Reabilitarea providențială a lui Mardoheu
1În acea noapte împăratul nu a putut să doarmă. A cerut să‑i fie adusă „Cartea cronicilor“, adică analele, și i s‑a citit împăratului din ea. 2S‑a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtana și Tereș, doi dintre eunucii împăratului, responsabili cu paza porții, care încercaseră să ridice mâna împotriva împăratului Ahașveroș.
3Împăratul a întrebat:
– Ce onoare și ce răsplată i s‑au dat lui Mardoheu pentru aceasta?
Tinerii slujitori ai împăratului au răspuns:
– Nu i s‑a dat nimic.
4Atunci împăratul a întrebat:
– Cine este în curte?
Haman tocmai intrase în curtea exterioară a palatului împăratului, cu gând să‑i ceară împăratului să‑l spânzure pe Mardoheu cu spânzurătoarea pe care i‑o pregătise.
5Slujitorii împăratului i‑au răspuns:
– Iată, Haman este în curte!
Împăratul a zis:
– Să intre!
6De îndată ce Haman a intrat, împăratul l‑a și întrebat:
– Ce trebuie făcut pentru omul pe care împăratul dorește să‑l onoreze?
Haman a zis în inima lui: „Pe cine altul ar dori împăratul să‑l onoreze mai mult, dacă nu pe mine?“
7Haman i‑a răspuns împăratului:
– Omului pe care împăratul dorește să‑l onoreze 8să i se aducă mantia imperială, cu care se îmbracă împăratul, calul pe care călărește împăratul și să i se pună pe cap coroana împărătească. 9Calul și haina să fie date celui mai nobil dintre demnitarii împăratului, iar el să‑l îmbrace pe omul pe care împăratul dorește să‑l onoreze, să‑l plimbe călare pe cal prin piața cetății și să strige înaintea lui: „Așa se va face omului pe care împăratul dorește să‑l onoreze!“
10Împăratul i‑a zis apoi lui Haman:
– Grăbește‑te de ia mantia și calul, așa cum ai spus, și fă‑i întocmai lui Mardoheu, iudeul care stă la poarta împăratului. Să nu lași nimic nefăcut din ce ai zis!
11Haman a luat mantia și calul, l‑a îmbrăcat pe Mardoheu și l‑a plimbat călare pe cal prin piața cetății, strigând înaintea lui: „Așa se va face omului pe care împăratul dorește să‑l onoreze!“
12După aceea, Mardoheu s‑a întors la poarta împăratului, iar Haman s‑a grăbit să plece acasă, plângând și cu capul acoperit. 13Haman a istorisit soției sale, Zereș, și tuturor prietenilor săi tot ce i s‑a întâmplat. Atunci prietenii lui înțelepți și Zereș, soția sa, i‑au zis: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul iudeilor, nu‑l vei putea învinge, ci cu siguranță vei cădea înaintea lui!“ 14În timp ce vorbeau cu el, au sosit eunucii împăratului și s‑au grăbit să‑l ducă pe Haman la ospățul pregătit de Estera.
Exaltación de Mardoqueo
1Aquella noche el rey no podía dormir, así que mandó que le trajeran las crónicas reales —la historia de su reino— y que se las leyeran. 2Allí constaba que Mardoqueo había delatado a Bigtán y Teres, dos de los eunucos del rey, miembros de la guardia, que habían tramado asesinar al rey Asuero.
3―¿Qué honor o reconocimiento ha recibido Mardoqueo por esto? —preguntó el rey.
―No se ha hecho nada por él —respondieron sus ayudantes personales.
4Amán acababa de entrar en el patio exterior del palacio para pedirle al rey que colgara a Mardoqueo en la estaca que había mandado levantar para él. Así que el rey preguntó:
―¿Quién anda en el patio?
5Sus ayudantes respondieron:
―El que anda en el patio es Amán.
―¡Que pase! —ordenó el rey.
6Cuando entró Amán, el rey le preguntó:
―¿Cómo se debe tratar al hombre a quien el rey desea honrar?
Entonces Amán dijo para sí: «¿A quién va a querer honrar el rey sino a mí?» 7Así que contestó:
―Para el hombre a quien el rey desea honrar, 8que se mande traer una vestidura real que el rey haya usado, y un caballo en el que haya montado y que lleve en la cabeza un adorno real. 9La vestidura y el caballo deberán entregarse a uno de los funcionarios más ilustres del rey, para que vista al hombre a quien el rey desea honrar, y que lo pasee a caballo por las calles de la ciudad, proclamando a su paso: “¡Así se trata al hombre a quien el rey desea honrar!”
10―Ve de inmediato —le dijo el rey a Amán—, toma la vestidura y el caballo, tal como lo has sugerido, y haz eso mismo con Mardoqueo, el judío que está sentado a la puerta del rey. No descuides ningún detalle de todo lo que has recomendado.
11Así que Amán tomó la vestidura y el caballo, vistió a Mardoqueo y lo llevó a caballo por las calles de la ciudad, proclamando a su paso: «¡Así se trata al hombre a quien el rey desea honrar!»
12Después Mardoqueo volvió a la puerta del rey. Pero Amán regresó apurado a su casa, triste y tapándose la cara. 13Y les contó a Zeres, su esposa, y a todos sus amigos todo lo que le había sucedido.
Entonces sus consejeros y su esposa Zeres le dijeron:
―Si Mardoqueo, ante quien has comenzado a caer, es de origen judío, no podrás contra él. ¡Sin duda acabarás siendo derrotado!
14Mientras todavía estaban hablando con Amán, llegaron los eunucos del rey y lo llevaron de prisa al banquete ofrecido por Ester.
