
22Rogo-vos, irmãos, que atentem cuidadosamente para as palavras de consolo desta carta, que vos escrevi abreviadamente.
23Dou-vos a conhecer que o irmão Timóteo já saiu da prisão, com o qual, se vier a tempo, vos irei visitar.
24Deem saudações a todos os vossos líderes e a todos os crentes em geral. Os cristãos da Itália saúdam-vos.
25Que a graça de Deus seja com todos.
