Dumnezeu Își disciplinează fiii
1De aceea, având un nor așa de mare de martori care ne înconjoară, să dăm la o parte orice greutate și păcatul care ne înfășoară atât de ușor și să alergăm cu răbdare1 Termenul hypomone se referă la capacitatea de a suporta, de a îndura și de a răbda diferite suferințe și persecuții. cursa care ne stă înainte. 2Să privim țintă la Isus, Inițiatorul2 Vezi nota de la 2:10. credinței și Cel Ce desăvârșește credința, Care, pentru bucuria ce‑I stătea înainte, a îndurat crucea, disprețuindu‑i rușinea, și S‑a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu. 3Gândiți‑vă bine3 Verbul folosit în acest verset face trimitere la un anumit fel de gândire: a întoarce o problemă pe toate fețele, a calcula toate variantele, a gândi prin analogie. Scriptura ne îndeamnă să cugetăm adânc la felul în care El a suferit și, prin analogie, să ne gândim la suferințele noastre. În felul acesta vom căpăta mai multă încurajare să luptăm cu ispitirile. la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire față de El Însuși din partea păcătoșilor, ca să nu vă descurajați în sufletele voastre și să obosiți.
4Voi nu v‑ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului 5și ați uitat îndemnul pe care vi‑l dă ca unor fii:
„Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului,
nici nu obosi când ești mustrat de El,
6căci Domnul îl disciplinează pe cel pe care‑l iubește
și‑l lovește cu nuiaua pe orice fiu pe care‑l primește.“6 Autorul citează din Prov. 3:11-12 în versiunea LXX. Vezi nota de la Prov. 3:12.
7Îndurați7 Verbul poate fi tradus atât ca un imperativ, cât și ca un indicativ prezent. având în vedere disciplinarea! Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu‑l disciplinează tatăl? 8Însă dacă sunteți scutiți de disciplinare,8 Lit.: Însă dacă sunteți fără disciplinare. la care toți au devenit părtași, atunci sunteți copii nelegitimi, iar nu fii! 9Mai mult, am avut părinți trupești care ne disciplinau și pe care îi respectam. Cu cât mai mult deci trebuie să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim!? 10Căci ei, într-adevăr, ne disciplinau pentru puține zile, așa cum li se părea lor că este bine, însă El o face spre folosul nostru, ca să avem parte de sfințenia Lui. 11Orice disciplinare nu pare în prezent o bucurie, ci mai degrabă o întristare, dar mai târziu produce rodul pașnic al dreptății, pentru cei ce au fost încercați prin ea.
12De aceea, întăriți‑vă brațele obosite și genunchii slăbiți! 13„Faceți cărări drepte pentru picioarele voastre“13 Autorul citează din Prov. 4:26 în versiunea LXX., pentru ca șchiopul să nu‑și scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat!
14Urmăriți cu toții pacea și sfințirea, fără de care nimeni nu‑L va vedea pe Domnul. 15Îngrijiți‑vă ca nu cumva vreunul să ducă lipsă de harul lui Dumnezeu, ca nu cumva să crească vreo rădăcină de amărăciune, care să provoace durere, iar prin ea mulți să fie pângăriți,15 Vezi și Deut. 29:18. 16ca nu cumva vreunul să fie curvar sau lumesc ca Esau, care, pentru o mâncare, și‑a vândut drepturile de întâi născut. 17Voi știți că, mai târziu, când a dorit să moștenească binecuvântarea, a fost respins, căci n‑a mai găsit loc de pocăință, chiar dacă a căutat‑o cu lacrimi.
18Căci nu v‑ați apropiat de ceea ce poate fi atins, de ceea ce este cuprins de foc, de întuneric, negură și furtună, 19nici de sunet de trâmbiță sau de un glas ale cărui cuvinte i‑au făcut pe cei ce l‑au auzit să ceară să nu li se mai vorbească, – 20pentru că n‑au putut îndura ce s‑a poruncit: „Chiar dacă un animal atinge muntele, să fie omorât cu pietre!“20 Vezi Ex. 19:12-13.; 21priveliștea aceea era atât de înspăimântătoare, încât Moise a spus: „Sunt înspăimântat21 Vezi Deut. 9:19. și tremur!“ – 22ci v‑ați apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului cel Viu, Ierusalimul ceresc, de miile de îngeri adunați pentru sărbătoare, 23de Biserica întâilor născuți scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile desăvârșite ale celor drepți, 24de Isus, Mijlocitorul Noului Legământ, și de sângele stropit, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.
25Vedeți să nu‑L respingeți pe Cel Ce vă vorbește! Căci dacă n‑au scăpat aceia care L‑au respins pe Cel Ce i‑a avertizat pe pământ, cu atât mai mult nici noi nu vom scăpa, dacă ne întoarcem de la Cel Ce ne avertizează din ceruri, 26al Cărui glas a clătinat atunci pământul, dar Care acum a promis, zicând: „Voi clătina încă o dată nu numai pământul, ci și cerul.“26 Vezi Hag. 2:6. 27Cuvintele „încă o dată“ arată înlăturarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor create27 Lit.: făcute., astfel încât să rămână lucrurile ce nu pot fi clătinate.
28De aceea, întrucât primim o Împărăție care nu poate fi clătinată, să avem în inimile noastre o mulțumire prin care să ne închinăm lui Dumnezeu într‑un mod plăcut, cu evlavie și reverență, 29pentru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor“29 Vezi Deut. 4:24..
Var uthålliga
1När vi nu har en sådan sky av vittnen runt omkring, låt oss kasta av allt som hindrar, all synd som vill gripa tag i oss, och med uthållighet springa mot målet. 2Låt oss fästa blicken på Jesus, som är upphovet till vår tro och som också fullkomnar den. Han såg fram emot den glädje som väntade honom, uthärdade korset utan att bry sig om dess skam och sitter nu på den högra sidan om Guds tron.12:2 Jfr Ps 110:1. 3Tänk på honom som själv fick stå ut med så mycket fiendskap från syndiga människor. Då ska ni inte tröttna och ge upp.
Gud fostrar sina barn
4Ännu har ni ju inte låtit ert blod flöda i kampen mot synden. 5Ni har glömt den uppmaning som getts er som söner:
”Min son, förakta inte Herrens fostran.
Tappa inte modet, när han tillrättavisar dig.
6Herren fostrar var och en som han älskar,
han tuktar varje son som han har kär.”12:6 Se Ords 3:11-12.
7Håll ut i lidandet som ni får gå igenom. Det är för er fostran. Gud behandlar er som sina söner. Var finns den son som inte tuktas av sin far? 8Om ni inte blir uppfostrade, som alla andra, då är ni inga äkta barn, inga riktiga söner.
9Våra biologiska fäder uppfostrade oss, och vi respekterade dem. Har vi då inte ännu större anledning att underordna oss andarnas Fader, så att vi får leva? 10Våra fäder fostrade oss under några korta år, och de gjorde så gott de kunde. Men han fostrar oss för vårt bästa, för att vi ska få del av hans helighet. 11All fostran känns mer smärtsam än glädjande för stunden. Men för den som övas genom den resulterar den till slut i frid och rättfärdighet. 12Styrk därför era kraftlösa händer och svaga knän. 13Gör er vandringsstig rak för era fötter, så att ingen behöver få sin vacklande fot ur led, utan blir helad igen.12:13 Samma tankegångar finns uttryckta i Jes 35:3 och Ords 4:26, fast i poetiska bilder.
Varning för att avvisa Gud
14Sträva efter att leva i frid med alla människor och efter helgelse, för utan den får ingen se Herren. 15Se till att ingen går miste om Guds nåd och att ingen rot av bitterhet får börja växa och vålla skada och förstöra livet för många. 16Se till att ingen av er lever i sexuell omoral eller gudlöshet, som Esau, som sålde sin arvsrätt för ett enda mål mat. 17Som ni vet ville han sedan ändå få ut sitt arv, välsignelsen, men blev avvisad, för då var det för sent att ångra sig, trots att han bönade och bad under tårar.12:17 Jfr 1 Mos 25:33-34; 27:30-40.
18Ni har inte kommit till ett berg som man kan röra vid, ett berg täckt av eld, svarta moln, mörker och våldsamt oväder, 19till trumpetstötar och en röst som talade så att de som hörde bad om att inte behöva höra mer. 20För de stod inte ut med att höra befallningen: ”Till och med det djur som rör vid berget ska stenas.”12:20 Jfr 2 Mos 19:12-13,16-22 och 5 Mos 4:11; 5:22. 21Synen var så fruktansvärd att Mose sa: ”Jag darrar av skräck.”12:21 Se 5 Mos 9:19
22Nej, ni har kommit till Sions berg12:22 Jerusalem är byggt på berget Sion., den levande Gudens stad, till det himmelska Jerusalem. Ni står inför tusentals änglar, 23en festförsamling av de förstfödda, vilkas namn är skrivna i himlen.12:23 Jfr 2 Mos 32:32 och Ps 69:29, där det talas om ”livets bok”, ett register över alla som får evigt liv. Ni har kommit till Gud, allas domare, och till de rättfärdigas andar som fullkomnats. 24Ni har kommit till Jesus själv, han som blev medlare i ett nytt förbund, och till det renande blod som talar bättre än Abels.12:24 Jfr 1 Mos 4:3-10. Här tycks det vara frågan om en vädjan om nåd, snarare än hämnd.
25Se därför till att ni inte avvisar honom som talar. Om de inte kunde komma undan, som avvisade honom när han varnade dem här på jorden, hur skulle då vi kunna det om vi avvisar honom som varnar oss från himlen? 26Den gången fick hans röst jorden att skaka, men nu har han lovat: ”En sista gång ska jag skaka inte bara jorden, utan också himlen.”12:26 Se Hagg 2:7. 27”En sista gång” betyder att allt skapat som vacklar ska försvinna, men det som inte vacklar ska bestå.
28Vi får ett rike som aldrig ska skaka. Låt oss därför vara tacksamma och tjäna Gud så som han vill, med vördnad och fruktan, 29för vår Gud är en förtärande eld.12:29 Jfr 5 Mos 4:24; 9:3.
