Nouă Traducere În Limba Română

Evrei 12

Dumnezeu Îşi disciplinează fiii

1De aceea, întrucât suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne-ar putea împiedica şi păcatul care ne prinde atât de strâns şi să alergăm cu perseverenţă în cursa care ne stă înainte. Să ne fixăm atenţia asupra lui Isus, Cel Care iniţiază şi desăvârşeşte credinţa, Cel Care, pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea, dispreţuindu-i ruşinea, şi S-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu! Gândiţi-vă cu atenţie la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire faţă de El Însuşi din partea păcătoşilor, ca să nu vă lăsaţi descurajaţi şi să nu renunţaţi.

Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului şi aţi uitat în întregime încurajarea pe care v-o spune ca unor fii:

„Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului,
    nu te descuraja când eşti mustrat de El,
pentru că Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubeşte
    şi pedepseşte pe orice fiu pe care-l primeşte.“[a]

Răbdaţi încercările de dragul disciplinării! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui? Însă dacă voi nu aveţi parte de disciplina de care au parte toţi copiii, atunci sunteţi copii nelegitimi, nu fii! Mai mult, în cazul părinţilor noştri omeneşti, ei ne-au disciplinat, iar noi i-am respectat; n-ar trebui, cu atât mai mult, să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim? 10 Ei ne-au disciplinat pentru scurt timp, aşa cum li s-a părut lor cel mai bine, însă El ne disciplinează pentru binele nostru, ca să avem parte de sfinţenia Lui. 11 Întotdeauna, orice disciplinare este mai degrabă dureroasă decât plăcută, dar, mai târziu, cei care au fost disciplinaţi prin ea adună rodul paşnic al dreptăţii.

12 De aceea, întăriţi-vă braţele lipsite de putere şi genunchii slăbiţi! 13 „Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre“[b], pentru ca cel şchiop să nu-şi scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat!

14 Urmăriţi cu toţii pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul! 15 Fiţi atenţi ca nici unul să nu se întoarcă de la harul lui Dumnezeu, ca nici un lăstar de amărăciune să nu crească şi să provoace durere, iar prin el mulţi să se pângărească! 16 Fiţi atenţi ca nimeni să nu fie desfrânat sau lumesc, ca Esau, care, pentru o mâncare, şi-a vândut drepturile de întâi născut. 17 Voi ştiţi că, mai târziu, când a vrut să-şi moştenească binecuvântarea, a fost respins, chiar dacă a căutat-o cu lacrimi, deoarece n-a găsit loc pentru pocăinţă.

18 Căci n-aţi venit la un munte care poate fi atins şi care este cuprins de foc; n-aţi venit la întuneric, negură şi furtună, 19 nici la sunet de trâmbiţă şi la un glas ale cărui cuvinte i-au făcut pe cei ce l-au auzit să ceară să nu li se mai vorbească, – 20 pentru că n-au putut îndura porunca dată, şi anume: „Chiar dacă un animal atinge muntele, trebuie să fie omorât cu pietre!“[c]; 21 priveliştea aceea era atât de înspăimântătoare, încât Moise a spus: „Sunt înspăimântat şi tremur!“[d] 22 ci aţi venit la muntele Sion, la cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, la miile de îngeri adunaţi pentru sărbătoare, 23 la Biserica întâilor născuţi scrişi în ceruri, la Dumnezeu, Judecătorul tuturor, la duhurile desăvârşite ale celor drepţi, 24 la Isus, Mijlocitorul Noului Legământ, şi la sângele stropit, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.

25 Aveţi grijă să nu-L respingeţi pe Cel Ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat aceia care n-au vrut să-l asculte pe cel ce le-a adus mesajul divin pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel Ce ni-l aduce din ceruri! 26 Atunci glasul Lui a clătinat pământul, dar acum a promis că: „Voi clătina încă o dată, nu numai pământul, ci şi cerul.“[e] 27 Cuvintele „încă o dată“ arată înlăturarea a ceea ce poate fi clătinat, adică a lucrurilor create, astfel încât să rămână ceea ce nu poate fi clătinat. 28 De aceea, întrucât primim o Împărăţie care nu poate fi clătinată, să mulţumim şi să ne închinăm lui Dumnezeu într-un mod care-I este plăcut, cu reverenţă şi frică, 29 pentru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor“[f].

Nueva Biblia al Día

Hebreos 12

Dios disciplina a sus hijos

1Por tanto, también nosotros, que estamos rodeados de una multitud tan grande de testigos, despojémonos del lastre que nos estorba, en especial del pecado que nos asedia, y corramos con perseverancia la carrera que tenemos por delante. Fijemos la mirada en Jesús, el iniciador y *perfeccionador de nuestra fe, quien por el gozo que le esperaba, soportó la cruz, menospreciando la vergüenza que ella significaba, y ahora está sentado a la *derecha del trono de Dios. Así, pues, consideren a aquel que perseveró frente a tanta oposición por parte de los pecadores, para que no se cansen ni pierdan el ánimo.

En la lucha que ustedes libran contra el pecado, todavía no han tenido que resistir hasta derramar su sangre. Y ya han olvidado por completo las palabras de aliento que como a hijos se les dirige:

«Hijo mío, no tomes a la ligera la disciplina del Señor
    ni te desanimes cuando te reprenda,
porque el Señor disciplina a los que ama,
    y azota a todo el que recibe como hijo.»[a]

Lo que soportan es para su disciplina, pues Dios los está tratando como a hijos. ¿Qué hijo hay a quien el padre no disciplina? Si a ustedes se les deja sin la disciplina que todos reciben, entonces son bastardos y no hijos legítimos. Después de todo, aunque nuestros padres *humanos nos disciplinaban, los respetábamos. ¿No hemos de someternos, con mayor razón, al Padre de los espíritus, para que vivamos? 10 En efecto, nuestros padres nos disciplinaban por un breve tiempo, como mejor les parecía; pero Dios lo hace para nuestro bien, a fin de que participemos de su *santidad. 11 Ciertamente, ninguna disciplina, en el momento de recibirla, parece agradable, sino más bien penosa; sin embargo, después produce una cosecha de justicia y paz para quienes han sido entrenados por ella.

12 Por tanto, renueven las fuerzas de sus manos cansadas y de sus rodillas debilitadas. 13 «Hagan sendas derechas para sus pies»,[b] para que la pierna coja no se disloque sino que se sane.

Advertencia a los que rechazan a Dios

14 Busquen la paz con todos, y la *santidad, sin la cual nadie verá al Señor. 15 Asegúrense de que nadie deje de alcanzar la gracia de Dios; de que ninguna raíz amarga brote y cause dificultades y corrompa a muchos; 16 y de que nadie sea inmoral ni profano como Esaú, quien por un solo plato de comida vendió sus derechos de hijo mayor.[c] 17 Después, como ya saben, cuando quiso heredar esa bendición, fue rechazado: No se le dio lugar para el *arrepentimiento, aunque con lágrimas buscó la bendición.

18 Ustedes no se han acercado a una montaña que se pueda tocar o que esté ardiendo en fuego; ni a oscuridad, tinieblas y tormenta; 19 ni a sonido de trompeta, ni a tal clamor de palabras que quienes lo oyeron suplicaron que no se les hablara más, 20 porque no podían soportar esta orden: «¡Será apedreado todo el que toque la montaña, aunque sea un animal!»[d] 21 Tan terrible era este espectáculo que Moisés dijo: «Estoy temblando de miedo.»[e]

22 Por el contrario, ustedes se han acercado al monte Sión, a la Jerusalén celestial, la ciudad del Dios viviente. Se han acercado a millares y millares de ángeles, a una asamblea gozosa, 23 a la iglesia de los primogénitos inscritos en el cielo. Se han acercado a Dios, el juez de todos; a los espíritus de los justos que han llegado a la *perfección; 24 a Jesús, el mediador de un nuevo pacto; y a la sangre rociada, que habla con más fuerza que la de Abel.

25 Tengan cuidado de no rechazar al que habla, pues si no escaparon aquellos que rechazaron al que los amonestaba en la tierra, mucho menos escaparemos nosotros si le volvemos la espalda al que nos amonesta desde el cielo. 26 En aquella ocasión, su voz conmovió la tierra, pero ahora ha prometido: «Una vez más haré que se estremezca no sólo la tierra sino también el cielo.»[f] 27 La frase üna vez más» indica la transformación[g] de las cosas movibles, es decir, las creadas, para que permanezca lo inconmovible.

28 Así que nosotros, que estamos recibiendo un reino inconmovible, seamos agradecidos. Inspirados por esta gratitud, adoremos a Dios como a él le agrada, con temor reverente, 29 porque nuestro «Dios es fuego consumidor».[h]

Notas al pie

  1. Hebreos 12:6 Pr 3:11,12
  2. Hebreos 12:13 Pr 4:26
  3. Hebreos 12:16 sus derechos de hijo mayor. Lit. su primogenitura.
  4. Hebreos 12:20 Éx 19:12,13
  5. Hebreos 12:21 Dt 9:19
  6. Hebreos 12:26 Hag 2:6
  7. Hebreos 12:27 transformación. Alt. remoción.
  8. Hebreos 12:29 Dt 4:24