Prin credință
1Și credința este o convingere cu privire la lucrurile în care sperăm, o siguranță cu privire la lucrurile care nu se văd. 2Căci prin aceasta bătrânii2 Termenul se referă la înaintașii noștri în credință. Verbul este folosit la diateza pasivă (au fost mărturisiți), exprimând ideea că, prin credință, patriarhii și înaintașii noștri au primit o bună mărturie sau au devenit ei o bună mărturie. Vezi și v. 39. au primit o bună mărturie.
3Prin credință înțelegem că veacurile au fost așezate prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât ceea ce se vede n‑a fost făcut din lucruri care sunt vizibile.
4Prin credință I‑a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună4 Lit.: mai mare. decât a lui Cain. Prin aceasta a primit mărturia că este drept, deoarece Dumnezeu a mărturisit despre darurile lui. Și, deși mort, prin credința sa încă vorbește.
5Prin credință a fost mutat Enoh, ca să nu vadă moartea. Și n‑a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l‑a mutat. Căci înainte de mutarea lui a primit mărturia că Îi era plăcut lui Dumnezeu. 6Și fără credință este imposibil să‑I fim plăcuți, pentru că oricine se apropie de El trebuie să creadă că El este și că îi răsplătește pe cei ce‑L caută.
7Prin credință Noe, fiind avertizat cu privire la lucruri care încă nu se vedeau, a pregătit plin de reverență o arcă pentru a‑și salva familia. Prin aceasta a condamnat el lumea și a devenit un moștenitor al dreptății care vine prin credință.
8Prin credință a ascultat Avraam când a fost chemat să iasă spre un loc pe care urma să‑l primească drept moștenire și a ieșit fără să știe unde se duce. 9Prin credință s‑a așezat el în țara promisiunii, ca într‑o țară străină, locuind în corturi cu Isaac și Iacov, moștenitori împreună cu el ai aceleiași promisiuni. 10Căci el aștepta cetatea care are temelii, al cărei arhitect și constructor este Dumnezeu. 11Prin credință a primit el putere pentru a întemeia o sămânță11, 18 Vezi nota de la 2:16. – chiar dacă Sara însăși era stearpă și trecută de vârsta maturității – deoarece L‑a considerat credincios11 Sau: Prin credință și Sara însăși, stearpă fiind, a primit putere pentru a concepe o sămânță, chiar trecută de vârsta maturității, deoarece ea L‑a considerat credincios. pe Cel Ce a promis. 12De aceea, dintr-unul singur – și acesta aproape mort – s‑au născut urmași atât de numeroși ca stelele cerului și fără număr ca nisipul de pe țărmul mării.
13În credință au murit toți aceștia, însă fără să primească lucrurile promise, ci doar le‑au văzut de departe, le‑au salutat și au mărturisit că sunt străini și peregrini pe pământ. 14Cei care vorbesc în acest fel arată că sunt în căutarea unei patrii. 15Dacă ei s‑ar fi gândit la țara din care au plecat, ar fi avut vreme să se întoarcă în ea, 16însă ei tânjeau după o țară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu‑I este rușine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei.
17Prin credință l‑a adus Avraam pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare. El, cel care a primit promisiunile, era gata să‑l aducă jertfă pe singurul său fiu, 18el, căruia i se spusese: „Prin Isaac își va primi numele sămânța ta.“18 Vezi Gen. 21:12. 19Căci se gândea că Dumnezeu poate să‑l scoale chiar și dintre cei morți și, în pildă19 Sau: în mod figurativ. vorbind, de acolo l‑a primit înapoi.
20Prin credință i‑a binecuvântat Isaac pe Iacov și pe Esau cu privire la lucrurile viitoare.
21Prin credință i‑a binecuvântat Iacov, când era pe moarte, pe fiecare dintre fiii lui Iosif și s‑a închinat sprijinindu‑se pe vârful toiagului său.21 Conform Gen. 47:31 în versiunea LXX. În TM, același verset este redat: s‑a închinat pe căpătâiul patului său. În scrierea ebraică veche, care nu era vocalizată, termenul pentru pat, m(i)tt(a)h, se scria la fel cu cel pentru toiag, m(a)tt(e)h. Prin urmare, termenul ebraic a putut fi înțeles atât ca pat, cât și ca toiag.
22Prin credință a amintit Iosif, când era pe moarte, de exodul fiilor lui Israel și a dat porunci cu privire la oasele sale.
23Prin credință a fost ascuns Moise de către părinții săi timp de trei luni, după ce s‑a născut – pentru că au văzut că era un copilaș frumos și nu s‑au temut de porunca împăratului.
24Prin credință a refuzat Moise, când s‑a făcut mare, să fie numit „fiul fiicei lui Faraon“, 25alegând mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerea trecătoare a păcatului. 26El a considerat disprețul suferit pentru Cristos ca fiind o bogăție mai mare decât comorile Egiptului, pentru că privea țintă la răsplată. 27Prin credință a ieșit din Egipt, fără să se teamă de furia regelui. Căci el a stat neclintit, ca și când L‑ar fi văzut27 Sau: neclintit, pentru că L‑a văzut. pe Cel Ce este nevăzut. 28Prin credință a celebrat Paștele și stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul să nu‑i omoare pe întâii lor născuți.
29Prin credință a trecut poporul prin Marea Roșie29 Textul ebraic la care face referire versetul conține: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau, mai probabil, Marea Algelor). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și Vulgata. În VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi Golful Aqaba este numit de localnici Yam Suf. Vezi 1 Regi 9:26. ca pe uscat. Când au încercat însă și egiptenii lucrul acesta, s‑au înecat.
30Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost înconjurate șapte zile.
31Prin credință n‑a pierit prostituata Rahab împreună cu cei neascultători, pentru că i‑a primit cu pace pe cercetași.
32Și ce‑aș mai putea spune? Căci n‑aș avea destul timp să vorbesc despre Ghedeon, Barak, Samson, Iefta, David, Samuel și despre profeți. 33Prin credință au cucerit ei regate, au înfăptuit dreptate, au obținut promisiunile, au închis gurile leilor, 34au stins puterea focului, au scăpat de tăișul sabiei, au fost întăriți în neputință,34 Sau: tăișul sabiei, au fost vindecați de boală. au devenit tari în război, au pus pe fugă oștile străine; 35femeile și‑au primit morții înviați; alții au fost torturați și au refuzat să fie eliberați, ca să obțină o înviere mai bună, 36alții au îndurat batjocuri și biciuiri, și chiar lanțuri și închisoare, 37au fost omorâți cu pietre, au fost tăiați în două cu fierăstrăul, au fost încercați, au murit uciși de sabie, au umblat îmbrăcați în piei de oi și în piei de capre; nevoiași, în necaz, chinuiți, 38ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri și prin munți, prin peșteri și prin gropile pământului.
39Toți aceștia au primit o bună mărturie39 Acest verset este corelativ cu v. 2. Structura este aceeași: ei, bătrânii, au fost mărturisiți, au primit o bună mărturie prin credință. pentru credința lor, însă n‑au primit ceea ce a fost promis, 40întrucât Dumnezeu a ales dinainte ceva mai bun pentru noi, ca să nu fie ei făcuți desăvârșiți fără noi.
Exemplos de Fé
1Ora, a fé é a certeza daquilo que esperamos e a prova das coisas que não vemos. 2Pois foi por meio dela que os antigos receberam bom testemunho.
3Pela fé entendemos que o universo foi formado pela palavra de Deus, de modo que aquilo que se vê não foi feito do que é visível.
4Pela fé Abel ofereceu a Deus um sacrifício superior ao de Caim. Pela fé ele foi reconhecido como justo, quando Deus aprovou as suas ofertas. Embora esteja morto, por meio da fé ainda fala.
5Pela fé Enoque foi arrebatado, de modo que não experimentou a morte; “e já não foi encontrado, porque Deus o havia arrebatado”11.5 Gn 5.24, pois antes de ser arrebatado recebeu testemunho de que tinha agradado a Deus. 6Sem fé é impossível agradar a Deus, pois quem dele se aproxima precisa crer que ele existe e que recompensa aqueles que o buscam.
7Pela fé Noé, quando avisado a respeito de coisas que ainda não se viam, movido por santo temor, construiu uma arca para salvar sua família. Por meio da fé ele condenou o mundo e tornou-se herdeiro da justiça que é segundo a fé.
8Pela fé Abraão, quando chamado, obedeceu e dirigiu-se a um lugar que mais tarde receberia como herança, embora não soubesse para onde estava indo. 9Pela fé peregrinou na terra prometida como se estivesse em terra estranha; viveu em tendas, bem como Isaque e Jacó, co-herdeiros da mesma promessa. 10Pois ele esperava a cidade que tem alicerces, cujo arquiteto e edificador é Deus.
11Pela fé Abraão—e também a própria Sara, apesar de estéril e avançada em idade—recebeu poder para gerar um filho,11.11 Ou Pela fé, Sara também, que era de idade avançada, pôde ter filhos, porque considerou fiel aquele que lhe havia feito a promessa. 12Assim, daquele homem já sem vitalidade originaram-se descendentes tão numerosos como as estrelas do céu e tão incontáveis como a areia da praia do mar.
13Todos esses viveram pela fé e morreram sem receber o que tinha sido prometido; viram-no de longe e de longe o saudaram, reconhecendo que eram estrangeiros e peregrinos na terra. 14Os que assim falam mostram que estão buscando uma pátria. 15Se estivessem pensando naquela de onde saíram, teriam oportunidade de voltar. 16Em vez disso, esperavam eles uma pátria melhor, isto é, a pátria celestial. Por essa razão Deus não se envergonha de ser chamado o Deus deles e lhes preparou uma cidade.
17Pela fé Abraão, quando Deus o pôs à prova, ofereceu Isaque como sacrifício. Aquele que havia recebido as promessas estava a ponto de sacrificar o seu único filho, 18embora Deus lhe tivesse dito: “Por meio de Isaque a sua descendência11.18 Grego: semente. será considerada”11.18 Gn 21.12. 19Abraão levou em conta que Deus pode ressuscitar os mortos e, figuradamente, recebeu Isaque de volta dentre os mortos.
20Pela fé Isaque abençoou Jacó e Esaú com respeito ao futuro deles.
21Pela fé Jacó, à beira da morte, abençoou cada um dos filhos de José e adorou a Deus, apoiado na extremidade do seu bordão.
22Pela fé José, no fim da vida, fez menção ao êxodo dos israelitas do Egito e deu instruções acerca dos seus próprios ossos.
23Pela fé Moisés, recém-nascido, foi escondido durante três meses por seus pais, pois estes viram que ele não era uma criança comum e não temeram o decreto do rei.
24Pela fé Moisés, já adulto, recusou ser chamado filho da filha do faraó, 25preferindo ser maltratado com o povo de Deus a desfrutar os prazeres do pecado durante algum tempo. 26Por amor de Cristo, considerou sua desonra uma riqueza maior do que os tesouros do Egito, porque contemplava a sua recompensa. 27Pela fé saiu do Egito, não temendo a ira do rei, e perseverou, porque via aquele que é invisível. 28Pela fé celebrou a Páscoa e fez a aspersão do sangue, para que o destruidor não tocasse nos filhos mais velhos dos israelitas.
29Pela fé o povo atravessou o mar Vermelho como em terra seca; mas, quando os egípcios tentaram fazê-lo, morreram afogados.
30Pela fé caíram os muros de Jericó, depois de serem rodeados durante sete dias.
31Pela fé a prostituta Raabe, por ter acolhido os espiões, não foi morta com os que haviam sido desobedientes11.31 Ou incrédulos.
32Que mais direi? Não tenho tempo para falar de Gideão, Baraque, Sansão, Jefté, Davi, Samuel e os profetas, 33os quais pela fé conquistaram reinos, praticaram a justiça, alcançaram o cumprimento de promessas, fecharam a boca de leões, 34apagaram o poder do fogo e escaparam do fio da espada; da fraqueza tiraram força, tornaram-se poderosos na batalha e puseram em fuga exércitos estrangeiros. 35Houve mulheres que, pela ressurreição, tiveram de volta os seus mortos. Uns foram torturados e recusaram ser libertados, para poderem alcançar uma ressurreição superior; 36outros enfrentaram zombaria e açoites; outros ainda foram acorrentados e colocados na prisão, 37apedrejados, serrados ao meio, postos à prova11.37 Alguns manuscritos não trazem postos à prova., mortos ao fio da espada. Andaram errantes, vestidos de pele de ovelhas e de cabras, necessitados, afligidos e maltratados. 38O mundo não era digno deles. Vagaram pelos desertos e montes, pelas cavernas e grutas.
39Todos esses receberam bom testemunho por meio da fé; no entanto, nenhum deles recebeu o que havia sido prometido. 40Deus havia planejado algo melhor para nós, para que conosco fossem eles aperfeiçoados.
