Reabilitarea providențială a lui Mardoheu
1În acea noapte împăratul nu a putut să doarmă. A cerut să‑i fie adusă „Cartea cronicilor“, adică analele, și i s‑a citit împăratului din ea. 2S‑a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtana și Tereș, doi dintre eunucii împăratului, responsabili cu paza porții, care încercaseră să ridice mâna împotriva împăratului Ahașveroș.
3Împăratul a întrebat:
– Ce onoare și ce răsplată i s‑au dat lui Mardoheu pentru aceasta?
Tinerii slujitori ai împăratului au răspuns:
– Nu i s‑a dat nimic.
4Atunci împăratul a întrebat:
– Cine este în curte?
Haman tocmai intrase în curtea exterioară a palatului împăratului, cu gând să‑i ceară împăratului să‑l spânzure pe Mardoheu cu spânzurătoarea pe care i‑o pregătise.
5Slujitorii împăratului i‑au răspuns:
– Iată, Haman este în curte!
Împăratul a zis:
– Să intre!
6De îndată ce Haman a intrat, împăratul l‑a și întrebat:
– Ce trebuie făcut pentru omul pe care împăratul dorește să‑l onoreze?
Haman a zis în inima lui: „Pe cine altul ar dori împăratul să‑l onoreze mai mult, dacă nu pe mine?“
7Haman i‑a răspuns împăratului:
– Omului pe care împăratul dorește să‑l onoreze 8să i se aducă mantia imperială, cu care se îmbracă împăratul, calul pe care călărește împăratul și să i se pună pe cap coroana împărătească. 9Calul și haina să fie date celui mai nobil dintre demnitarii împăratului, iar el să‑l îmbrace pe omul pe care împăratul dorește să‑l onoreze, să‑l plimbe călare pe cal prin piața cetății și să strige înaintea lui: „Așa se va face omului pe care împăratul dorește să‑l onoreze!“
10Împăratul i‑a zis apoi lui Haman:
– Grăbește‑te de ia mantia și calul, așa cum ai spus, și fă‑i întocmai lui Mardoheu, iudeul care stă la poarta împăratului. Să nu lași nimic nefăcut din ce ai zis!
11Haman a luat mantia și calul, l‑a îmbrăcat pe Mardoheu și l‑a plimbat călare pe cal prin piața cetății, strigând înaintea lui: „Așa se va face omului pe care împăratul dorește să‑l onoreze!“
12După aceea, Mardoheu s‑a întors la poarta împăratului, iar Haman s‑a grăbit să plece acasă, plângând și cu capul acoperit. 13Haman a istorisit soției sale, Zereș, și tuturor prietenilor săi tot ce i s‑a întâmplat. Atunci prietenii lui înțelepți și Zereș, soția sa, i‑au zis: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul iudeilor, nu‑l vei putea învinge, ci cu siguranță vei cădea înaintea lui!“ 14În timp ce vorbeau cu el, au sosit eunucii împăratului și s‑au grăbit să‑l ducă pe Haman la ospățul pregătit de Estera.
Hamã é Obrigado a Honrar Mardoqueu
1Naquela noite, o rei não conseguiu dormir; por isso ordenou que trouxessem o livro das crônicas do seu reinado e que o lessem para ele. 2E foi lido o registro de que Mardoqueu tinha denunciado Bigtã e Teres, dois dos oficiais do rei que guardavam a entrada do Palácio e que haviam conspirado para assassinar o rei Xerxes.
3“Que honra e reconhecimento Mardoqueu recebeu por isso?”, perguntou o rei.
Seus oficiais responderam: “Nada lhe foi feito”.
4O rei perguntou: “Quem está no pátio?” Ora, Hamã havia acabado de entrar no pátio externo do palácio para pedir ao rei o enforcamento de Mardoqueu na forca que ele lhe havia preparado.
5Os oficiais do rei responderam: “É Hamã que está no pátio”.
“Façam-no entrar”, ordenou o rei.
6Entrando Hamã, o rei lhe perguntou: “O que se deve fazer ao homem que o rei tem o prazer de honrar?”
E Hamã pensou consigo: “A quem o rei teria prazer de honrar, senão a mim?” 7Por isso respondeu ao rei: “Ao homem que o rei tem prazer de honrar, 8ordena que tragam um manto do próprio rei e um cavalo que o rei montou, e que ele leve o brasão6.8 Ou e que o homem traga a coroa do rei na cabeça. 9Em seguida, sejam o manto e o cavalo confiados a alguns dos príncipes mais nobres do rei, e ponham eles o manto sobre o homem que o rei deseja honrar e o conduzam sobre o cavalo pelas ruas da cidade, proclamando diante dele: ‘Isto é o que se faz ao homem que o rei tem o prazer de honrar!’ ”
10O rei ordenou então a Hamã: “Vá depressa apanhar o manto e o cavalo e faça ao judeu Mardoqueu o que você sugeriu. Ele está sentado junto à porta do palácio real. Não omita nada do que você recomendou”.
11Então Hamã apanhou o cavalo, vestiu Mardoqueu com o manto e o conduziu sobre o cavalo pelas ruas da cidade, proclamando à frente dele: “Isto é o que se faz ao homem que o rei tem o prazer de honrar!”
12Depois disso, Mardoqueu voltou para a porta do palácio real. Hamã, porém, correu para casa com o rosto coberto, muito aborrecido 13e contou a Zeres, sua mulher, e a todos os seus amigos tudo o que lhe havia acontecido.
Tanto os seus conselheiros como Zeres, sua mulher, lhe disseram: “Visto que Mardoqueu, diante de quem começou a sua queda, é de origem judaica, você não terá condições de enfrentá-lo. Sem dúvida, você ficará arruinado!” 14E, enquanto ainda conversavam, chegaram os oficiais do rei e, às pressas, levaram Hamã para o banquete que Ester havia preparado.
