Dumnezeu a vorbit prin Fiul Său
1După ce, demult, Dumnezeu le‑a vorbit strămoșilor1 Lit.: taților. noștri în multe rânduri și în multe feluri prin profeți, 2în zilele acestea de pe urmă El ne‑a vorbit prin Fiul, pe Care L‑a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin Care a făcut și veacurile2 Termenul grecesc, la forma sa de plural, are sensul de univers, lume.. 3El, Care este strălucirea3 Sau: oglindirea. Slavei Sale și întipărirea naturii3 Gr.: hypostasis, un termen care a generat dezbateri îndelungi, fiind de proveniență aristotelică. Părinții Bisericii l‑au folosit atât ca echivalent pentru ousia (substanță), cât și ca echivalent pentru prosopon (persoană). În textul de față se face referire la faptul că Fiul este strălucirea sau oglindirea exactă a Slavei Tatălui, este întipărirea fidelă și văzută a Chipului nevăzut al Tatălui. O traducere mai exactă a termenului, în acest context, ar fi: o reproducere (asemenea amprentei în ceară) a Persoanei, a Chipului Tatălui, accentuându‑se astfel ideea că Fiul este identic Tatălui, consubstanțial, coetern, coegal. Lui și Care susține toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui, după ce a făcut curățirea de păcate, S‑a așezat la dreapta Măreției, în înălțimi, 4devenind cu mult mai presus decât îngerii, de vreme ce a moștenit un Nume mai însemnat decât al lor.
Fiul, superior îngerilor
5Căci căruia dintre îngeri i‑a zis El vreodată:
„Tu ești Fiul Meu!
Astăzi Te‑am născut!“5 Vezi Ps. 2:7.?
Și, din nou:
„Eu Îi voi fi Tată,
iar El Îmi va fi Fiu.“5 Vezi 2 Sam. 7:14; 1 Cron. 17:13.
6Și, din nou, când Îl aduce în lume pe întâiul născut6 Gr.: prototokos. Termenul înseamnă fie întâiul în ordine cronologică, putând fi tradus cu întâiul născut, fie întâiul în rang, același termen grecesc fiind folosit cu acest sens în Ps. 88:28 traducerea LXX (Ps. 89:27 în versiunea NTR, precum și în alte traduceri): Îl voi face întâiul Meu născut, cel mai mare dintre regii pământului. Modul în care este folosit termenul în acest psalm mesianic indică mai degrabă prioritatea în rang, nu doar prioritatea în timp. Așadar, în unele contexte sensul primar al termenului tokos (a da naștere la) s‑a pierdut. În cazul de față, accentul cade pe prioritatea în rang pe care Isus o are peste întreaga creație., spune:
„Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“6 Vezi Deut. 32:43 în versiunea LXX. Autorul a avut în vedere, probabil, și Ps. 96:7 în versiunea LXX (echivalentul Ps. 97:7 în TM).
7Iar despre îngeri spune:
„El îi face pe îngerii Săi duhuri7 Sau: vânturi.
și pe slujitorii Săi, o flacără de foc.“7 Vezi Ps. 104:4.
8Însă despre Fiul zice:
„Tronul Tău, Dumnezeule, este pentru veci de veci
și toiagul Împărăției Tale este un toiag al dreptății!
9Tu ai iubit dreptatea și ai urât fărădelegea.
De aceea, Dumnezeule,
Dumnezeul Tău Te‑a uns9 Sau: de aceea Dumnezeu, Dumnezeul Tău, Te‑a uns. cu untdelemnul bucuriei,
mai presus decât pe confrații Tăi.“9 Vezi Ps. 45:6-7.
10Și:
„Tu, Doamne, ai întemeiat la început pământul,
iar cerurile sunt lucrările mâinilor Tale.
11Ele vor pieri, dar Tu rămâi,
și toate se vor învechi ca o haină.
12Le vei înfășura ca pe un veșmânt
și vor fi schimbate ca o haină.
Tu însă rămâi Același,
și anii Tăi nu se vor sfârși.“12 Vezi Ps. 102:25-27.
13Dar căruia dintre îngeri i‑a zis vreodată:
„Șezi la dreapta Mea
până‑i voi pune pe dușmanii Tăi
scăunaș pentru picioarele Tale!“13 Vezi Ps. 110:1.?
14Nu sunt ei toți duhuri slujitoare, trimise să slujească pentru cei ce urmează să moștenească mântuirea?
Jesus är Guds Son
1För länge sedan talade Gud, i olika omgångar och på olika sätt, till våra förfäder genom profeterna, 2men nu vid den här tidens slut har han talat till oss genom sin Son, som han har bestämt till att ärva allting och genom vilken han också har skapat världen1:2 Bokstavligen tidsåldrarna, men med betydelsen universum.. 3Sonen utstrålar Guds egen härlighet. Han är avbilden av hans väsen, och han bär upp allting med sitt mäktiga ord. När han hade utfört syndareningen, satte han sig ner på Majestätets högra sida i höjden.1:3 Jfr Ps 110:1.
Guds Son är mäktigare än änglarna
4Han står alltså långt över änglarna, liksom det namn han fått ärva är överlägset deras. 5Gud har ju aldrig sagt till någon ängel:
”Du är min Son.
Idag har jag blivit din Far1:5 Ordagrant: jag har fött dig.”
Och återigen:
”Jag ska vara hans Far,
och han ska vara min Son.”1:5 Dessa ord användes i Mellanöstern förr i tiden då en kung började sin uppgift, om han lydde under en annan mäktigare kung. För att visa att den nya kungen representerade den kung som styrde hela riket, kallades de far och son. Se Ps 2:7 och 2 Sam 7:14.
6Och när Gud låter sin förstfödde1:6 Även i jordiska sammanhang ärvde den son som föddes först mer än sina bröder och stod över dem. Jesus är jämställd med Gud och Herre över skapelsen. komma till världen, säger han:
”Alla Guds änglar ska tillbe honom.”1:6 Se 5 Mos 32:42-43, citerat från Septuaginta (en vanlig praxis hos Hebreerbrevets författare); i texter från Qumran: Tillbe honom, alla gudar. Jfr även Ps 97:7 (Ps 96:7 i Septuaginta).
7När han talar om änglarna, säger han:
”Han gör vindarna till sina budbärare
och eldslågorna till sina tjänare.”1:7 Ps 104:4 (enligt Septuaginta).
8Men till Sonen säger han:
”Gud, din tron består i tid och evighet.
Din kungaspira är rättens spira.
9Du har älskat rättfärdighet och hatat det orätta.
Därför, Gud, har din Gud smort dig1:9 Eller: Därför har Gud, din Gud, smort dig. med glädjens olja,
mer än dina medbröder.”1:9 Se Ps 45:7-8.
10Och:
”Herre, i början lade du jordens grund,
och himlarna är dina händers verk.
11De ska försvinna, men du består.
De ska alla bli som utslitna kläder.
12Du ska rulla ihop dem som kläder
och byta ut dem som en mantel.
Men du är densamme,
och dina år ska aldrig ta slut.”1:12 Se Ps 102:26-28.
13Aldrig har Gud sagt till någon ängel:
”Sätt dig på min högra sida
tills jag har lagt dina fiender
som en pall under dina fötter.”1:13 Se Ps 110:1.
14Är inte änglarna tjänare, andar, som har sänts ut för att tjäna dem som får frälsningen som arv?
