Prin credință
1Și credința este o convingere cu privire la lucrurile în care sperăm, o siguranță cu privire la lucrurile care nu se văd. 2Căci prin aceasta bătrânii2 Termenul se referă la înaintașii noștri în credință. Verbul este folosit la diateza pasivă (au fost mărturisiți), exprimând ideea că, prin credință, patriarhii și înaintașii noștri au primit o bună mărturie sau au devenit ei o bună mărturie. Vezi și v. 39. au primit o bună mărturie.
3Prin credință înțelegem că veacurile au fost așezate prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât ceea ce se vede n‑a fost făcut din lucruri care sunt vizibile.
4Prin credință I‑a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună4 Lit.: mai mare. decât a lui Cain. Prin aceasta a primit mărturia că este drept, deoarece Dumnezeu a mărturisit despre darurile lui. Și, deși mort, prin credința sa încă vorbește.
5Prin credință a fost mutat Enoh, ca să nu vadă moartea. Și n‑a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l‑a mutat. Căci înainte de mutarea lui a primit mărturia că Îi era plăcut lui Dumnezeu. 6Și fără credință este imposibil să‑I fim plăcuți, pentru că oricine se apropie de El trebuie să creadă că El este și că îi răsplătește pe cei ce‑L caută.
7Prin credință Noe, fiind avertizat cu privire la lucruri care încă nu se vedeau, a pregătit plin de reverență o arcă pentru a‑și salva familia. Prin aceasta a condamnat el lumea și a devenit un moștenitor al dreptății care vine prin credință.
8Prin credință a ascultat Avraam când a fost chemat să iasă spre un loc pe care urma să‑l primească drept moștenire și a ieșit fără să știe unde se duce. 9Prin credință s‑a așezat el în țara promisiunii, ca într‑o țară străină, locuind în corturi cu Isaac și Iacov, moștenitori împreună cu el ai aceleiași promisiuni. 10Căci el aștepta cetatea care are temelii, al cărei arhitect și constructor este Dumnezeu. 11Prin credință a primit el putere pentru a întemeia o sămânță11, 18 Vezi nota de la 2:16. – chiar dacă Sara însăși era stearpă și trecută de vârsta maturității – deoarece L‑a considerat credincios11 Sau: Prin credință și Sara însăși, stearpă fiind, a primit putere pentru a concepe o sămânță, chiar trecută de vârsta maturității, deoarece ea L‑a considerat credincios. pe Cel Ce a promis. 12De aceea, dintr-unul singur – și acesta aproape mort – s‑au născut urmași atât de numeroși ca stelele cerului și fără număr ca nisipul de pe țărmul mării.
13În credință au murit toți aceștia, însă fără să primească lucrurile promise, ci doar le‑au văzut de departe, le‑au salutat și au mărturisit că sunt străini și peregrini pe pământ. 14Cei care vorbesc în acest fel arată că sunt în căutarea unei patrii. 15Dacă ei s‑ar fi gândit la țara din care au plecat, ar fi avut vreme să se întoarcă în ea, 16însă ei tânjeau după o țară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu‑I este rușine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei.
17Prin credință l‑a adus Avraam pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare. El, cel care a primit promisiunile, era gata să‑l aducă jertfă pe singurul său fiu, 18el, căruia i se spusese: „Prin Isaac își va primi numele sămânța ta.“18 Vezi Gen. 21:12. 19Căci se gândea că Dumnezeu poate să‑l scoale chiar și dintre cei morți și, în pildă19 Sau: în mod figurativ. vorbind, de acolo l‑a primit înapoi.
20Prin credință i‑a binecuvântat Isaac pe Iacov și pe Esau cu privire la lucrurile viitoare.
21Prin credință i‑a binecuvântat Iacov, când era pe moarte, pe fiecare dintre fiii lui Iosif și s‑a închinat sprijinindu‑se pe vârful toiagului său.21 Conform Gen. 47:31 în versiunea LXX. În TM, același verset este redat: s‑a închinat pe căpătâiul patului său. În scrierea ebraică veche, care nu era vocalizată, termenul pentru pat, m(i)tt(a)h, se scria la fel cu cel pentru toiag, m(a)tt(e)h. Prin urmare, termenul ebraic a putut fi înțeles atât ca pat, cât și ca toiag.
22Prin credință a amintit Iosif, când era pe moarte, de exodul fiilor lui Israel și a dat porunci cu privire la oasele sale.
23Prin credință a fost ascuns Moise de către părinții săi timp de trei luni, după ce s‑a născut – pentru că au văzut că era un copilaș frumos și nu s‑au temut de porunca împăratului.
24Prin credință a refuzat Moise, când s‑a făcut mare, să fie numit „fiul fiicei lui Faraon“, 25alegând mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerea trecătoare a păcatului. 26El a considerat disprețul suferit pentru Cristos ca fiind o bogăție mai mare decât comorile Egiptului, pentru că privea țintă la răsplată. 27Prin credință a ieșit din Egipt, fără să se teamă de furia regelui. Căci el a stat neclintit, ca și când L‑ar fi văzut27 Sau: neclintit, pentru că L‑a văzut. pe Cel Ce este nevăzut. 28Prin credință a celebrat Paștele și stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul să nu‑i omoare pe întâii lor născuți.
29Prin credință a trecut poporul prin Marea Roșie29 Textul ebraic la care face referire versetul conține: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau, mai probabil, Marea Algelor). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și Vulgata. În VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi Golful Aqaba este numit de localnici Yam Suf. Vezi 1 Regi 9:26. ca pe uscat. Când au încercat însă și egiptenii lucrul acesta, s‑au înecat.
30Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost înconjurate șapte zile.
31Prin credință n‑a pierit prostituata Rahab împreună cu cei neascultători, pentru că i‑a primit cu pace pe cercetași.
32Și ce‑aș mai putea spune? Căci n‑aș avea destul timp să vorbesc despre Ghedeon, Barak, Samson, Iefta, David, Samuel și despre profeți. 33Prin credință au cucerit ei regate, au înfăptuit dreptate, au obținut promisiunile, au închis gurile leilor, 34au stins puterea focului, au scăpat de tăișul sabiei, au fost întăriți în neputință,34 Sau: tăișul sabiei, au fost vindecați de boală. au devenit tari în război, au pus pe fugă oștile străine; 35femeile și‑au primit morții înviați; alții au fost torturați și au refuzat să fie eliberați, ca să obțină o înviere mai bună, 36alții au îndurat batjocuri și biciuiri, și chiar lanțuri și închisoare, 37au fost omorâți cu pietre, au fost tăiați în două cu fierăstrăul, au fost încercați, au murit uciși de sabie, au umblat îmbrăcați în piei de oi și în piei de capre; nevoiași, în necaz, chinuiți, 38ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri și prin munți, prin peșteri și prin gropile pământului.
39Toți aceștia au primit o bună mărturie39 Acest verset este corelativ cu v. 2. Structura este aceeași: ei, bătrânii, au fost mărturisiți, au primit o bună mărturie prin credință. pentru credința lor, însă n‑au primit ceea ce a fost promis, 40întrucât Dumnezeu a ales dinainte ceva mai bun pentru noi, ca să nu fie ei făcuți desăvârșiți fără noi.
Foi et endurance
La foi des témoins de l’ancienne alliance
1La foi est une façon de posséder11.1 Autre traduction : l’assurance de posséder. ce qu’on espère, c’est un moyen d’être sûr des réalités qu’on ne voit pas. 2C’est parce qu’ils ont eu cette foi que les hommes des temps passés ont été approuvés par Dieu.
3Par la foi, nous comprenons que l’univers a été harmonieusement organisé par la parole de Dieu, et qu’ainsi le monde visible tire son origine de l’invisible.
4Par la foi, Abel a offert à Dieu un sacrifice meilleur que celui de Caïn. Grâce à elle, il a été reconnu comme juste par Dieu qui a témoigné lui-même qu’il approuvait ses dons, et grâce à elle Abel parle encore, bien que mort.
5Par la foi, Hénok a été enlevé auprès de Dieu pour échapper à la mort et on ne le trouva plus, parce que Dieu l’avait enlevé. En effet, avant de nous parler de son enlèvement, l’Ecriture lui rend ce témoignage : il était agréable à Dieu11.5 Gn 5.24 cité selon l’ancienne version grecque.. 6Or, sans la foi, il est impossible de lui être agréable. Car celui qui s’approche de Dieu doit croire qu’il existe et qu’il récompense ceux qui se tournent vers lui.
7Par la foi, Noé a construit un bateau pour sauver sa famille : il avait pris au sérieux la révélation qu’il avait reçue au sujet d’événements qu’on ne voyait pas encore. En agissant ainsi, il a condamné le monde. Et Dieu lui a accordé d’être déclaré juste en raison de sa foi.
8Par la foi, Abraham a obéi à l’appel de Dieu qui lui ordonnait de partir pour un pays qu’il devait recevoir plus tard en héritage. Il est parti sans savoir où il allait. 9Par la foi, il a séjourné en étranger dans le pays qui lui avait été promis, vivant sous des tentes, de même qu’Isaac et Jacob qui sont héritiers avec lui de la même promesse. 10Car il attendait la cité aux fondements inébranlables dont Dieu lui-même est l’architecte et le constructeur.
11Par la foi, Sara, elle aussi, qui était stérile, a été rendue capable de devenir mère alors qu’elle en avait depuis longtemps passé l’âge. En effet, elle était convaincue que celui qui avait fait la promesse est fidèle. 12C’est pourquoi aussi, d’un seul homme – plus encore : d’un homme déjà marqué par la mort – sont issus des descendants aussi nombreux que les étoiles du ciel et que les grains de sable qu’on ne saurait compter sur le rivage de la mer11.12 Gn 15.15..
13C’est dans la foi que tous ces gens sont morts sans avoir reçu ce qui leur avait été promis. Mais ils l’ont vu et salué de loin, et ils ont reconnu qu’ils étaient eux-mêmes étrangers et voyageurs sur la terre11.13 Gn 23.4.. 14Ceux qui parlent ainsi montrent clairement qu’ils recherchent une patrie. 15En effet, s’ils avaient eu la nostalgie de celle qu’ils avaient quittée, ils auraient eu l’occasion d’y retourner. 16En fait, c’est une meilleure patrie qu’ils désirent, c’est-à-dire la patrie céleste. Aussi Dieu n’a pas honte d’être appelé « leur Dieu », et il leur a préparé une cité.
17Par la foi, Abraham a offert Isaac lorsque Dieu l’a mis à l’épreuve. Oui, il était en train d’offrir son fils unique, lui qui avait eu la promesse, 18et à qui Dieu avait dit : C’est par Isaac que te sera suscitée une descendance11.18 Gn 21.12.. 19Dieu, estimait-il, est assez puissant pour ressusciter un mort. Et son fils lui a été rendu : c’est une préfiguration.
20Par la foi aussi, Isaac a béni Jacob et Esaü, en vue de l’avenir. 21Par la foi, Jacob a béni, peu avant sa mort, chacun des fils de Joseph et s’est prosterné pour adorer Dieu, en prenant appui sur l’extrémité de son bâton11.21 Gn 47.31 cité selon l’ancienne version grecque..
22Par la foi, Joseph, à la fin de sa vie, a évoqué la sortie d’Egypte des descendants d’Israël, et a donné des instructions au sujet de ses ossements.
23Par la foi, Moïse, après sa naissance, a été tenu caché pendant trois mois par ses parents, car en voyant combien cet enfant était beau, ils ne se sont pas laissés intimider par le décret du roi.
24Par la foi, Moïse, devenu adulte, a refusé d’être reconnu comme le fils de la fille du pharaon11.24 Voir Ex 2.10.. 25Il a choisi de prendre part aux souffrances du peuple de Dieu plutôt que de jouir – momentanément – d’une vie dans le péché. 26Car, estimait-il, subir l’humiliation que Christ devait connaître constituait une richesse bien supérieure aux trésors de l’Egypte : il avait, en effet, les yeux fixés sur la récompense à venir.
27Par la foi, il a quitté l’Egypte sans craindre la fureur du roi et il est resté ferme, en homme qui voit le Dieu invisible. 28Par la foi, il a célébré la Pâque et a fait répandre du sang sur les linteaux des portes pour que l’ange exterminateur ne touche pas les fils aînés des Israélites.
29Par la foi, les Israélites ont traversé la mer Rouge comme une terre sèche ; alors que les Egyptiens, qui ont essayé d’en faire autant, ont été engloutis.
30Par la foi, les murailles de Jéricho se sont écroulées quand le peuple en eut fait le tour pendant sept jours.
31Par la foi, Rahab la prostituée n’est pas morte avec ceux qui étaient désobéissants envers Dieu, parce qu’elle avait accueilli avec bienveillance les Israélites envoyés en éclaireurs.
32Que dirai-je encore ? Le temps me manquerait pour parler en détail de Gédéon, de Baraq, de Samson, de Jephté, de David, de Samuel et des prophètes. 33Grâce à la foi, ils ont remporté la victoire sur des royaumes, exercé la justice, obtenu la réalisation de promesses, fermé la gueule des lions. 34Ils ont éteint des feux violents, ont échappé au tranchant de l’épée. Ils ont été remplis de force alors qu’ils étaient faibles. Ils se sont montrés vaillants dans les batailles, ils ont mis en fuite des armées ennemies ; 35des femmes ont vu leurs morts ressusciter pour leur être rendus.
D’autres, en revanche, ont été torturés ; ils ont refusé d’être délivrés, afin d’obtenir ce qui est meilleur : la résurrection. 36D’autres encore ont enduré les moqueries, le fouet, ainsi que les chaînes et la prison. 37Certains ont été lapidés, d’autres ont été torturés11.37 Les mots d’autres ont été torturés sont absents dans plusieurs manuscrits., sciés en deux ou mis à mort par l’épée. D’autres ont mené une vie errante, vêtus de peaux de moutons ou de chèvres, dénués de tout, persécutés et maltraités, 38eux dont le monde n’était pas digne. Ils ont erré dans les déserts et sur les montagnes, vivant dans les cavernes et les antres de la terre.
39Dieu a approuvé tous ces gens à cause de leur foi, et pourtant, aucun d’eux n’a reçu ce qu’il leur avait promis. 40C’est que Dieu avait prévu quelque chose de meilleur pour nous : ils ne devaient donc pas parvenir sans nous à la perfection.
